Alin Cristea (decembrie 2007): Cum să-l faci pe Dumnezeu să râdă

“Dacă vrei să-l faci să râdă pe Dumnezeu, împărtăşeşte-i planurile tale de viitor.” – butada ironicului regizor american Woody Allen e potrivită pentru început de an, când facem evaluări şi ne facem planuri de viitor. Desigur, evaluările noastre sunt nu de puţine ori superficiale, subiective şi… terapeutice. Cum să recunoaştem că iar am dat greş în anul în care a trecut? Iar am stat prea puţin cu familia, cu prietenii, cu… conştiinţa noastră.

Ne-am făcut norma duminicală (poate chiar mai mult) de prezenţă la “Casa Domnului” – uneori parcă am fi un fel de evrei preocupaţi exagerat de “Templu” într-atât încât nu ne putem închipui închinarea şi în robie (când poporul Domnului a inventat o nouă formă de adunare – sinagoga, iar după ce s-au întors din robie nu s-a mai închinat niciodată la idoli).

Dacă nu am reuşit până acum, aducem cotizaţia financiară la zi, doară are nevoie biserica de resurse pentru activităţile de sezon. Trebuie pregătite şi pungile de Crăciun… Întotdeauna am fost uimit de câtă energie consumă acest Departament al Pungii de Crăciun.

Mai e şi Departamentul Colindelor Româneşti şi Internaţionale. Şi aici se consumă multă energie, mai ales resurse umane, pentru a fi în rând în obiceiurile de sezon, parcă tot mai mult lipsite de semnificaţie creştină, dar împopoţonate cu tot felul de podoabe inventate de rasa umană care în această perioadă năvăleşte pur şi simplu asupra coniferelor.

Odată trecut şi ultimul hop – Revelionul, prilej de îmbuibare şi fudulie –, ne gândim că ar trebui să ne facem planuri pentru noul an. Dacă aş fi Dumnezeu, deja aş hohoti. Păi după ASTFEL de sărbători de unde să mai aibă fiinţele umane energie pentru a medita asupra timpului, trecut şi viitor? De unde să mai avem resurse, reflexive în primul rând, pentru a ne aduce aminte că “omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului se împlineşte”.

Chestiunea planificării e necesară, dar nu ar trebui să fie primul gând cu care să întâmpinăm noul an. Cei care sunt numiţi creştini pentru că îl urmează pe Hristos ar trebui să-şi aducă aminte că Dumnezeu “a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi”.

A medita asupra modului în care ne putem găsi împlinirea în cadrul acestui plan unic, etern şi desăvîrşit poate deveni un nou început pentru a primi înţelepciune de a percepe strategia lui Dumnezeu în acest an, în această ţară.

Orice deviere de pe culoarul planului divin nu va face decât să-i dea dreptate lui Woody Allen: Dumnezeu râde când oamenii se concentrează prea mult asupra planurilor lor (în afara planului Lui). De fapt Psalmul 2 ne aduce imaginea Marelui Ironist, dar şi oferă sfaturi concrete, tocmai bune, zic eu, pentru acest început de an: Purtaţi-vă cu înţelepciune! Slujiţi Domnului cu frică! Bucuraţi-vă tremurînd! Daţi cinste Fiului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: