Fanatism și responsabilitate

dyo

Opusul fanatismului nu este toleranța, tradusă adesea prin trecerea cu vederea a inconveniențelor, ci responsabilitatea asumată întru binele aproapelui. Acesta este adevăratul curajos, cel ce caută cu încăpățânare bine aproapelui său, cu riscul de nu fi înțeles adesea. El își alătură voia sa, într-o asumare necondiționată a tuturor consecințelor ce vor decurge din asta, hotărârii divine. „Căci s’a părut nimerit Duhului Sfântși nouă” zic apostolii. N-a fost o decizie unilaterală.

Fanaticul nu are curajul să acționeze în nume propriu; va invoca întotdeauna ca motivație exclusivă a crimelor sale voia dumnezeului său. El nu vrea nimic de la sine, decât, eventual, să fie recunoscut ca un altruist: nu urmărește nici un interes personal prin ceea ce face, ci se dedică cu trup și suflet unei sfinte cauze care transcede în semnificații minuscula trecere a fiecăruia dintre noi prin profanitate.

Paradoxal, e nevoie de un anume fel instinct de proprietate…

Vezi articolul original 179 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: