Masa Rotundă (mai 2007): Cu drag către Spaniard

Am dat de un text pe care l-am scris pe vremea grupului de discuţii Masa Rotundă:

Acest răspuns devine unul dintre cele mai placute pentru mine, întrucît l-am convins pe Spaniard să mai rămînă cu noi în perioada de vară.

Spaniardule,

Eu zic că trebuia să scrii un astfel de mesaj. Știu că simți nevoia, din cînd în cînd, să amintești că ești îngăduit. Și că uiți că destui ne simțim îngăduiți lîngă tine, precum lîngă alți „bieți păcătoși”. Eu cred că avem mare nevoie de tine, ca să ne aducem aminte că sîntem niște „bieți păcătoși”.

Da, sinceritatea ta doare, cum spunea un amic de-al tău și de-al meu. Ne scoate din comoditatea noastră spiritualistă alimentată de bateriile încărcate duminica (clișeu „energetic” pe care nu îl apreciez din mai multe puncte de vedere).

Nu mai citi tot ce se scrie, nu asta e soluția pe mai nici una dintre listele de discuții. Nu există nici o datorie în acest sens, îți iei o povară pe care nimeni nu o cere. Da, știu, cauți printre mesaje, la fel cum unii ne îndreptăm în mod simbolic ochii spre cer, uitînd că cele mai frumoase stele lucesc pe cerul sufletului.

Ești ipocrit? Nimic nou sub soare. Cam toți pe-acilea sîntem, mai mult sau mai puțin. De fapt nu ipocrizia e în discuție, ea e ontologică, de la Adam încoace, ci cantitatea de var cu care ne văruim, complexele seturi de farduri cu care ne (dez)umanizăm.

Venii Isus și-l trase jos din dud pe Zaheu, din giulgiu pe Lazăr, din mijlocul dracilor pe Magdalena, iar pescarii truditori deveniră mărturisitori ai Adevărului, așa cum nici unul dintre preoții cei mai seamă ai iudeilor nu era.

Să te curățești înainte de a scrie? Ptiu, drace! Păi nimeni nu ar mai trebui să scrie nimic atunci, post negru de Internet de 40 de ani! Și chiar și atunci cineva ar trebui, tot cu capul plecat (ca pipirigul), să întrebe timid: Toată lumea s-a curățit? Dacă nu, cei în cauză să strige: Necurat, necurat…

După cum îți spuneam, amîndoi suferim de aceeași boală: sîntem intenși în reacții. Asta aduce și belele, dar și momente înălțătoare.

În numele acestor momente înălțătoare, pe care le-ai/le-am trăit pe listele de discuții, mai îngăduie, în lunile de vară, să privim cerul înstelat al sufletului tău, astfel ca, dacă totuși după aceea te hotărăști să pleci, veșnic hoinar, cei care am văzut licăririle sufletului tău să ne amintim ce important e ca cineva să-și pună sufletul, vulnerabil, în palmă, să-l vadă alții cum pulsează sincopat.

Alin, un biet păcătos

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: