Sectanții (3)

sectantii-180

Sectanții – Vasile Ernu, Editura Polirom, Iași, 2015, 376 p.

„Vladimir Dmitrievici a fost un foarte cunoscut revoluţionar socialist, etnograf, om de ştiinţă şi un intim al lui Lenin. Unul dintre lucrurile care‑l pasionau însă foarte mult, dincolo de obsesia pentru revoluţie, erau sectele. El îşi dedicase foarte mult timp studiului diverselor secte şi orientări religioase marginale din imperiu. Îl preocupa în mod special tot ce ţine de organizarea lor, de modul lor de funcţionare, de felul în care‑şi construiesc mecanismele sociale şi economice. Era convins că mişcarea revoluţionară rusă are de învăţat enorm de mult de la aceste comunităţi. De multe ori, în polemicile cu Lenin şi anturajul acestuia, Bonci‑Burevici dădea exemple de organizare şi tactici de luptă ale sectanţilor :

— Aceşti oameni pot să ne înveţe mai multă democraţie decît toate organizaţiile liberale sau social‑democrate, aceşti trădători care‑şi urmăresc numai interesul, susţinea el în cuvîntări.

Îi ura pe liberalii şi pe social‑democraţii europeni, aşa cum îi dispreţuiau mai toţi socialiştii pursînge. Bonci‑Burevici era însă un om foarte echilibrat. Lenin îl ironiza deseori :

— Vladimir Dmitrievici, dacă cu dumneavoastră pot să mor de plictiseală, să ştiţi că nu acelaşi lucru pot să‑l spun şi despre Lev Davidovici, care îmi produce un infarct aproape de fiecare dată cînd polemizez cu el. Dar sectanţii dumneavoastră să ştiţi că mă interesează. Totuşi, nu fac prea mult abuz de democraţie ? Cum naiba iau decizii la comun, împart totul şi n‑au nici o ierarhie şi o proprietate clară ? Păi, dacă ei nu sînt nici marxişti, nici bolşevici, nici menşevici şi au asemenea idei radicale, atunci noi ce sîntem, Vladimir Dmitrievici ? În ochii lor arătăm ca nişte jivine liberal‑burgheze amărîte. Nişte amărîţi de deviaţionişti… Înţeleg eu ceva greşit, Vladimir Dmitrievici ? Bine că nu renunţă ăştia la Dumnezeu, că ne luau pîinea de la gură şi mie, şi lui Lev Davidovici, şi tuturor celor care se dau mari radicali, îşi continua Lenin scurta prelegere rîrîită, după care chicotea aşa cum numai el ştia.” (p. 87-88)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: