Grija pentru suflet (9)

Grija pentru suflet – John Ortberg, Editura Scriptum, Oradea, 2014, 228 p.

“Sunt doi duşmani care ne desprind sufletul de punctul său de sprijin. Unul este păcatul. Păcatul nu poate coexista cu un suflet centrat în Dumnezeu. Dacă eu aleg să trăiesc în amărăciune sau să mă complac în pofte, să-mi înșel soția, atunci aleg să-L țin pe Dumnezeu în afara gândurilor mele. Pe de altă parte, când îmi centrez sufletul în Dumnezeu, sunt mult mai puțin înclinat să păcătuiesc. Sunt mult mai puțin tentat să depășesc viteza legală, chiar dacă nu văd mașina poliției în apropiere. Când șeful mă supraveghează, sunt puține șanse că mă voi juca jocuri electronice la serviciu. Sunt puține șanse să păcătuiesc atunci când Dumnezeu este prezent în mintea mea. Nu este vorba că mă urmărește constant și știe întotdeauna care este starea inimii noastre. Este vorba despre certitudinea noastră că El este acolo.

Cealaltă cauză a desprinderii de Dumnezeu este ceea ce s-ar putea numi “o minte tulburată”. Acest inamic al sufletului este cât se poate de insidios. Nu este nevoie să păcătuiești. Este suficient să gândești, fără să-L iei și pe Dumnezeu în calcul. Mintea tulburată poate începe cu orice îngrijorare firească pe care ai putea-o avea. De exemplu, deschizi nota informativă trimestrială referitoare la fondul tău de pensie și remarci că, în loc să crească, a pierdut câteva sute de dolari. Cu siguranță, acesta este un motiv de îngrijorare, însă urmează o înlănțuire de gânduri care te consumă efectiv. Voi avea destui bani la pensie? Ce voi face dacă următoarea notă informativă va conține noi pierderi? Să-mi scot oare banii din fondul acesta? Prin faptul că îți permiți să ai astfel de gânduri, îngădui acestor lucruri să-L elimine pe Dumnezeu din viața ta. Este bine să urmărești cu atenție evoluția fondului tău de pensii, însă când Îl scoți pe Dumnezeu din ecuație, sufletul tău își pierde punctul de sprijin.” (p. 120-121)