Archive for 12 iulie 2015

Farul Mântuirei – aprilie 1923

12 iulie 2015

farul-mantuirei-1923

Revista Farul Mântuirii a apărut în perioada 1 decembrie 1919 – 1932.

Dumbrava minunată (102)

12 iulie 2015

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Inca trei persoane, bolnave si abandonate de familie au fost aduse la Dumbrava in aceasta saptamana. Victime ale greselilor facute, ale celor din jur sau ale unor imprejurari nefavorabile, au ajuns bolnavi si fara un acoperis deasupra capului si, mai rau, ignorati sau uitati de cei apropiati. Cu siguranta, la Dumbrava nu-si vor putea recupera nici timpul, nici familiile sau locuintele pierdute si nici nu vor putea in vreun fel sa indrepte greselile sau raul facut de-a lungul vietii. Cu toate acestea insa, acum la ceas de seara cand soarele lor apune si „umbrele noptii” coboara peste vietile atat de zbuciumate si incercate de suferinta, ne dorim si speram sa gaseasca aici, linistea si odihna de care au nevoie. Hrana, adapostul si ingrijirea pe care le-o oferim nu le acopera in intregime nevoile, dar cel putin le da acel sentiment de siguranta pentru ziua care urmeaza, sentiment care inseamna atat de mult pentru ei dupa multi ani de incertitudine, frica si neputinta.

In ce ne priveste, pe langa bucuria si implinirea sufletesca pe care o simtim din plin in ceea ce facem, realizam cat de binecuvantati suntem si cat de important e sa dai mai departe din ceea ce ai primit, fie ca-i vorba de timp, energie, un zambet sau un cuvant de incurajare. De obicei in urma eforturilor si a investitiilor facute, cei din jur asteapta sa vada rezultate cat mai bune si cat mai repede posibil. Din pacate, in ceea ce facem uneori nimic nu se schimba si nici asteptari nu avem in acest sens. In multe cazuri vin oameni in varsta sau grav bolnavi si dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp acestia mor fara ca sa se intample ceva spectaculos. Este cursul firesc al lucrurilor, al vietii, il acceptam si daca in timpul cat au fost la noi le-am putut fi de folos fie si intr-o mica masura, daca prin ceea ce le-am oferit am adus un plus de mai bine in viata lor, suntem fericiti si bucurosi ca le-am putut fi de folos.

Da, asa cum spuneam si altadata „investitia” in batrani si bolnavi nu este „rentabila”, sau mai bine zis semanam, dar nu vom culege roade niciodata. Si totusi, acesti oameni au nevoie de ajutor, de o mana intinsa si de afectiune. Ne socotim privilegiati sa putem fi alaturi de ei, acum in ultima si cea mai grea perioada a vietii lor. De asemenea, ma incearca sau mai bine spus, imi inunda viata, un sentiment de recunostinta si multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca ne-a facut deosibita onoare de a face acest lucru.

Sau cum altfel as putea sa ma simt cand ieri dimineata am fost sunat de un necunoscut din Bucuresti care-mi spunea ca e in Gara de Nord si a fost rugat de un batran bolnav din Teleorman ce avea un bilet cu numele si numarul meu de telefon sa ma sune sa il primim la Dumbrava. Sau azi cand am fost sunat din Sibiu de la o biserica pentru a primi un om al strazii. Tot azi, M. G. din Satu Mare imi povestea cum, dupa cinci ani de procese pentru apartamentul in care locuia si care a fost vandut de fratele sau care a murit intre timp, a fost evacuat de cumparator si a locuit o luna pe o banca din fata blocului . Cand n-a mai rezistat s-a dus la asistenta sociala din spital care l-a trimis cu ambulanta la Dumbrava.

A fi de ajutor pentru cei mai putin privilegiati e un har ce ni se ofera, o sansa de a ne arata recunostinta si multumirea pentru ceea ce am primit, si nu in ultimul rand o datorie fata de ei, fata de noi si fata de Dumnezeu. Nimic insa nu am putea face fara ajutorul celor care ni se alatura in acest proiect si carora le multumim si cu aceasta ocazie. Multumim de asemenea si tinerilor din Oradea care ne-au vizitat zilele trecute, de asemenea si grupului din Brad care au cantat si s-au rugat alaturi de bolnavii din Tinca si Dumbrava. Va multumesc si voua, celor care cititi aceste randuri, oferindu-mi astfel posibilitatea de a va impartasi bucuriile si trairile noastre si de a ne „crea” sentimentul ca sunteti alaturi de noi fie si citind doar despre cele ce se intampla. Pana saptamana viitoare, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Bă, pocăiţilor, scrieţi corect numele (89)

12 iulie 2015

nume-12iulie2015

barthimeu.wordpress.com/2015/07/07/pentru-dublul-act-reparatoriu-lui-radu-gheorghita-cu-consideratie/#comment-1592

C.S. Lewis Daily (79)

12 iulie 2015

Don’t shine so others can see you. Shine so that through you, others can see Him. – C.S. Lewis

http://twitter.com/CSLewisDaily

Călătorind de la răsărit la apus (2)

12 iulie 2015

calatorind-de-la-rasarit-la-apus-180

Călătorind de la răsărit la apus – Ravi Zacharias, R.S.B. Sawyer, Newordpress, Arad, 2013, 248 p.

“Propriul meu ADN poate fi urmărit înapoi în timp până în inima religiei patriei mele. Strămoşii mei erau Nambudiri, membri ai celei mai înalte caste a preoţiei hinduse. Ei aparţin castei dominante din sud şi consideră că sunt depozitarii religiei vedice antice. Prin căsătoria cu un membru al castei Nayar, cea a luptătorilor, membrii castei Nambudiri se bucură de o combinare a puterii prerogativelor doctrinare cu autoritatea propagării. Aceste două caste formează temelia descendenței mele.

Cu toate acestea, mândria unei descendențe perfecte a fost știrbită în urmă cu cinci generații, pe linia bunicului meu din partea tatălui, în Kerala. Acolo, în 1858, o femeie tânără din casta Nambudiri, care avea cinci frați, a ajuns să ia contact cu religia creștină și a fost fascinată de ceea ce a auzit. Bineînțeles, discutase cu misionari de la Centrul de Misiune Basel, o organizație creștină germano-elvețiană din satul ei. Când familia ei a aflat despre preocupările ei, tânăra a fost mustrată cu asprime, a fost amenințată și avertizată să nu mai calce în casa de misiune.

Din câte am înțeles eu – din poveștile unei mătuși care a trăit 103 ani – la o zi după această interdicție, imediat ce frații ei au plecat la lucru, femeia aceasta din familia mea a mers la centrul de misiune să le spună misionarilor că nu mai putea să se întâlnească cu ei. Însă, pe când se afla încă acolo, s-a zvonit că în sat se răspândea cu repeziciune o epidemie de holeră, ceea ce însemna ca fiecare să rămână în carantină chiar în locul în care se afla la momentul acela.

Femeia n-a mai putut părăsi clădirea centrului de misiune, iar fraților ei nu li s-a permis să intre pentru a o lua acasă. Așa că a trebuit să rămână acolo mai multe săptămâni, spre marea nemulțumire a familiei ei. Pe perioada carantinei, tânăra femeie a pus toate întrebările ei despre Isus Cristos și, înainte de a pleca acasă, după ridicarea carantinei, ea își predase inima lui Cristos și făcuse legământ să Îl urmeze toată viața.

Femeia aceea era stră-stră-străbunica mea, iar convertirea ei a reprezentat punctul de pornire a umblării strămoșilor mei pe calea credinței creștine. Nimeni nu s-a îndoit vreodată de faptul că a avut parte de o convertire extraordinară și, în același timp, autentică. Trebuie că a reprezentat un salt uriaș pentru ea. A fost repudiată imediat, dezmoștenită de familie și respinsă de societate. De fapt, viața ei a fost răsturnată cu susul în jos. Nu mai avea o casă unde să se întoarcă, nu mai avea părinți care să-i găsească soț; de altfel, niciun bărbat nu ar mai fi luat-o de nevastă. Aș fi vrut să cunosc toate amănuntele poveștii ei, pentru că întreaga istorie a familiei mele a luat o turnură dramatică de atunci înainte. Viața mea, pe care aș fi putut să o irosesc în templele din Kerala, se derulează acum într-o altă lume și cu o perspectivă diferită asupra lumii.

Astfel au ajuns misionarii aceia familia adoptivă a stră-stră-străbunicii mele, îngrijindu-se de toate nevoile ei. Tot ei i-au găsit și un tânăr credincios, cu care s-a căsătorit. Singurul inconvenient, în contextul acela, era faptul că tânărul respectiv era dintr-o castă inferioară, era barcagiu. Această dublă sfidare, și anume căsătoria cu un bărbat dintr-o castă inferioară, care mai era și creștin pe deasupra, a pecetluit excluderea ei dintre rudeniile ei de sânge. (În ciuda credințelor populare, în inima Indiei, îndeosebi în casta Nambudiri, societatea este matriarhală. De aceea, pasul credinței ei în Cristos a reprezentat o lovitură mult mai puternică pentru familie decât te-ai fi putut aștepta.) În ciuda acestor lucruri, ea nu s-a îndoit nicio clipă că aceasta era soluția pentru frământările sufletului ei. Isus Cristos era acum păstorul vieții ei, iar noul ei început a schimbat-o radical pe ea și generațiile viitoare ale familiei ei.” (p. 46-47)

Biserica Baptistă Betel Făget – Serbarea de absolvire a promoției 2015 a Institutului Teologic Baptist din București (12.07.2015)

12 iulie 2015

Istorie Evanghelica

Astăzi, duminică, 12 iulie 2015, în cadrul serviciului religios de dimineață la Biserica Creștină Baptistă Betel din Făget, județul Timiș, a avut loc Serbarea de absolvire a promoției 2015 a Institutului Teologic Baptist din București.
Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București, a salutat pe cei prezenți și a transmis un mesaj de încurajare prin care i-a îndemnat pe cei prezenți la slujire și o viață de sfințire.

image

La eveniment au fost prezenți absolvenții și studenți ai Institutului Teologic Baptist, profesori, invitați, prieteni, familii ale acestora.
Corul Institutului Teologic Baptist din București, dirijat de către Conf. Univ. Dr. Cristian Caraman a interpretat mai multe melodii.

image

Au transmis mesaje reprezentanți ai comunității baptiste Timiș, bisericilor din zonă, autorităților locale (mesaj din partea primarului orașului Făget, Marcel Avram), dar și a unor reprezentanți ai Senatului României. Senatorul Ben-Oni Ardelean și senatorul Ioan Iovescu. Aceștia au felicitat absolvenții și…

Vezi articolul original 89 de cuvinte mai mult

Bacalaureat 2015 – Rata de promovare în cele 7 licee baptiste din România

12 iulie 2015

100 % – Reșița
100 % – Sibiu
98,31 – Oradea
96,83 – Arad
96,00 – Cluj
86,20 – Timișoara
75,00 – București

http://revistacrestinulazi.ro/2015/07/rata-de-promovare-in-liceele-baptiste-din-romania

Great Minds Quotes (26)

12 iulie 2015

Things which matter most must never be at the mercy of things which matter least. – Goethe

http://twitter.com/GreatestQuotes

Top Posts – 12 iulie 2015

12 iulie 2015

12 iulie 2015, 13.30

Noua conducere ABBM – Asociaţia Bisericilor Baptiste Moldoveneşti din SUA şi Canada

12 iulie 2015

Presedinte – Simion Dascaliuc
Vice-președinte – Petru Cioclea
Secretar general – Serghei Sinegur

http://baptist.org.md/ro/?p=10796

Radu Carp: Moscheea de la Bucureşti. Traseul sinuos al unui proiect politico-teologic

12 iulie 2015

http://adevarul.ro/news/politica/moscheea-bucuresti-traseul-sinuos-unui-proiect-politico-teologic-1_559f8a78f5eaafab2c6cdc45/index.html

Grija pentru suflet (6)

12 iulie 2015

grija-pentru-suflet-180

Grija pentru suflet – John Ortberg, Editura Scriptum, Oradea, 2014, 228 p.

“Păcatul nu constă doar din lucrurile greşite pe care le facem. El constă şi din binele pe care nu-l facem. Sunt copiii muritori de foame la care nu vrem să ne uităm, activitățile voluntare pe care le evităm, săracii pe care nu vrem să îi ajutăm și banii pe care nu vrem să-i dăm. Cum pot niște persoane de treabă, care merg la biserică, să întoarcă spatele unor oameni pe care Cristos i-a catalogat “foarte neînsemnați”? Diversiune și complot. Mai întâi, ne spunem nouă înșine că nu am comis păcatele cele mai rele, cum ar fi spargerea unei bănci sau omoruri în serie. Apoi, facem o înțelegere între noi. Nu te spun, dacă tu nu mă spui. Editorii de carte creștină mi-au spus că nimeni nu cumpără cărți despre hrănirea celor flămânzi sau despre îmbrăcarea celor goi. Complicitatea este larg răspândită.” (p. 82)