Buni Cocar: Amintiri

01

Pace Frate Alin

PTL

N-am avut o zi deosebită astăzi și tocmai mă pregăteam să trag oblonul când am găsit întrebarea dumitale. A venit la timp, probabil fiindcă am retrăit (în minte) de nenumărate ori episoadele (unei părți din tinerețea mea) petrecute în Valea Jiului și subconștientul meu era oarecum pregătit.

(Alin Cristea: Am stat să lucrez toată noaptea și, în afară de alte chestiuni, am facut pe Facebook un album cu 100 de fotografii despre evanghelici români. Aș fi putut pune mai multe sute, dar am selectat în grabă, ca să fac albumul astăzi, cînd e Congresul baptist la Oradea. Am văzut că Buni Cocar a dat Like la cîteva poze de la Petroșani și atunci m-am gîndit să-l întreb dacă nu ar vrea să scrie cîteva impresii despre acei ani.)

Am ajuns acolo ca „repartizat” de Seminarul din București în vara lui 1975. Nu mi-am dorit Valea Jiului, nu știam la ce să m-aștept dar fratele repartizator n-a cedat insistențelor mele de a fi repartizat în Banat sau în Timișoara la Biserica numărul „1” („Betelul” actual) unde păstorea fratele I. Trif. Acea Biserică m-a recomandat pentru Seminar.

Argumentul dirigintelui a fost: în Petroșani au făcut practică și fratele Olah și fratele Damian (agronomul din Arad…) Caz închis.

(Alin Cristea: Nu-mi aduc aminte să fi auzit ca Olah să fi făcut practică în Petroșani, dar știu că Dugulescu a făcut.)

Fără să fi avut o Duminică de vacanță, m-am și prezentat la fratele Cenușe Teodor, care m-a însoțit sau mai exact pe care l-am însoțit la Petroșani. A fost Vineri seara. A predicat întâi fratele Daniel Chiper care ținea un studiu escatologic în Adunare. Lui Chiper nu i-a plăcut modul în care am vorbit (prea repede) și mi-a recomandat să-l ascult pe fratele …, Pitt. Mă rog.

Familia Marici mi-a fost aproape, locuiau la doi pași de Casa de Rugăciune. Eu am locuit în camera de oaspeți a Bisericii.

04

Herlo m-a adoptat și el destul de repede, la fel ca și întreaga Adunare. Cred că din prima săptămână i-am cunoscut pe toți credincioșii din cele șase Biserici ale „cercului”: Petroșani, Petrila, Lonea, Baru-Mare, Livadia și Valea Lupului. Am vizitat și Cimpa și Aninoasa. Primele vizite le-am făcut cu fratele Marici, apoi cu Manase Trif, Ticu și Itu. (va trebui să sar peste astfel de amanunte care n-au mare valoare, dar îmi sunt atâta de dragi …)

(Alin Cristea: NICIDECUM să nu săriți peste astfel de amănunte. Și NOUĂ ne sînt dragi!)

În acea vară s-au predat Domnului aproape toți tinerii din Adunarile amintite și fratele Cenușe i-a botezat. A fost o perioadă bună pentru un începător în ale slujirii. Nu aveam atunci decât 22 de ani. Doar cu câteva zile mai în vârstă decât Emil Cristea.

După prima slujbă la Petrila am fost la masă la bunicul dumitale, fratele Gligor, și am stat de vorbă cu dânsul și cu Ilie Mărișescu aproape o noapte întreagă. Mărișescu a ținut să mă convingă să-mi cumpăr haine groase ca să nu răcesc. Fratele Daniel Cristea era atunci cel mai sobru și cel mai instruit om din Adunare. Și dânsul și Minu și Tenie m-au primit bine și m-au ajutat mult.

După prima practică petrecută acolo, nu s-a mai pus problema să merg și în alte locuri, de fapt, nici nu mai voiam. Mă simțeam foarte bine, iubeam locurile, Adunările …, de fiecare dată tinerii (și destui adulți) mă așteptau la gară cu flori. Mai erau și studenții africani care frecventau Adunarea și aduceau un „aer” aparte: Newton Atah Amegbey, Saglo Sagulo și alții. Pe Sagulo l-am și botezat (atunci când s-a botezat și Luci Madear). Ce să spun, era „Mica America” și nu mă refer la sensul material. Se făcea lucrare și sentimentul meu era că se putea face o mare lucrare.

12

Astfel în 1978, deși fusesem repartizat în București la „23 August”, am venit în Petroșani pentru a face o lucrare pentru Dumnezeu. Împlinisem între timp 25 de ani și eram pastorul neordinat al unor oameni pe care îi puteam numi părinți sau bunici și pe care îi stimez enorm și acum.

N-am stat în Petroșani decât un singur an. Un an greu, totuși absolut excepțional.

Voi povesti mâine cum a fost sau cum mi-a rămas mie acel an în memorie.

Noapte bună

Buni

P.S. știu că aceste amănunte nu sunt bune pentru internet, dar nu m-am putut abține și sper că înțelegi de ce: sunt peste 40 de de ani de când am plecat de acolo și nu m-a-ntrebat nimeni niciodată despre acea perioadă. Mâine, sper să scriu în alt registru sau într-altă cheie.

(Alin Cristea: Ba sînt foarte bune aceste amănunte. Regret că nu v-am provocat anii trecuți să ne oferiți astfel de amintiri. Am luat decizia să îi provoc și pe alții, din diverse zone și țări, să scrie cîte ceva de genul acesta. Măcar o dată la 4 ani…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: