Archive for 2 august 2015

Dumbrava minunată (105)

2 august 2015

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Inca doi bolnavi au fost adusi saptamana aceasta la Dumbrava, iar un altul, o femeie in varsta, tocmai ce a fost inmormantata azi dupa o suferinta lunga si grea pe care a trebuit sa o indure singura, departe de cei pe care i-a stiut si cunoscut candva. Tot azi, am petrecut cateva momente in doua camere, stand de vorba cu bolnavii si privind cum asistenta ii ingrijea si pansa ranile care parca nu se mai vindeca. Uneori mirosul e insuportabil facand astfel munca mai grea si mai putin placuta, dar mai frumoasa, mai nobila si mai provocatoare. Trimisi mereu de la un spital la altul, ajung din nou la Dumbrava unde de multe ori avem bucuria sa vedem rani vindecandu-se si bolnavi care dupa multa vreme incep sa-si revina si sa se faca bine.

Alteori, insa, cu toata straduinta noastra, ei continua sa sufere, ranile nu se inchid si boala se agraveaza, lasandu-ne in urma gustul amar al neputintei si desnadejdii. Nu stiu de ce unii au parte de atata suferinta, dar uitandu-te la durerea si necazul lor poti realiza cat de privilegiat esti, ce mare har ti s-a acordat, sa te poti deplasa fara ajutor, sa poti munci, sa ai familia alaturi si sa ai un loc unde sa dormi…

M-am asezat pe un pat si ma uitam la bolnavul numai piele si os, cu rani urat mirositoare la picioare, si in timp ce era pansat l-am intrebat despre viata lui. Divortat, copii pe care nu i-a vazut de 30 de ani, fara locuinta, bolnav si fara nici o speranta. Apoi am vorbit cu femeia trimisa in aceste zile de la spital si mi-am dat seama din nou prin ce drame trec unii si cat de atenti ar trebui sa fim la nevoile si durerea lor.

J.Ileana, are 68 de ani si, ca multi altii, a sperat ca va avea parte de o viata lunga si fericita alaturi de sotul ei si de cei doi copii pe care-i aveau. Prima lovitura a primit-o cand sotul impreuna cu fiul de numai 27 de ani au murit intr-un accident. Apoi, de parca nu era destul pentru ea, fiica a fost diagnosticata cu cancer iar dupa un timp a decedat si ea, lasand-o singura intr-o lume parca tot mai dura si amenintatoare. Au urmat anii grei ai batranetii si singuratatii, cand boala si saracia au lovit-o fara mila, lasand-o fara putere, prada usoara durerii si neputintei. Ajutorul social primit de la stat n-a fost deloc suficient pentru acoperirea nevoilor elementare, asa ca apa, curentul sau caldura au devenit doar o amintire, un lux de care nu mai spera ca se va mai bucura vreodata.

In conditii mizere, ajutata doar de cativa vecini care-i dadeau de mancar,e a suferit un atac cerebral, iar din spital a fost trimisa cu ambulanta la Dumbrava. Imobilizata la pat, bolnava si fara familie, probabil isi va sfarsi calatoria aici, departe de locurile si oamenii printre care a trait candva. Pana atunci, insa, privind spre inevitabilul apus, vom incerca sa-i fim alaturi oferindu-i ingrijirea si atentia de care are atata nevoie. In tot acest timp, fiti binecuvantati si nu uitati sa fiti o binecuvantare pentru cei din jur.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Eram orb, dar acum văd (7)

2 august 2015

eram-orb-180

Eram orb, dar acum văd – Vasile Tofan, Editura Risoprint, Cluj, 2015, 195 p.

“Trecuseră deja 8 luni de când eram închis. Într-una din zile, nea Gigi a primit o scrisoare de la Procuratura germană. Pentru că nu știam atât de bine limba germană, i-am dat scrisoarea unuia care știa foarte bine să citească și să traducă, rugându-l să ne spună ce anume era scris în ea. Așa am aflat că nea Gigi urma să fie pus în libertate și urma să primească și o sumă de bani, deoarece Poliția germană nu avea nici o probă împotriva lui, care să-i dovedească vinovăția. Eram amândoi uimiți de conținutul acelei scrisori. Într-adevăr, ceea ce nea Gigi spusese la început – că nu era vinovat pentru că nu făcuse nimic vrednic de a fi închis -, se adeverea prin scrisoarea pe care o primise. Îmi venea destul de greu să mă despart de acest om pe care Dumnezeu îl trimisese în acel loc ca să-mi deschidă mie ochii, ca să mă întorc din întuneric la lumină. Eram și bucuros și trist: bucuros, pentru că nea Gigi urma să fie liber și să se întoarcă probabil în țară, la soția și la copiii pe care-i avea; trist, pentru că rămâneam singur, fără nici un tovarăș de credință.

În următoarele zile, nea Gigi a fost pus în libertate. Înainte de-a pleca, mi-a strâns mâna și mi-a spus să nu mă tem și să mă încred în Dumnezeu. Știa că aveau să vină și zile de încercare a proaspetei mele credințe, dar m-a sfătuit să lupt cu armele din Scriptură, printre care postul și rugăciunea să fie pe primul plan.” (p. 85-86)

Duminică seara (02.08.2015) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

2 august 2015

Luigi Mițoi, Daniel Brânzei, Silvia Tărniceriu, Rodica Boțan

O postare pe Facebook

2 august 2015

În această dimineaţă, la penitenciarul din Oradea, am predicat tot din textul, extraordinar, din Romani 3:19-31. Nu am spus mai nimic nou faţă de duminica trecută, dar au fost alţi deţinuţi decît cei de duminica trecută. Dacă acum o săptămînă le-am arătat poza cu pastorul Dugulescu botezîndu-l pe ucigaşul Beniamin Jianu în 2000 la penitenciarul din Arad, astăzi am mai luat încă două cărţi cu mine şi le-am amintit şi alte exemple de vieţi transformate: un deţinut convertit pe care îl aminteşte Vasile Tofan în cartea sa – Eram orb, dar acum văd – şi Petrică Bohuş, preşedintele filialei Bihor a Asociaţiei Poliţiştilor Creştini, din cartea Vieţi transformate, care conţine mărturii şi ale altor oameni.

M-am bucurat că unul dintre deţinuţi mi-a cerut cartea, iar altuia i-am lăsat pentru o lună cartea lui Dugulescu – Ei mi-au programat moartea. Tot azi cineva mi-a înmînat un exemplar al revistei Îngerul salvator, Anul 7, Mai 2014, revistă de misiune creştină pentru închisori.

De asemenea, mi-am notat cînd au avut loc cele trei botezuri în penitenciarul din Oradea:

26 octombrie 2008 – 9 persoane
17 noiembrie 2010 – 15 persoane
25 august 2013 – 21 persoane

Azi a fost cu noi și unul dintre cei care s-a botezat în 2008. A stat 10 ani în pușcărie. De doi ani face parte dintr-o biserică mare din Oradea, de un an cîntă în cor. Mărturia lui de 10 minute face cît 10 predici de ale mele… Sau mai mult. :)

Adaug aici o poză de săptămîna trecută, cînd Vasile Tofan a fost în mai multe zile la penitenciarul din Oradea.

4

Nelu Popa merge de 9 ani la penitenciarul din Oradea. Îi știe pe nume pe mulți deținuți, se roagă pentru ei pe nume și coordonează închinarea de duminică dimineața.

Vasile Tofan a fost vicecampionul României la box în 1992, în 1993 a ajuns în Germania, a participat la două furturi de bijuterii și a ajuns în închisoare. Acolo l-a găsit Dumnezeu. În 2002 și-a lansat cartea, iar anul acesta a fost reeditată. Conduce o asociație creștină prin care face vizite în penitenciarele din România.

Nicolae Moranciu a fost directorul primei televiziuni libere, în 1990 – TV Oradea. De cîțiva ani, mult milosul Dumnezeu i-a schimbat viața. El cîntă de cîțiva ani cu chitara cu deținuții, de cîteva luni m-a chemat și pe mine cu chitara. Și tare bine mi-a prins… :)

Cronica Evanghelică – 300 intrări

2 august 2015

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica

Anul 1990

1990, Oradea
A lut ființă Biserica Penticostală Tabor.

1990, Oradea
A fost înființat Liceul Teologic Baptist Emanuel de către Biserica Baptistă Emanuel.

1990, Timișoara
A fost înființat Liceul Teologic Penticostal Logos.

Ianuarie 1990, Oradea
A fost înființată Societatea Penticostală de Misiune Creștină din România, prima organizație penticostală apărut după Revoluție.

Ianuarie 1990
Ramura II a Creștinilor după Evanghelie iese din cult şi formează Biserica Evanghelică Română.

2 ianuarie 1990, Ploieşti
Conferinţa Generală a Creştinilor după Evanghelie.

3 februarie 1990, Arad
Constituirea Bisericii Baptiste Maranata

Martie 1990
Se înfiinţează Alianţa Evanghelică din România.

15 mai 1990, Cluj
Congresul al 4-lea al Cultului Penticostal.

22-24 mai 1990, Oradea
Evanghelizare cu Luis Palau pe stadion, la sala polivalentă și din nou pe stadion. După aceea Luis Palau a mai predicat 3 zile pe stadion la Bucureşti şi apoi la Timişoara. În total, participarea la serile de evanghelizare a fost de 215.000 oameni, se menționează în revista Apa Vie, Nr. 3 / 1990. Televiziunea Română a filmat evanghelizarea din prima seară la București și a transmis o oră duminica dimineața, la ora 11. A fost prima emisiune evanghelică din România care s-a transmis la televiziune pentru întreaga țară.

Timothy Keller – 2 august 2015

2 august 2015

Timothy Keller: „Grace means it is ok that we are not ok.”

Bă, pocăiților, scrieți corect românește (477)

2 august 2015

ba-scrieti-corect-2aug2015

Valeriu Andreiescu: Secularizarea postmodernă și cultele

2 august 2015

„Gândirea postmodernă consideră ateismul ca pe o religie care nu se poate demonstra științific. Categoria de postmodernism este indispensabilă pentru a încadra istoric și a interpreta cultural uimitoarea expansiune sau revanșă a religiilor, începută în anii ’60. Singurul continent rămas în general imun la acest fenomen este Europa, ultima citadelă a ateismului, descreştinată şi fără apărare în faţa expansiunii islamice. Evanghelizarea penticostală ar putea fi salvarea ei, dacă penticostalii români și italieni, cei mai numeroși din Europa, și-ar asuma cu adevărat această misiune și nu ar rămâne închistați în mentallități rurale. În mod tipic pentru asemenea mentalități, aceste două mari culte penticostale conservatoare europene nu comunică nici măcar între ele.”

Istoria penticostalismului românesc

Cultură cinematografică (97): Viața e frumoasă

2 august 2015

la-vita-e-bella

Duminică – 2 august 2015, 18.30, Paramount
Viaţa e frumoasă / La vita e bella – Marele Premiu al Juriului la Cannes, Oscar pt. film străin, César pt. film străin, David di Donatello, nom. Oscar pt. cel mai bun film
Tragicomedie, Italia, 1998
Regia: Roberto Benigni – David di Donatello pt. regie, David di Donatello pt. scenarieu, nom. Oscar pt. regie, nom. Oscar pt. scenariu
Cu: Roberto Benigni – Oscar, BAFTA, David di Donatello

3 premii Oscar [7]
8 premii David di Donatello (Oscarul italian)

La vita e bella a obţinut peste 50 de premii în toată lumea şi este filmul străin care a obţinut cele mai mari încasări în Statele Unite.

“Ca şi Chaplin în Dictatorul, Benigni realizează un film despre forţa de supravieţuire pe care o dă zîmbetul, transfigurînd oroarea în gag şi aducînd hohotul suprarealist în spaţiul concentraţionar.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“De ce să rîdem de un lucru atît de tragic, de cea mai mare oroare a secolului? Pentru că e vorba despre o poveste dedramatizată, de un film dedramatizat. Pentru că viaţa e frumoasă şi pentru că germenul speranţei se ascunde chiar şi în oroare. Rîsul ne salvează.” (Roberto Benigni) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cînd un clovn îmbătrîneşte vrea să fie Chaplin. Această zisă clasică i se potriveşte lui Benigni, care şi-a creat nici mai mult nici mai puţin decît Dictatorul lui.” (Lorenzo Codelli) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Asemenea lui Chaplin şi Lubitsch cu Dictatorul şi, respectiv, A fi sau a nu fi, cineastul Benigni optează pentru repetiţie, pentru punerea în abis a ficţiunii şi dublarea realului de către farsă, o dublare perceptibilă în mersul cu paşi exageraţi al clovnului (pentru a se duce la prefectură şi, mai apoi, la moarte) şi în jocurile lipsite de inocenţă la care de dedau tatăl şi fiul (jocul de-a prizonierul, fără a menţiona că pierzătorii sînt eliminaţi, sau jocul – ca la Lubitsch, de altfel – cu un tanc în miniatură). Realul pare astfel a se goli de substanţa sa tragică.” (Stéphane Goudet) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Roger Eber: „The movie actually softens the Holocaust slightly, to make the humor possible at all. In the real death camps there would be no role for Guido. But „Life Is Beautiful” is not about Nazis and Fascists, but about the human spirit. It is about rescuing whatever is good and hopeful from the wreckage of dreams. About hope for the future. About the necessary human conviction, or delusion, that things will be better for our children than they are right now.”

Din seria CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ

Truman Show
Păsărarul din Alcatraz
Patimile lui Hristos
Avatar
Cădere liberă
Concertul
Lista lui Schindler
Trandafirul roșu din Cairo
Înscenarea
Pulp Fiction
Frost/Nixon
Misiunea
Contact
Culoarea purpurie
Erin Brockovich
Poveste din Cartierul de Vest
Hotel Rwanda
Neînfrînt
Insider
Închisoarea îngerilor
Iisus din Nazaret
Billy Elliot
Marty
Zbor deasupra unui cuib de cuci
21 de grame
Matrix
Cele 400 de lovituri
În mintea lui John Malkovich
Mai bine nu se poate
Noaptea vînătorului
Regele Leu
Moromeţii
American Beauty
California Dreamin’ (nesfîrșit)
4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile
Viața lui Iisus
Amintiri din Epoca de Aur
Traducătoarea
Şapte ani în Tibet
Strălucirea eternă a minţii neprihănite
Piesă neterminată pentru pianină mecanică
Ben-Hur
Mecanicul “Generalei”
Raport special
Dezacord în şase puncte
Pianistul
Persona
Un tramvai numit dorință
Farmecul discret al burgheziei
Forrest Gump
Terminalul
Poziția copilului
Vieți încrucișate
Shrek
Fahrenheit 451
Nu există ţară pentru bătrîni
Furnicuţe
Discursul regelui
Iubire
Mirosul de papaya verde
O noapte furtunoasă
Reconstituirea
Albă ca zăpada și cei șapte pitici
Culoarea purpurie
Mary Poppins
Filantropica
În numele tatălui
Amadeus
Cetățenul Kane
Pierrot nebunul
Moartea domnului Lăzărescu
Ultimul dintre oameni
Luminile orașului
A fost sau n-a fost?
Goana după aur
Salvați soldatul Ryan
Podul de pe rîul Kwai
Lawrence al Arabiei
Să ucizi o pasăre cîntătoare
Cîntînd în ploaie
Mere roșii
Oameni obișnuiți
Nu o poți lua cu tine după moarte
Cel care dansează cu lupii
Polițist, adjectiv
S-a întîmplat într-o noapte
Extravagantul Mr. Deeds
Concurs
Vrăjitorul din Oz
Kramer contra Kramer
Occident
Inventarea minciunii
Iluzia cea mare
Piciul
Amețeala
La est de Eden
Odiseea spaţială – 2001
Timpuri noi

Blogul REVISTA România Evanghelică în Top 50 WP (lb. română)

2 august 2015

rev-ro-ev-2aug2015

http://botd.wordpress.com/?lang=ro

2 august 2015, 14.15

Vezi: REVISTA România Evanghelică

Filadelfia Suceava: Buletin informativ – Nr. 211

2 august 2015

filadelfia-211

http://www.filadelfiasv.ro/info-saptamanal

Great Minds Quotes (32)

2 august 2015

The significant problems of our time cannot be solved by the same level of thinking that created them. – Albert Einstein

http://twitter.com/GreatestQuotes

Mircea Vasilescu: Imbecilii lui Umberto Eco

2 august 2015

„Frazele pe care le-a rostit Umberto Eco în faţa jurnaliştilor ar fi trebuit să rămână, de fapt, o non-ştire. Căci tema e discutată de mult, inclusiv în cărţile lui Umberto Eco. Dar, evident, pentru unii (pentru cei mai mulţi) e mai uşor să-ţi dai cu părerea online decât să citeşti cărţile lui Umberto Eco. Despre aceştia este vorba. Că-i numim “imbecili” sau altfel, este o altă problemă. Este, de fapt, marea problemă a lumii de azi, dominată de noile media electronice, pe care mulţi nu le-au înţeles, dar le utilizează frenetic, fără să stea prea mult pe gânduri.”

http://adevarul.ro/cultura/carti/imbecilii-umberto-eco-1_55b914e1f5eaafab2c115a49/index.html

Top Posts – 2 august 2015

2 august 2015

2 august 2015, 08.00

De ce există suferință? (2)

2 august 2015

de-ce-exista-suferinta-180

De ce există suferință? – Ravi Zacharias, Vince Vitale, Newordpress, Arad, 2015, 224 p.

“Pentru teistul creştin, binele şi răul au un punct de referinţă. Pornind din perspectiva naturalistă, binele şi răul sunt fie resimţite emoţional, fie antrenate pragmatic, amândouă căzând victime raționamentelor diverselor noastre culturi. Aceasta este o inconsecvență bătătoare la ochi din interiorul naturalismului.” (p. 25)

“Dacă suntem naturaliști, de ce ne așteptăm ca specia umană să fie diferită și să reacționeze cu argumente morale? De ce ne-ar deranja dacă cineva ar spune: “Nu-mi pasă de nimeni și de nimic; vreau să trăiesc cu vreau eu”? Oscar Wilde a afirmat la un moment dat că nu apreciem apusurile pentru că nu trebuie să plătim pentru ele. G.K. Chesterton a remarcat că Wilde greşeşte: “Putem plăti pentru ele nefiind Oscar Wilde”.

Înțelegi cât de profundă este de fapt întrebarea? Dacă ne închipuim că prin rezolvarea unei simple dileme de mediu am răspuns la întrebările existenței este ca și cum ai crede că doar pentru că înțelegem gravitația, vom putea avea raționamentul moral de a nu împinge pe cineva de pe acoperiș. Toată lumea știe că aruncarea unor bombe omoară oameni, dar asta nu ne-a împiedicat să începem războaie. Încă trebuie să răspundem la întrebarea de ce este greșit să ucizi.” (p. 29)