“Fr. Nicolae avea o vice foarte puternică şi împuternicitul l-a întrebat de ce predică așa de tare, la care fratele a răspuns: “Pentru că eu sunt un predicator al surzilor!” “Cum adică?” “Păi eu predic tare și dumneata m-ai auzit de atâtea ori ș nu te-ai predat Domnului”. L-au dus la Securitate și fratele le-a spus că el trebuie să asculte de Dumnezeu, dar nu i-au făcut nimic, deoarece avea 9 copii. A fost pârât că botează în mod clandestin pe oamenii care nu puteau aduce adeverință de la preot.
În anul 1981, fratele Miclăuș Nicolae, în cel de-al 84-lea an al vieții sale, a fost chemat în veșnicie. Soția fratelui a plecat acasă la Tatăl în anul 1996. De-a lungul vieții sale, fratele Miclăuș Nicolae a lucrat fără întrerupere ca pastor itinerant, din anul 1928 când a fost ordinat și până în anul 1980. A fost un om cu o mare demnitate, școlit și cu prestanță, era hotărât și pretindea celor pe care îi boteza, zicându-le: “Să nu se spună despre voi: «Și acesta a fost pocăit…»” A tradus materiale pentru Clendarul Creștin, a scris poezii, a fost consecvent în lucrarea pe care a îndrăgit-o, a trăit frumos și a fost chemat de Dumnezeu în slavă.” (p. 144)
Romania Evanghelica 
Lasă un răspuns