Alin Cristea către Marius Cruceru – 26 septembrie 2007

Dragă Marius,

M-am tot gîndit: să-ţi scriu sau nu (“tot” în sensul intensităţii, nu al temporalităţii). “În cele din urmă” mi-am zis să fructific apelativul de prieten cu care m-ai gratulat (cel puţin pentru o perioadă) şi să încerc să-ţi fiu de folos (în silul meu caracteristic, bineînţeles, pe care l-ai sesizat odată cu cuvintele “una caldă – una rece”).

Sînt (iarăşi) într-o perioadă foarte stresantă, înainte să plec la Iaşi a trebuit reinstalat Windows (cineva a stat pînă la 5 dimineaţa), la întoarcere văd că am probleme cu Word, mi se tot blochează, aş fi vrut să editez numărul confesional@ estivala la începutul lunii septembrie, iată că acum încerc să prind măcar sfîrşitul lunii. Nu mai pomenesc şi chestiunile de alt ordin (încerc să evit să îmi mai reproşezi: “tu şi alergiile tale”).

Sper să apreciezi faptul că, în aceste condiţii, îmi fac timp să îţi scriu şi sper să citeşti (inclusiv PS) cu ochi binevoitori.

Aşadar, cu multă neplăcere am citit despre necazurile tale blogăreşti. Dar, la fel, cu neplăcere am văzut că reacţionezi pripit – după cum ştii, pripeala / spontaneitatea consider a fi atît punctul tău forte (nicidecum generozitatea, precum mi se pare că ai vrea), cît şi cel slab.

Din acest considerent, deciziile tale anunţate nu sînt convingătoare. Cel puţin pentru cei ca mine, care te cunoaştem ceva mai bine.

Atenţionarea mea se vrea a avea accentul pe altceva însă, şi anume pe faptul că te amăgeşti că apariţiile tale în public ar depinde doar de decizia ta (ca şi alte chestiuni). Ei bine, nu e aşa. E de ajuns să scrie Picioruş ceva despre Emanuel, sau despre Naum, sau despre ceva la care realmente ţii şi va trebui să reacţionezi. Dar vor fi alţii, nu neapărat Picioruş, şi va trebui să răspunzi provocărilor în spaţiul public.

Să ne amintim ce au păţit Iosif Ţon, Paul Negruţ şi alţii.

Retragerea din spaţiul virtual nu e o soluţie. Sau: e doar una dintre soluţii, care nu pare a fi cea mai bună.

Cred că soluţia cea mai bună e să fim echilibraţi, dacă se poate calmi (nu anemici, bineînţeles), să ne dozăm energiile, să avem o agendă onestă, bine întocmită şi disciplină pentru a o pune în practică etc.

Pătrăţosul are multe de oferit în spaţiul virtual. Ar fi păcat să se lase dezorientat de cei ca Picioruş sau, uneori, chiar de alţii (ca Alin Cristea) mult mai bine intenţionaţi.

Cred că pînă acum ar fi trebuit să ştii cum să faci faţă unor astfel de provocări. Dar… oameni sîntem cu toţi.

Cel mai mult sînt uimit că experienţele extreme prin care ai trecut anul acesta nu te-au constrîns pînă-ntr-acolo încît să renunţi la anumite eforturi în ceea ce te priveşte. Mă refer şi la hiperactivitatea ta, dar şi la încercările tale publice de a demonstra că tu eşti the good guy, iar Picioruş the bad guy.

Presupunînd că ai fi (ceea ce ştii că nu eşti, ştiu şi eu, şi printre comentarile pe blog se vede că şi alţii ştiu), ar trebui, la fel, să îţi aduc aminte că omenescul din oameni îi face să-ţi răstălmăcească cuvintele, faptele, intenţiile. Cum s-ar zice: ai dat de dracu’!

Regescule David, ia-ţi pe lîngă tine un măscărici, care să-ţi aducă aminte, să aibă voie să-ţi aducă aminte, în fiecare zi că eşti om!

(eu nu pot accept postul decît în weekend, benevol, de vreo două ori pe lună)

Imaginează-ţi ce spun unii enoriaşi baptişti care citesc că îţi înveţi băiatul să tragă cu puşca.

Sau ce ar spune unii ca mine citind că îţi laşi fiica de 15 ani DOAR două ore pe săptămînă pe Internet. (sper că nu îmi scrii că de fapt e vorba de băiat, nu de fiică – astea sînt detalii, încercam să ilustrez faptul cotidian al răstălmăcirilor).

De ce ţii să le dai oamenilor prilej de bîrfă? Doar ca să explici şi apoi să explici explicaţia? Dacă nu ai fi avut blog, nu-i aşa că nu puteai să te justifici în mod public? Dar nu-i aşa că explicaţiile noastre contează prea puţin în spaţiul public? Nu-i aşa că sînt alte chestiuni importante pe care să le aducem în atenţia publică?

De ce să nu folosim blogul / site-ul / lista de discuţii mai puţin pentru explicaţii (care sînt, desigur, necesare) şi mai mult pentru cauze nobile?

De cînd aştept să mai pui ceva interesant de pe You Tube cu chitară sau violoncel!

M-ar fi interesat (şi presupun că şi pe alţii) nu un curs de greacă, ci exemple concrete, scurte articole despre texte biblice care să mă motiveze să reiau chestiunile de greacă.

Etc. (cuvîntul ăsta e grozav pentru a înlocui o mulţime de alte gînduri care nu mai iau formă, că de 3 ori mi s-a blocat Wordul numai la acest mesaj)

Alin

PS. Mi-ai dat pretextul să încep o serie de scurte citate, Tolba cu tîmpenii, pe grupul Confesionala:

“”Postmodernismul afectează la creier.” (Marius Cruceru)

http://patratosu.wordpress.com/2007/09/24/ce-inseamna-ahmadinejad-la-columbia#comments

Un răspuns to “Alin Cristea către Marius Cruceru – 26 septembrie 2007”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: