Mahalaua Vindecătorului (19.02.2015) – Informații despre Alin Cristea

Sandokan: „Marinel B. ar fi bine sa continue sa scrie nu numai despre “carismatici, metanoici și crislamici.” ci si despre “parazitici” precum cel cu cenzura adusa lui Marinel pe la comitetele bisericilor.

Tocmai el vine cu comunicatu’ catre conducerea Bisericii din Arad- care nu are nici o relatie de supunere fata de o autoritate spirituala si nu este membru in nici o biserica locala. Toate demersurile sale pentru justificari,dreptate,drepturi la (renume,reputatie buna) de fapt ne arata in ce noroi se scufunda acest individ.

Inca o problema…eu chiar nu inteleg de ce sunt asa de fraieri cei care il sustin financiar.”

rasvancristian.wordpress.com/2015/02/19/cronici-mondene-169-cui-ii-e-frica-de-marinel-blaj/#comment-27530

0.

„Comunicatu” nu e adresat conducerii Bisericii din Arad.

1.

Comentatorul anonim Sandokan bate cîmpii. Eu nu sînt „cel cu cenzura”. BISERICA, pastorii, presbiterii, oamenii înţelepţi (sau măcar bătrîni) sînt… cu cenzura.

Sandokan, precum Vindecătoru, nu pare a înțelege CUM funcționează organismul eclesial LOCAL. Sau face pe prostul!

Cenzura înseamnă cu totul altceva decît încearcă să spună comentatorul anonim Sandokan.

2.

Comentatorul anonim Sandokan menționează o chestiune cu totul în afara chestiunii: faptul că eu nu aș avea o relație de supunere față de o autoritate spirituală și nu este membru în nici o biserică locală.

CALOMNIA este o chestiune juridică, nu religioasă. Orice musulman, budist sau ateu, cetățean al acestei țări, poate depune plîngere împotriva CALOMNIEI.

Eu nu am citat versete din Biblie, nici articole din Statutul Cultului Baptist.

Da, m-am adresat public unui organism eclesial, pentru asta nu trebuie să fiu membru într-o biserică locală, nici în vreo „relație de supunere față de o autoritate spirituală”.

Dacă eram membru şi eram într-o astfel de relație, se schimba cu ceva infracțiunea de CALOMNIE? NU!

Comentatorul anonim Sandokan, în spiritul postării Vindecătorului, distrage atenția de la SUBIECT.

Subiectul nu are de a face cu persoana lui Alin Cristea, ba, în cele din urmă, nici cu persoana lui Marinel Blaj, ci cu chestiunea…. ADEVĂRULUI.

E adevărat că a avut loc infracțiunea de CALOMNIE?

This is the question!

Dacă da, o dată ce organismul eclesial LOCAL (din care face parte cel vinovat de această infracțiune) a fost anunțat, urmează să ia o decizie: răspunde sau nu unei astfel de scrisori publice.

Eu am mai scris scrisori publice și nu am primit răspuns public.

Nu scriu scrisori publice ca să obțin răspunsuri publice. Scriu scrisori publice din conștiință, realizez că am alte obligații publice, mai mari, decît alții care scriu pe blog sau pe Facebook.

De asemenea, organismul eclesial LOCAL ar trebui să asculte punctul de vedere al celui incriminat. Sau vor decide că nu e nevoie de așa ceva, întrucît dovezile prezentate de mine sînt clare.

Dacă da, atunci atunci cel găsit vinovat trebuie disciplinat.

Dacă se respectă discipina BIBLICĂ!

Dar discuția nu e în nici un caz ce religie am eu! Dacă am!

Comentatorul anonim Sandokan nu are de unde să știe dacă eu nu am o relație de supunere față de o autoritate spirituală.

Din ce scrie, se pare că se referă DOAR la conducerea unei biserici. Dar Vindecătoru s-a referit în mod bășcălios la conducerea bisericii! Uneori conducerea bisericii nu devine abuzivă? Pastorul nu se manifestă dictatorial? UNEORI!

Autoritatea FINALĂ nu ar trebui să o aibă biserica locală, nu comitetul și nici pastorul?

Depinde! Dacă biserica nu e suficient de matură?

Cum, zice Pavel corintenilor, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?

Nu știți că cei NEDREPȚI nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu?

Întreaga Biblie vorbește de DREPTATE!

Dreptatea se întemeiază pe ADEVĂR (și pe spiritul Scripturii, nu doar pe slova ei).

Biserica TREBUIE să aibă întîietate în judecarea cazurilor de nedreptate.

În ceea ce privește ce înseamnă autoritate spirituală, Maica Tereza ar fi fost autoritate spirituală pentru cineva? Dar C.S. Lewis? Dar Richard Wurmbrand (căruia Iosif Țon îi datoreză revenirea din întunecimile liberalismului / ateismului)?

Dar dacă, i-auzi ce chestie!, Alin Cristea e o… autoritate spirituală?

Acum cîțiva ani, un tînăr îmi solicita, pe Messenger parcă, să fiu unul dintre cei cărora să le dea socoteală de viața lui! L-am refuzat.

Comentatorul anonim Sandokan face o afirmație cu totul gratuită și mincinoasă: „Toate demersurile sale pentru justificari,dreptate,drepturi la (renume,reputatie buna) de fapt ne arata in ce noroi se scufunda acest individ.”

Culmea, din această perspectivă perversă, Biserica n-ar trebui deranjată cu astfel de cazuri. Dacă cineva din biserică îl fură pe un musulman, sau altcineva îl lovește pe un budist, iar o femeie rea de gură îl înjură pe un ateu, atunci aceștia nu ar trebui să se adreseze comunității (religioase) din care face parte cel vinovat?

Biserica n-ar trebui să fie mulțumită că mai întîi s-a luat legătura cu ea și nu s-a repezit victima la organele judiciare?

ACEST INDIVID, care e de fapt PERSOANĂ unică și are nume (și încă ce nume!) – Alin Cristea, e cu totul altfel în REALITATE decît se exprimă szromulus, Marinel Blaj, Vindecătoru, Sandokan și alții care dau dovadă de vulgaritate spirituală.

E evident că acest comentator anonim nu ține seama de TOATE demersurile mele. Pare a fi doar un ignorant care s-a băgat și el în discuție.

De pildă, în demersurile mele am arătat că Vindecătoru și-a cerut iertare pentru un caz similar. După 3 ani! :)

Într-o altă situație, nu așa gravă, Marinel Blaj și-a cerut scuze publice pentru anumite replici la adresa mea.

Nu mă aștept ca Sandokan să știe ce poziție de autoritate am eu în blogosfera evanghelică. Nici să priceapă o cu totul altă miză, în legătură cu biserica, nu cu vreun… individ.

Bisericile evanghelie vor trebui să trateze cu mai multă seriozitate astfel de cazuri de calomnie care apar pe Internet.

Soluția nu este excluderea celor vinovați, că Biserica e chemată la cu totul alt jug, mult mai greu și mult mai măreț: să propovăduiască eliberarea păcătoșilor și să echipeze sfinții.

Demersul meu public din 17 februarie 2015, scrisoarea deschisă către Biserica Baptistă Golgota, ar putea fi un semnal de alarmă pentru bisericile evanghelice, pentru liderii evanghelici, să conștientizeze cît de mult contează în secolul XXI spațiul virtual. Îl numim virtual, dar UNEORI e mai real decît… spațiul real.

Așadar, nu despre noroiul meu e vorba, ci despre noroiul cu care se confruntă bisericile!

3.

Sandokan își exhibă în continuare ignoranța (și aroganța): „eu chiar nu inteleg de ce sunt asa de fraieri cei care il sustin financiar.”

N-ar putea face un efort și să-și imagineze MOTIVE pentru care eu sînt susținut financiar?

De pildă, szromulus a făcut un… efort.

Conform minții lui (odihnite?), eu sînt plătit de alte religii ca să înfierez evanghelici.

Asta înseamnă că ĂIA, din alte religii, sînt… fraieri?

NU! Dacă și-au găsit omul ca să acționeze prin el, nu e clar că nu sînt fraieri?

Fraieri sînt evanghelicii, că nu mă plătesc (mai mult) să nu-i înfierez! :)))))

Sau, acum la modul serios, n-ar putea face un efort Sandokan și să-și imagineze că sînt susținut financiar fiindcă fac o muncă utilă pentru spațiul public? Că sînt unii care înțeleg rostul lui Alin Cristea în istoria postdecembristă a evanghelicilor români?

Însuși neamicul Vindecătoru a găsit uneori cu cale să specifice unele trăsături ale personajului Alin Cristea care sînt demne de apreciat:

– “Analizele le face destul de tăios, rece şi calculat, extrem de concentrat şi cu simţ de răspundere în faţa posterităţii, meticulos şi corect, pînă la virgulă, încît te stafideşti citind stilul lui uscat.” (2010)

– “Mie îmi place cum scrie Alin Cristea. Cred că am mai spus-o. Scrie alert, nu bate apa în piuă, este agresiv într-o lume cenuşie. Este colorat agresiv. M-aş plictisi fără el pe internet. Citesc pagina sa aproape în fiecare zi şi cred că poate să confirme că nu exagerez.” (2010)

– “Volumul de muncă la care s-a angajat este enorm. De rezultatele lui ne folosim destui. Eu sunt unul dintre cei care-i accesează foarte des blogul şi multe din trimiterile sale mi-au fost de folos. Mi-a sezizat lucruri interesante, nu neapărat din lumea evanghelică. Un amănunt esenţial pe care nu vreau să-l uit este că nu am observat să fi cenzurat informaţia, indiferent dacă ea a provenit din medii ce-i sunt, presupus, ostile. El nu gîndeşte blogosfera ca un diletant cum sunt eu, ci ca un profesionist…” (2013)

A zis-o și, wow!, Marinel Blaj (2014):

– „Am mai spus-o şi altora: el face şi lucruri utile cu acel blog. E o muncă de apreciat culegerea şi publicarea de informaţii despre evenimente, apariţii editoriale etc din mediul evanghelic.” (2014)

A zis-o și Marius Cruceru (2009):

– “Ba am să te moderez, Andrei, pentru că puteai să te opreşti la aprecieri. Pe blogurile lui Alin Cristea, cu toate că nu sînt de acord cu multe dintre postările lui şi cu un anumit stil de blogging, aşa cum nici el nu este de acord cu stilul meu, nu găseşti numai ce spui tu, apreciez seria RAvi ZAcharias, anumite cugetări, citate, anunţuri. unel chestii le-am aflat dela el de pe blog.”

Și a mai zis Marius Cruceru (2010):

– „Alin are o inimă mare, dacă este nevoie să ajute, merge unde este nevoie… Are o sensibilitate deosebită pentru muzică şi vers… Este un tată bun… Alin poate fi un partener de discuție excelent. Are curiozități, întrebări și o neliniște a spiritului continuă, o sete de cunoaștere nestăvilită. Poate improviza pe moment în dialog, ceea ce ajută la dinamica discuției.”

Toate lucrurile astea, dintre 2009 și 2014 au dispărut brusc din viața mea? În februarie 2015 sînt… „în noroi”?

NU!

Sandokan e scufundat în… ignoranță!

Ignoranța e prima caracteristică a acestor oameni mici, a acestor caractere fără… caracter.

Iată ce a spus, apăsat, și Dănuț Mănăstireanu (2009):

– „Pentru unii, nenumăratele proiecte culturale pe care le-a inițiat sau în care este implicat Alin Cristea sunt pură apă de ploaie. Pentru mine însă, Confesionala, Revista revistelor culturale, Thymos și, mai nou, România evanghelică, sunt proiecte pe care niciun om cinstit și lipsit de prejudecăți nu are cum să le treacă cu vederea.”

Problema nu e dacă eu sînt sau nu în noroi, e clar că nu, problema e dacă guguștiucii ăștia tîmpiți au vreun gînd în a fi oameni cinstiți care nu au cum să treacă cu vederea că Alin Cristea a avut și are un rol IMPORTANT în spațiul public.

Anul trecut, în iulie, cînd am împlinit 47 de ani, am încercat să ofer cititorilor mei (pe Facebook) 47 de module informaționale despre mine. Am reușit să ajung doar la punctul 23.

Am adunat cele 23 de puncte într-o postare pe România Evanghelică:

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/07/06/alin-cristea-47-de-ani

Viața mea a fost interesantă, bogată, destulă de împlinită. DEJA a fost așa! REALITATEA asta nu se mai poate schimba, indiferent ce fac acum și în viitor. Indiferent dacă voi mai trăi cîteva zile sau zeci de ani!

O să adaug cîteva chestiuni despre mine, pe care nu le prea amintesc, care indică DE CE numele meu e așa cunoscut şi DE CE persoana mea reprezintă o prezență puternică în spațiul confesional evanghelic românesc.

UNU

Numele meu – port un nume respectat în anumite cercuri. Bunicul meu a fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80.

Daniel Cristea, tatăl meu, a fost cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Gligor Cristea. A făcut un an la Seminarul baptist, în promoţia în care a fost şi Ioan Bunaciu. A lucrat ca topograf minier, dar în fiecare duminică a predicat.

Cele mai multe rude ale mele sînt în California. Nu prea avem relații. Nu mă simt vinovat pentru asta.

Soţul celei mai mici surori a tatălui meu a luat numele de Cristea. Nu cunosc detalii, dar ştiu că a fost implicat într-o organizație din SUA care de zeci de ani ajută financiar pastori din România.

Așadar, dacă unii mă ajută cîteodată financiar, poate că o fac din respect pentru înaintașii mei.

Zilele acestea, cum am datorii pe 4 luni la chirie și la taxe (1.000 dolari, la fel ca acum un an, dar atunci datoria era distribuită altfel, echilibrat), iar proprietarul a dat de înțeles că m-ar da afară, am avut un mic atac de panică, și am simțit cum mi se răcește fruntea. Mi-am vîndut bicicleta, am încercat să vînd cîteva aparate electrocasnice, vîndut o droaie cărți pe care care în mod normal nu le-aș fi vîndut, dar nu am cum aduna decît o sumă mică.

De fapt, am mai avut experiențe de felul acesta – cînd am încercat eu să mă descurc, n-a prea mers. Cînd nu m-am mai zbătut, atunci a apărut ajutor. De undeva de unde nu mă așteptam sau de undeva de unde mă așteptam.

Am dat cîteva informații pe Internet despre viața mea, dar detalii ofer, totuși, celor care se arată cu adevărat interesați de soarta mea. Sau, dacă vreți, de soarta producției mele zilnice de informație pe care o ofer spațiului public.

Azi dimineață mi-am luat inimat în dinți și am rugat o persoană din SUA, care îmi mai trimisese bani, de Paști și de Crăciun, dacă poate să mă ajute cu 100 de dolari. A zis că îmi trimite 300.

Pur și simplu am izbucnit în plîns. Iar acum iar îmi dau lacrimile, în semn de reunoștință față de Dumnezeu și față de bunăvoința de care mă bucur în fața unora, deși nu am pretins niciodată că sînt o persoană comodă.

Ei bine, persoana aceasta, mai în vîrstă decît mine, îmi cunoaște bine familia, începînd de la bunici și pînă la rudele care sînt în California.

Presupunerea mea e că beneficiez de simpatia ei datorită înaintașilor mei și datorită rudelor mele.

Se înțelege că pînă acum m-am referit la numele de familie: Cristea.

Mă voi referi și la numele meu împreună cu prenumele: Alin Cristea.

Alin Cristea repezintă actualmente un nume cunoscut, într-un fel mai cunoscut decît doar numele Cristea.

Sînt unii care știu doar de Alin Cristea, nu și de rudele mele care poartă numele Cristea sau un alt nume.

Sînt în Oradea de 20 de ani și pe Internet de peste 12 ani. Am avut o activitate bogată și am cunoscut mulți oameni, de tot felul.

Dacă unii dintre aceștia mă ajută financiar UNEORI, e clar că nu o fac din pricina numelui Cristea, ci din pricina numelui (sau renumelui) Alin Cristea. Sînt identificat ca persoană, nu ca un urmaș al unei familii bune, extinse, din mediul baptist.

Am fost ajutat și cu plase cu mîncare, cu compoturi, cu haine sau cu cărți.

DOI

Mă grăbesc să dau un exemplu care este atipic. Mi s-a întîmplat o singură dată, toamna trecută, cînd eram, iarăși, în pragul unui mic atac de panică.

Într-o seară, după o vreo două zile în care mîncasem, seara, pîine cu lapte, pînă seara nu avusesem bani de pîine, am avut doar lapte, mă trezesc că vine o persoană foarte cunoscută cu cîteva plase mari cu mîncare, din partea unei persoane necunoscute, pe care n-am întîlnit-o pînă acum. Surpriză mare! Gura căscată! Mîini ridicate spre Cer a mulțumire!

După aceea am vorbit puțin pe Internet cu persoana respectivă, am ținut să-i mulțumesc, desigur, și am înțeles că e într-o perioadă sensibilă, îi murise tatăl.

Şi, fiind vorba de cineva din mediul de afaceri orădean, nu din lumea evanghelică, poate că îi trebuia, la sfîrşit de an, cheltuieli pentru echilibrarea socotelilor contabile, nu ştiu.

Iată că oamenii pot avea diverse motive pentru care ar ajuta pe cineva. Și au moduri diferite în care ajută.

Mi s-au mai înmînat uneori bani fără să mi se spună din partea cui provin, dar am presupus de fiecare dată că e vorba de persoane care mă cunosc, spre deosebire de exemplul pe care tocmai l-am prezentat.

TREI

Am menţionat de cîteva ori că sînt susţinut financiar în fiecare lună de o persoană de la Bucureşti, pe care la un moment dat am întîlnit-o cîteva ore. Din ceea ce am reținut eu de pe Internet, este de religie catolică, un mare cititor al Pătrățosului și al Rotundului. :)

Nu sînt sponsorizat. Nu există nici o înțelegere între noi. Nu știu cîți bani îmi pune și în ce dată. Nu corespondăm și nu vorbim la telefon. Omul a vrut să am libertate totală, să-mi derulez proiectele pe Internet așa cum consider eu. Mie îmi vine să îl sun în fiecare zi. :)

O singură dată am întrebat, timid: DE CE? Nu am primit răspuns.

Am avut patru etape în viață cînd am beneficiat de tovarăș de trudă: 1) un prieten cu care cîntam în adolescență pe scara blocului la două chitare. S-a spînzurat. 2) Daniel Mănăstireanu, fiul lui Dănuț Mănăstireanu, cu care am colaborat la realizarea unor reviste electronice, precum Perspective, sau Adoramus, pe care o conducea el. E preot în Biserica Scoției. 3) Vasile Tomoiagă, care, printre altele, a făcut primul blog din Rețeaua România Evanghelică – Clujul Evanghelic. S-a reconvertit la ortodoxie. 4) Discretul om din București, care mă susține financiar de cîțiva ani. E catolic.

PATRU

ÎNAINTE de a fi activ pe Internet, am avut, desigur, alte părți de viață.

De exemplu, în Biserica Baptistă din Petroșani, am ținut 3 ani (înainte de 1995, cînd am venit la Oradea) studiul lui Beniamin Fărăgău. Mergeam la întîlniri de pregătire. În amplul volum Romani, de Beniamin Fărăgău, la sfîrșit sînt menționate o droaie de nume ale celor care au participat la întîlniri la Cluj, Arad, Brădățel și alte locații. Numele meu este menționat astfel: „Spuneți sănătate lui Alin Cristea, casei lui și tuturor din biserica în care i-a așezat Domnul. Fie ca focul iubirii de Dumnezeu, pe care îl văd arzând îl el de când ne cunoaștem, să-i aprindă pe mulți alții din jur.”

În 1995 am venit în Oradea să studiez teologie la Institutul Biblic Emanuel, actualmente Universitatea Emanuel. Am intrat primul în grupa de teologie și am terminat primul, alături de Lucian Ciupe. Aveam 28 de ani, deja cu o facultate, cursuri la zi, topografie minieră, lucrasem 2 ani la o mină în Valea Jiului, colegii mei aveau vîrste cuprinse între 19 și 24 de ani, cam așa ceva. În primul an am fost șef de grupă (și șef de an), în al doilea an m-am retras, propunîndu-l pe Lucian Ciupe.

Și la Oradea am ținut studiul lui Beniamin Fărăgău 2 ani, în Biserica Baptistă Providența, unde am fost membru fondator. Pentru 8 luni, dacă îmi aduc bine aminte, pe vremea începuturilor, cînd biserica se numea Credința, am fost secretar și am pus actele în ordine (autorizația de funcționare nu era în arhiva bisericii).

Cînt la vioară, chitară, pian. Am cîntat împreună cu colegii atît în Oradea, cît și în alte locuri.

alin-13

alin-adi-calacean-nunta

alin-6

alin-cristia-1

Am fost unul dintre cei 12 participanți la atelierul-concurs de creație muzicală Cristia, s-a desfășurat la Valea Drăganului în 7-10 iulie 2009.

Cei 12 participanți, printre care Adi Gliga, Ami și Crista, Chris, au prezentat cîte o compoziție proprie în prima seară, iar în fiecare dintre următoarele 3 zile au trebuit să compună cîte o piesă inspirată din textul biblic anunțat la sfîrșitul fiecărei seri.

Înregistrările spectacolelor s-au difuzat apoi la Credo TV.

Eu eram cel mai în vîrstă, am cîntat în prima seară împreună cu fetița mea, de 6 ani.

Așadar, de-a lungul anilor, s-au adunat o droaie de ocazii în care am apărut în public și oamenii mă recunosc, unii fară să știe cum mă cheamă, dar mă salută pocăiește: Pace! :)

În 2009 eram tot cum mă prezintă în batjocură comentatorul anonim Sandokan: „care nu are nici o relatie de supunere fata de o autoritate spirituala si nu este membru in nici o biserica locala”.

Anul ăsta cineva din conducerea Uniunii Baptiste a stat 5 ore la discuţii cu mine, iar cineva din conducerea Universităţii Emanuel o oră.

Primele două cafeluțe, și singurele pînă acum, din viața mea, le-am băut cînd am fost invitat de pastori penticostali.

Am cîteva cunoștințe, de asemenea, și în rîndul creștinilor după Evanghelie.

Sau în rîndul bisericilor evanghelice neafiliate unor culte.

Unii mă evită. Alţii dimpotrivă! :)

CINCI

La ora actuală sînt cunoscut pentru prezenţa mea publică pe Internet. Am fost prezent pe liste de discuții, și nu doar prezent, ci activ. :)

Oamenii m-au ținut minte pentru comentariile mele. :)

Am avut newslettere, site-uri, bloguri.

Am editat 8 ani revista electronică Confesionala, unde au scris 100 de nume.

Am avut și am relaționări diverse. Oamenii vor să mă cunoască, sau cel puțin să vorbească cu mine, pe Messeneger, pe Facebook, pe bloguri. Și eu vreau să cunosc oamenii. Deși în acest punct al vieții mele sînt cam obosit. O fi de vină și astenia de primăvară. :)

Sînt cel mai vechi jurnalist evanghelic și activez în regim de voluntariat pe Internet de peste 12 ani.

Am menționat foarte rapid cîteva motive pentru care e de înțeles faptul că Alin Cristea este un nume DEJA consacrat în istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

Poate cu altă ocazie o să mai completez cu comentarii, exemple, statistici etc.

Intervenția CRETINĂ a comentatorului anonim Sandokan e pe măsura comentariilor CRETINE de azi ale Vindecătorului și ale comentatorului szromulus.

În prezent, sînt reperat ușor în public după barbă, părul strîns în coadă (am zis că îl voi tăia la începutul lui aprilie, de ziua mamei mele) și cruce la gît.

N-am nici o rezervă în a mă declara evanghelic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: