Dumbrava minunată (106)

Episodul 106 din mesajele săptămînale, duminica, pe Facebook, ale lui Viorel Pașca, omul care ne-a făcut să ne deplasăm limita de uimire tot mai mult. Săptămîna trecută au murit doi bolnavi și au venit alți doi. Dumbrava continuă să fie unul dintre locurile binecuvîntate din România. Și noi de asemenea, citind, CU INIMA, epistolele (vii) din Dumbrava.

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Nu este o noutate si nici un secret ca pentru cei mai multi, familia este cel mai important lucru si ca pierzand-o, unii isi pierd echilibrul, directia si motivatia. Foarte multi dintre sutele de bolnavi trimisi la Dumbrava in ultimii ani, au ajuns pe strada sau in conditii precare atat din punct de vedere social cat si sentimental, in urma pierderii sau despartirii de sot, sotie sau copii. Aud mereu, mereu aceasi poveste: „In urma cu cativa ani am divortat si…” si de-acolo lucrurile n-au mai mers cum trebuie. Desigur, nu-i o regula si din fericire acest lucru nu se intampla tuturor, dar in multe cazuri esecul in casnicie sau pierderea familiei aduce cu sine multe neajunsuri.

Doar in aceasta saptamana am primit doua astfel de cazuri. Intai a sosit ambulanta cu un pacient roman din Arad, trimis de Crucea rosie tocmai din Torino – Italia, unde locuieste de peste 20 de ani. In urma unui accident si-a fracturat un picior si dupa interventia chirurgicala in urma caruia bolnavul se poate deplasa (inca destul de greu) au hotarat sa-l trimita la spital in Arad. Considerand ca nu necesita internare, cei de acolo l-au trimis la Dumbrava.

Din spusele lui, am aflat ca a divortat de sotie in urma cu multi ani, dupa care a parasit tara, lasand in urma o fiica, o sora si pe mama sa, despre care nu mai stie nimic de vreo trei ani. Acum nu vrea decat sa se faca bine iar apoi sa se intoarca in Italia unde, spune el, doarme intr-un camion. De asemenea vrea sa vada daca mama si sora lui mai traiesc, asa ca de maine o sa ma interesez, sa sun la serviciile sociale ale primariei Arad pentru a putea afla mai multe detalii in acest sens.

Alaltaieri, a sosit o tanara din Baia Mare, abandonata de mica si crescuta in casa de copii, iar acum, la varsta de 27 de ani locuieste pe strada si, mai mult de atat, are o infectie urata pe fata si pe maini, incat nu multi o pot privi sau, mai mult, sa se atinga de ea. Totusi, are un suflet frumos, sensibil si bun sau cel putin asa pare la prima vedere. Ieri mi-a spus ca ii este foarte greu sa se obisnuiasca printre straini si-a cerut iertare si mi-a multumit frumos pentru ca am fost dispusi sa o primim.

Sigur, e un gest normal am spune noi, dar prea putini din cei care au plecat au facut acest lucru. Dimpotriva, ni s-a intamplat de cateva ori sa primim bolnavi in stare destul de grava care au locuit pe strada, unii cu amputatii sau cu alte boli, iar cand s-au facut bine si trebuiau sa plece ne-au amenintat, ne-au injurat, sau au inceput sa vorbeasca urat despre noi. Bineinteles ca dupa un timp am fost sunati sa-i primim iarasi, lucru pe care nu-l puteam refuza avand in vedere ca erau bolnavi, flamanzi si plini de mizerie.

Tot in aceste zile doi bolnavi grav au incetat din viata iar unul a fost inmormantat in cimitirul din Dumbrava, la fel ca ceilalti, avand alaturi doar groparii si preotul greco-catolic din sat. Celalalt, venit tocmai din Harghita, avea 80 de ani si cinci copii care nu mai voiau sa il ingrijeasca. Divortat de sotie de peste 30 de ani, traise pe unde a putut, in ultima vreme fiind in grija unei nepoate. Apoi aceasta a plecat la munca in Italia lasandu-l singur pe lume, bolnav si fara ajutor. In urma cu cateva saptamani a suferit un A.V.C. (atac vascular cerebral) si a fost internat in spital. De acolo nu mai aveau unde-l trimite, asa ca Dumbrava a devenit si pentru el ultimul popas inainte de sfarsitul calatoriei.

E trist, dar ne-am obisnuit deja, suferinta , durerea si boala sunt intalnite la tot pasul, zilnic vedem lucruri de care altii doar aud, ne confruntam cu o realitate putin stiuta si negata de cei mai multi. Totusi socotim acest lucru un privilegiu, pentru ca nu e putin lucru sa ai ocazia tot timpul de a putea fi de folos celor necajiti. Stiu ca suna crud, dar vedem in suferinta lor oportunitatea noastra de a fi de ajutor, de a intinde o mana spre ei si de a impartasi din ceea ce Dumnezeu ne-a dat noua. Schimbarile in bine, fie si macar aspectul fizic sau expresia fetei pe care le vedem la multi, este pentru noi o rasplatire imensa a efortului si muncii depuse. Pana saptamana care vine, fiti si voi binecuvantati si fiti o binecuvantare.

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: