C. S. Lewis. O viață (6)

c-s-lewis-o-viata-180

C. S. Lewis – O viață – Alister McGrath, Neword Press, Arad, 2015, 450 p.

“De-a lungul carierei sale, Lewis a stăruit îndelung – alocând spații generoase – asupra rolului și locului literaturii, fie că discuta în contextul îmbogățirii culturii umane, fie că o punea în legătură cu educarea sensibilității înțelepciunii. Deși unele dintre ideile lui Lewis despre literatură s-au dezvoltat și mai mult în timpul deceniilor 5 și 6, majoritatea i se cristalizaseră deja până în 1939.

Înțelegerea lui Lewis cu privire la modul în care trebuie abordată și interpretată literatura este semnificativ diferită de perspectivele dominante în teoria literară contemporană lui. Pentru Lewis, a citi literatură – și în special literatură mai veche – este o importantă provocare la adresa unor judecăți pripite izvorâte din “snobism cronologic”. Owen Barfield îl învăţase pe Lewis să+i privească cu neîncredere pe cei care clamează inevitabila superioritate a prezentului asupra trecutului.

Lewis pledează pentru această idee cu deosebită fervoare în eseul său “On the Reading of Old Books” (1944). În acest text, Lewis susține că o cunoaștere a literaturii mai vechi le asigură cititorilor un punct de vedere care le conferă o distanță critică față de propriul lor veac. În acest fel, le permite să vadă “controversele actualității din perspectivă adevărată”. Cititul cărților vechi ne învață să nu ajunge prizonieri ai Spiritului veacului, făcând ca “briza proaspătă a veacurilor trecute să sufle prin mintea noastră”.

În acest punct, este evident că Lewis are în vedere dezbaterile teologice creștine; textul lui se referă în primul rând la importanța resurselor teologice din trecut pentru îmbogățirea și stimularea prezentului. Însă argumentul său are o semnificație mai largă. “O carte nouă este încă în perioada ei de probă, și un amator nu are căderea să o judece.” Din moment ce nu putem citi literatura viitorului, putem citi măcar literatura trecutului, înțelegând deosebita forță subversivă sau subminată – excepțând cazul în care autoritatea se sprijină pe calitatea intrinsecă a ideilor respective, și nu pe simpla lor situare în timp.” (p. 199)

Un răspuns to “C. S. Lewis. O viață (6)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: