Dumbrava minunată (84)

Viorel Pașca pe Facebook:

„O floare, un zâmbet, o îmbrăţişare şi câteva cuvinte de apreciere. Acestea sunt cele patru lucruri pe care mi le-am propus să le ofer personal astăzi, celor aproximativ 50 de femei bolnave pe care le avem în grija noastră. Dacă florile au fost cumpărate din banii altora, ai unora ce au donat pentru cei necăjiţi, cuvintele de încurajare, îmbrăţişarea şi zâmbetul oferit au fost de la mine şi, chiar dacă nu m-au costat nimic, au fost cât se poate de naturale şi autentice. Nu cred că făcând acest gest le-am schimbat viaţa, sau le-am redat sănătatea, dar sunt convins că am adus un plus de culoare, o rază de soare şi un strop de mai bine în viaţa acestor oameni bolnavi, abandonaţi şi uitaţi de lume.

Pentru unii, a fost un gest de care n-au avut parte de mulţi ani, stârnind în mintea lor amintiri din vremuri de mult apuse, de chipuri dragi care odinioară le zâmbeau oferindu-le în acelaşi timp bucuria şi speranţa pe care numai copiii şi cei apropiaţi ţi-o pot oferi. Viaţa însă a fost crudă şi i-a lovit puternic, necazurile i-au doborât îndepărtându-i într-un mod sau altul de familie, devenind victime ale singurătăţii, ale neputinţei şi ale unui sistem în care nu e loc pentru ei.

Am marea bucurie şi un puternic sentiment de împlinire sufletească ştiind că în ultimii ani am putut sprijini într-un fel sau altul sute de femei, bolnave, abandonate şi fără ajutor. Îmi vin în minte H.S., de doar 34 de ani, bolnavă de cancer, I.A., căreia i-a murit soţul şi cei patru copii, C.F., de 75 ani, care nu a reuşit să reziste şocului emoţional după ce a fost evacuată de singurul nepot, infirm, pe care-l crescuse de mic, după ce mama acestuia a murit în accident de maşină şi multe, multe altele care au poposit pentru o vreme la Dumbrava.

Azi, când le-am oferit florile, m-am simţit bogat şi fericit văzând bucuria şi mulţumirea pe chipurile îmbătrânite înainte de vreme, iar lacrimile unora m-au convins, oare a câta oară, că micile gesturi de afecţiune pe care le putem face înseamnă enorm pentru aceşti oameni. O călduroasă îmbrăţişare am primit şi de la K. Monica, bolnavă psihic, căreia îi strălucea faţa, entuziasmată şi plină de bucurie. Da, e adevărat că-i mai ferice să dai decât să primeşti, că primul beneficiar este cel care dă, şi nimic nu se compara cu bucuria de a fi de folos pentru cei din jur.

La începutul săptămânii, unul din bolnavii pe care-i îngrijim şi-a sfârşit alergarea în timp ce alţi doi au fost trimişi din spital la Dumbrava, pentru îngrijire şi adăpost.

Participarea în Bucureşti la gala Foreign Policy despre care vorbeam săptămânile trecute nu m-a impresionat şi nu mi-a creat o stare de spirit mai deosebită. Călătoria a fost fără evenimente speciale iar timpul petrecut acolo a fost lipsit de entuziasmul şi emoţiile cu care îmi trăiesc de obicei viaţa de zi cu zi. Nominalizarea mea în „Top 100 de oameni şi idei care mişcă ţara” mă onorează pe de o parte, dar sunt convins că mulţi alţii fac lucruri extraordinare fiind în continuare anonimi, fără a primi aprecieri sau „recunoaştere” de la cei din jur. Pe de altă parte, ştiu că ceea ce fac n-ar fi niciodată posibil fără sprijinul şi ajutorul multor persoane care ne susţin în lucrarea noastră.

M-am simţit „străin” acolo, într-o lume care nu-mi aparţine, fiind un biet om de la ţară înconjurat de miniştri, ambasadori, generali, oameni de televiziune, mari sportivi şi alte nume sonore din elita României. Am fost cel mai fericit om când am păşit din nou în Dumbrava, iar chipurile bolnavilor au fost pentru mine cele mai frumoase şi strălucitoare imagini, eclipsând total eleganţa, luxul şi notorietatea locului din care veneam.

Cu toate acestea, mulţumesc celor care m-au nominalizat, mă bucură aprecierea lor în ce priveşte activitatea noastră şi sunt convins că şi Dumnezeu are o carte în care sunt notate numele tuturor celor ce ne sunt alături în ceea ce facem. Fie ca la marea sărbătoare de la sfârşitul zilelor să-şi primească răsplata în urma ostenelii şi efortului lor. Până atunci, însă, fiţi binecuvântaţi şi fiţi o binecuvântare.”

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: