Archive for 26 iulie 2015

1929 – Comitetul General al Uniunii Bisericilor Baptiste din România

26 iulie 2015

481

Farul Mântuirii, 1929 (mai sau iunie)

Dumbrava minunată (104)

26 iulie 2015

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Daca as spune ca activitatea de ingrijire a bolnavilor la Dumbrava este extenuanta, ca uneori abia mai rezistam si ca oboseala fizica si psihica atinge cote nebanuite sau ca uneori suntem gata sa renuntam la ceea ce facem datorita muncii si responsabilitatilor ce ne coplesesc, probabil m-ati crede si unora li s-ar face mila, sau poate ar fi chiar impresionati de curajul si perseverenta de care dam dovada in fiecare zi.

Adevarul insa este ca lucrurile nu stau deloc asa. Dimpotriva, facem totul cu multa bucurie si entuziasm, nu ne este greu, nu suntem obositi si fiecare zi este un dar, un privilegiu si o provocare in acelasi timp de a face totul mai bine mai usor si mai frumos. Si pentru ca multi m-au intrebat cum putem face aceasta lucrare fara sa ne plangem, vreau sa va spun ca „secretul” consta in trei lucruri elementare, dar esentiale in acelasi timp: in primul rand trebuie sa iubesti oamenii. Apoi sa faci totul cu pasiune si dragoste si nu in ultimul rand, sa lucrezi in echipa.

La ora actuala suntem aproape douazeci de persoane care ingrijim de cei o suta saizeci de batrani si bolnavi din Dumbrava, Rapa si Tinca. Ne-am impartit responsabilitatile, fiecare stie ce are de facut si daca apare vre-o problema, discutam, decidem si actionam in consecinta, ajutandu-ne daca e nevoie unii pe altii, facand astfel totul mai usor, mai placut si mai eficient.

Desigur ca de-a lungul anilor au fost si momente grele, triste si deloc placute dar intotdeauna am stiut ca Dumnezeu este la carma, ca nimic nu-i scapa de sub control si mai devreme sau mai tarziu furtuna se va potoli si soarele va straluci iarasi. As fi nedrept insa daca n-as mentiona faptul ca daca „lucrarea” de la Dumbrava „merge inainte” acest lucru se intampla si cu ajutorul de nepretuit pe care-l primim de la sute de oameni, pe cei mai multi dintre ei neintalnindu-i vreodata, oameni care din putinul sau belsugul lor vor sa daruiasca si sa fie de folos celor mai putin privilegiati decat ei.

Altii aleg sa vina personal sa stea cateva minute impreuna cu cei bolnavi sa le cante si sa se roage impreuna ori sa dea o mana de ajutor la munca de zi cu zi. Este si cazul doamnei Adela din Turda care in aceste zile a ales sa-si petreaca la Dumbrava o parte din concediu, slujind alaturi de noi.

Alti patru bolnavi au fost adusi in aceasta saptamana pentru a primi ingrijire si adapost, in timp ce alti doi au ajuns la capat de drum, lasand in urma tot ce au avut si agonisit de-a lungul vietii. Unul din ei la doar patruzeci de ani, tocmai ce fusese trimis de la Satu Mare, bolnav de cancer cu metastaza gradul patru.

Printre cei veniti e si o femeie de optzeci si sapte de ani, bolnava de care nu mai are grija nimeni si un barbat proaspat operat care spunea ca are sapte copii plecati din tara, copii care nu-l cauta si cu care nu tine legatura. Da, suferinta, tristetea si deznadejdea sunt lucruri des intalnite in Dumbrava, provocandu-ne parca, pe noi „cei privilegiati” sa realizam cat de bun a fost Dumnezeu cu noi.

Si in aceasta saptamana am continuat sa lucram la capela din Tinca in speranta ca din toamna vom putea petrece acolo un timp mai eficient si mai placut impreuna cu cei bolnavi. Pana atunci insa, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Ordinare Lucașa Sezonov – Farul Mântuirii, Nr. 9 / 1929

26 iulie 2015

480

Din Istoria Bisericilor Baptiste din România, edit. Ioan Bunaciu:

„Primul pastor al bisericii a fost Gheorghe Crișan din Macea, urmat de Gheorghe Vărșăndan din Curtici. În anul 1905, în biserică s-a transferat și Leucuța Teodor, fost membru al bisericii din Curtici și convertit în 1892, care avea să devină pastorul bisericii și principalul coordonator al lucrărilor de construcție a casei de rugăciune.

Primul pastor cu pregătire teologică a bisericii din Pârneava a fost Lucașa Sezonov, ordinat în anul 1928. Pastorul s-a născut în Tulcea în anul 1905 și, încă de când fusese elev într-un liceu din localitate, hotărâse să se dedice lucrării de misiune. În anul 1923 s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic Baptist din București, iar în anul 1928, după absolvire, a fost alex pastor al bisericii din Pârneava. În anul 1930 îl găsim student al Seminarului Teologic Baptist din Louisville, S.U.A., iar în anul 1933, la întoarcerea în țară, devenea profesor și rector al Seminarului Teologic Baptist din București, precum și pastor al bisericii de pe strada Nicolae Titulescu nr. 56A, din București.

Lucașa Sezonov a fost un bun pastor și profesor. În anul 1939 a participat la Congresul Alianței Baptiste Mondiale din S.U.A., fiind nevoit să rămână acolo la izbucnirea războiului. După război, situația politică din țara noastră s-a schimbat drastic, așa că nici unul dintre românii plecați în străinătate nu au îndrăznit să revină în țară.

Între anii 1931-1938, pastor al bisericii a fost Ioan Cucuț, iar între anii 1945-1953, Petru Popovici, ambii fiind pastori de înaltă formație teologică.

Între anii 1953-1993, biserica a fost păstorită de Chiu Mihai, absolvent al primei promoţii postbelice a Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti.”

Biserica Baptistă Română din Paris – Farul Mântuirii, Nr. 7-8 / 1929

26 iulie 2015

479

Curtici, 1928 – Congresul Uniunii Comunităților Baptiste Române

26 iulie 2015

478

Farul Mântuirii, Nr. 3 / 1929

Din Istoria baptiștilor din România 1856-1989, de Alexa Popovici:

„CONGRESUL AL VIII-LEA. Curtici, 8-11 noiembrie 1928. Prezenți 576 de delegați. Musafir, dr. J.H. Ruchbrooke de la Alianța Mondială Baptistă. Biroul de zi: președinte Nicolae Ionescu. vicepreședinte Ioan Ungureanu, secretari Petre Bale și Ioan Dan. Hotărâri: a) Intervenții insistente pentru libertăți religioase în toată ţara; b) Uniunea să intervină pentru fiecare caz în parte la autoritățile competente; c) Alegerea unei noi conduceri a Uniunii: președinte Ioan Popa, vicepreședinte Petre Bale, secretar general Ioan Ungureanu, casier Teodor Mihu, directorul Seminarului Ioan R. Socaciu, președintele tineretului Ion Dan. Bibliografie: Farul Mântuirii, nr. 22 din 15 noiembrie 1928 şi nr. 3 din februarie 1929, p. 10).”

Botez la Văleni de Munte – Farul Mântuirii, Nr. 1 / 1928

26 iulie 2015

477

Top Posts – 26 iulie 2015

26 iulie 2015

26 iulie 205, 19.30

Corul și Orchestra Națională BBSO: Sfânt ești, Doamne – 250.000

26 iulie 2015

Timothy Keller – 26 iulie 2015

26 iulie 2015

Timothy Keller: „Suffering is unbearable if you aren’t certain that God is for you and with you.”

Biserica Baptistă din Baia Mare (5)

26 iulie 2015

biserica-baia-mare-180

Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare 1930-1990: istorie și reflecții – Vasile Bel, Editura Risoprint, Cluj, 2015, 197 p.

“Spre sfârşitul perioadei comuniste, din 1982-1990, un frate activ a fost Traian Sfărcuș. La o predică, a fost cercetat că trebuie să facă ceva în lucrarea Domnului, și el a descoperit că ar putea să aprovizioneze Biserica cu cele necesare hranei sufletești. În acea perioadă a venit la biserică fr. Croitoru Victor din Fălticeni și Traian l-a chemat acasă la el și i-a povestit nevoia mare de literatură. Fratele i-a spus foarte clar: “Eşti dispus să vii după Biblii?” “Da frate, oriunde.” După o vreme, fratele l-a sunat să plece la Fălticeni şi de acolo la Constanţa, şi aşa s-a înrolat în rețeaua de retribuție.

În acea vreme era un mare risc să transporți literatură, puteai fi arestat dacă erai depistat sau pârât de cineva. Traian povestește că mergea la fratele de legătură, dădea valizele și era liber până ce trebuia să meargă trenul. Frații se ocupau și de ducere valizei la tren și punerea ei la loc, ca nu cumva cel ce însoțea valiza să fie suspect pentru miliția din gară.” (p. 93-94)