“Primul botez ţinut la Baia Mare a avut loc la pârâul de la baia comunală. Botezul se făcea în apă curgătoare și era nevoie de aprobare de la poliție, care asigura protecția programului, pentru că unii erau puși să facă gălăgie, să tulbure bunul mers al lucrării.
După 1946 au început alte restricții impuse de stat și botezul a început să se facă în lăcașul de închinare, dar se făceau și la râu, mai ales pentru cei ce nu aveau voie să se boteze. Se acordase permisiunea de a se boteza oricine avea 18 ani și era din familie baptistă. Frați păstori mai curajoși făceau botez cu aceștia și cu persoane care erau din altă religie și treceau la cea baptistă și care nu aveau permisiunea de trecere de la preot.
Unele botezuri erau făcute în taină, adică pastorul care boteza mergea cu candidații la apă, fără să fie văzuți și botezul se ținea în secret. Împuternicitul de la Baia Mare se plângea de această practică, pentru că din această cauză baptiștii nu puteau fi controlați. Comitetul trebuia să dea lista candidaților la botez și acei cărora li se aproba cererea aveau liber la botezul din biserică, în timpul unui program special de botez.
După anul 1975 lucrurile s-au mai schimbat în bine pentru că nu mai trebuia adeverință de la preot și nu se limita vârsta și descendența confesională. În Baia Mare, când era botez se folosea un bazin de la biserica baptistă maghiară. Noua clădire s-a construit cu baptistier.” (p. 46)
24 iulie 2018 la 01:16
A republicat asta pe RoEvanghelica.