Dumbrava minunată (86)

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Se spune că, pe când era doar un adolescent, şi-a ucis tatăl cu o bardă, după care a fost internat la spitalul de neuropsihiatrie din Oradea. După aproape patruzeci de ani, Petre era încă în spital, fiind cel mai cunoscut şi pitoresc pacient de acolo, abordând la intrare pe fiecare persoană care intra, în stilu-i caracteristic: „Ce faci? Dă-mi un leu să-mi cumpăr suc”. Era „mascota” spitalului, fiind îndrăgit de tot personalul, liniştit, cuminte, fără a crea probleme cuiva, mulţumindu-se cu puţin, fără pretenţii sau aşteptări. Nimeni nu l-a căutat vreodată, trecutul lui fiind un mister pentru cei din jur, iar el era mult prea „puţin inteligent” pentru a da informaţii în acest sens.

Spitalul devenise demult casa lui, iar asistentele şi cei de acolo familia de care avea nevoie. Se părea că nimic nu va putea schimba această situaţie, până în urmă cu şase ani, când secţia de bolnavi cronici a spitalului a fost desfiinţată. Petre a fost transferat la un alt spital de psihiatrie, în Nucet, fiind internat însă pentru o perioadă scurtă, urmând ca la externare să fie lăsat „liber” în a-şi alege un drum în viaţă. Capacitatea intelectuală însă era mult sub medie, nefiind în stare să ia decizii sau să supravieţuiască singur.

Mai mult de atât, era supraponderal, starea de sănătate fiind destul de gravă, bani nu avea, astfel că viitorul părea întunecat şi sumbru. Dacă el însă nu-şi făcea griji şi habar n-avea că situaţia lui era critică, o asistentă socială căuta cu disperare soluţii, uşi deschise şi alternative pentru a-i găsi o casă, un loc unde să găsească îngrijirea de care avea atâta nevoie. Lovindu-se de birocraţie, de indiferenţa unora şi de neputinţa altora, nu a renunţat şi nu s-a dat bătută în a rezolva o situaţie ce părea fără ieşire. Înconjurat de mulţi şi totuşi singur, a ajuns până la urmă în Dumbrava, pentru a-şi trăi aici ultimii ani ai vieţii sale. A fost o mare onoare pentru noi să putem fi de folos acestui om şi suntem recunoscători lui Dumnezeu că ne-a oferit posibilitatea şi privilegiul de a-i oferi un adăpost şi îngrijire, de a-i fi alături până în ultima clipă a vieţii sale.

În această săptămână, un alt om în vârstă, bolnav şi singur, şi-a găsit în sfârşit „liniştea”, fiind „aşezat la odihnă” în cimitirul din Dumbrava, după trei ani în care nimeni nu l-a căutat, nu i-a simţit lipsa şi nu s-a interesat de soarta lui. Având în vedere numărul foarte mare de bolnavi pe care-i îngrijim, uneori alegem să „facem loc” altora mai bolnavi sau mai în vârstă, punând în stradă pe cei care s-au făcut bine, pot umbla şi nu necesită îngrijire medicală. Uneori însă aceştia revin mai bolnavi şi într-o stare mai gravă de cât erau când au venit prima dată. Unii au fost adusi paralizaţi, alţii cu picioarele amputate, iar câşiva au decedat pe străzile din Oradea.

Alaltăieri la ora 3 dimineaţa am fost sunat de un agent de poliţie că unul din „oamenii noştri” a fost lovit uşor de o maşină iar cei de la spital, după ce i-au pus piciorul în gips, l-au „externat”, astfel că după două ore, ambulanţa l-a debarcat în faţa casei noastre din Dumbrava. După doar trei zile petrecute pe stradă, omul arăta în ultimul hal, nemâncat, murdar şi cu hainele sfâşiate. Am încercat să găsim un loc pentru unii la instituţii ale statului sau la diferite ONG-uri, dar ne-am lovit de obstacole de netrecut. Lipsa pensiilor, bolile de care suferă, vârsta, handicapurile şi multe altele au constituit impedimente majore peste care nu s-a putut trece, astfel că am fost refuzaţi de fiecare dată. Sperăm însă ca în viitor să creştem nu doar numărul locurilor disponibile (de la 160 la 180) ci şi calitatea serviciilor pe care le oferim.

În săptămânile care urmează, dorim să construim un spaţiu pentru tineri care ar fi dispuşi să ni se alăture în ceea ce facem. Sperăm ca din luna iunie să putem găzdui săptămânal grupuri de 12-16 persoane dispuse să lucreze alături de noi, să cânte, să socializeze şi să petreacă un timp alături de cei bolnavi. Va fi probabil pentru început o tabără de vară în care tinerii vor putea petrece câteva zile slujind celor în nevoie.

Mulţumim pe această cale unei persoane deosebite care s-a străduit să adune cei 20.000 de dolari necesari construcţiei, urmând ca celelalte cheltuieli să le acoperim din alte surse. Mai multe amănunte despre acest proiect vom oferi în lunile care urmează. Una peste alta, cu sprijinul lui Dumnezeu şi al celor care ne ajută, mergem înainte încercând să fim de folos celor bătrâni, bolnavi şi singuri, iar până săptămâna viitoare fiti binecuvântaţi şi fiţi o binecuvântare.”

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: