Buni Cocar: Amintiri (4)

La inceputul lui ’79, ne-a vizitat fratele Harap, un om „tare in scripturi”. Harap a fost prezent la Biserica din Lonea tocmai cand noi discutam „starategii de atragere a semenilor la Dumnezeu”. Eu eram ferm convins ca stiu totul despre misiune, eram doar pastor de o luna intreaga si in consecinta am incercat sa-mi impun „viziunea”.

Harap, intelept, n-a zis decat un singur lucru: faceti foc! Bineinteles ca nu mi-a placut interventia „strainului” …, dar dupa sedinta… am cautat sa fac foc … Astfel l-am „cautat” pe Dumnezeul focurilor si El mi-a vorbit. Asta mi-a dat indrazneala.

Amenintarile autoritatilor cum ca nu-i tara noastra, ca daca „voua va merge bine, noua ne merge rau”, mi se pareau a fi dintr-un film care nu era despre noi. M-a surprins faptul ca mai toti ofiterii erau superstitiosi …, regret ca din cauza grabei, unde m-oi fi grabit, nu m-am gandit la sufletele lor … Pentru mine „Focul” era important.

Importanti devenisera si slujitorii care purtau focul dragostei Lui. Astfel Harap, Marcu Nichifor, Stef Ioan si Cure Simion au figurat printre invitatii nostri favoriti din acel an. Curata sarbatoare! Printre oamenii lui Dumnezeu care mi-au placut mult a fost si Daniel Ceteanu de pe langa Deva. Foarte cald, practic, „in clocot”.

Marcu Nichifor era „o bogatie” desi aparent sarac. Uneori il intrebam: cum stam? Sensul era: cum arata Biserica in care tocmai ati predicat? Dansul zicea: „mai bine, dar mai sunt niste cioate”. Odata ni s-a facut mila de fratele Marcu si tinerii din Petrosani i-au dat 1000 de lei. Ei i-am inmanat banii intr-un plic si Marcu n-a spus decat: „multamesc in Numele lui Dumnazau”.

M-a impresionat simplitatea si naturaletea, ma gandeam: deci asa se primeste un ajutor … dar la Marcu era si un epilog. La vreo doua zile, prezbiterul s-a-ntors in Petrosani, la locul faptei: „Bre mi-ai dat prea multi bani …”. Cum eu n-am vrut sa-i primesc inapoi, dansul mi-a cerut sa-i spun cateva lucruri unde ar putea merge sa misioneze in locul nostru pentru acei bani … Cred c-am vazut atunci „omul frumos”!

Oameni frumosi erau destui si printre localnici. Mi-amintesc ca sora Ana Gross mi l-a prezentat pe Marici astfel: curat cum e cristalul. Eu i-am descoperit pe cei din Aninoasa, familiile Nicoara din Cimpa …, cu nimic mai prejos decat Mihai Marici.

Lucratori erau destui in toate Adunarile si practic fiecare era in stare sa depuna o marturie pentru El. „Focul lui Harap” era asadar intretinut si de noi, localnicii. Eu tineam patru predici in fiecare Duminica, plus vreo cinci in timpul saptamanii.

Duminica dimineata mergeam cu autobuzul la Lonea unde incepeam slujba la 8 si o ispraveam pe la 10. La ora 11 eram in Petrosani, pana pe la 12. De la 3 la 5 aveam „biserica” in Petrila si de acolo Costel si Reli Cristea ma duceau de fiecare data cu masina lor la serviciul de seara din Petrosani. N-am simtit niciodata vreo oboseala. Un excelent ajutor mi-a fost si Nelu Lugoja, mai ales cand mergeam in vreo misiune mai departata unde incepusem a fi chemat.

Micul nostru foc s-a facut resimtit si in Valea Puiului, la Baru Mare, la Livadia, la Valea Lupului, ba chiar si in Ciopeia. Intr-o zi l-am botezat pe liderul rromilor din Ciopeia.

Nimic nu s-ar fi intamplat daca nu ne-ar fi dat Domnul ajutorul Lui. El de fapt facea totul, noi doar nu ne-am opus … El vorbea oamenilor, El ii convertea si tot El incepuse sa faca si vindecari, noi doar constatam.

(Dintr-o perioadă mai recentă – după Buni Cocar au urmat, pe rînd, ca pastori, Ionel Lazăr, Cornel Ardelean, Dănuţ Vrăncilă – o fotografie de la un botez: Daniel Cristea, Teodor Herlo, tinerii mai mari îi ziceau Papa H, Dănuț Vrăncilă, Cornel Ardelean, Corina Alexe, acum Vasiu, nepoata lui Teodor Herlo, frații Sergiu și George Dobre, al treilea din dreapta spre stînga e Ovidiu Lugoja, al treilea copil al lui Nelu Lugoj.)

Intr-o zi Herlo Teodor s-a-ntalnit cu o doamna in oras. Erau cunostinte mai vechi si Herlo a invitat-o la Adunare. Ea a acceptat invitatia si venit intr-o Duminica seara. In clipa cand a trecut pragul casei de rugaciune a simtit ca este vindecata in tot trupul. (respectiva doamna era bolnava inca din liceu si nu-si gasise nicaieri leacul). Vindecarea ei i-a „vorbit” barbatului ei care a inceput sa citeasca Biblia. Apoi i-a vorbit si Dumnezeu … Eu n-am avut nici un amestec in aceste intamplari, nici n-am fost nici macar prezent cand a venit doamna la Adunare …

Recunosc, n-a fost totdeauna Duminica in Petrosani, dar fiecare zi de „Vineri” producea saptamani intregi de Duminici!

Publicitate