Istoria evanghelicilor din România (1) – Recunoașterea cultelor evanghelice de către statul român

Într-o țară majoritar ortodoxă, în care reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române și-au folosit în mod abuziv, de-a lungul întregului secol XX, poziția privilegiată, drepturile cultelor minoritare au constituit, în mod constant, un punct prioritar pe agenda evanghelicilor români.

O dată cu abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, au avut loc schimbări importante în organizarea cultelor religioase pe teritoriul României.

Legea Cultelor din 1948 recunoștea 14 culte pe teritoriul României. Între acestea se aflau baptiștii, penticostalii și creștinii după Evanghelie.

Dacă baptiștii și creștinii după Evanghelie fuseseră recunoscuți de statul român în epoca interbelică – deși au fost perioade de persecuție –, penticostalii se aflau în fața unei premiere istorice, recunoașterea cultului de către statul român.

Cultele au avut la dispoziție un termen de trei luni pentru revizuirea statutelor de organizare și funcționare, care au fost aprobate în anul 1950.

Astfel, în a doua parte a secolului XX, evanghelicii au fost recunoscuți de către statul român, dar dictatura comunismului ateist a inventat numeroase forme de persecuţie de-a lungul a 40 de ani.

Baptiștii – După Unire, s-a constituit Uniunea Baptistă din România, la primul congres de la Buteni, din 1920, primul președinte fiind ales Constantin Adorian, pastorul primei biserici baptiste române din București, fondată în 1912.

De-a lungul istoriei lor, baptiștii au avut de îndurat, în numeroase rînduri, persecuții din partea statului român și din partea preoților ortodocși, care ar putea fi subiectul unei cărți.

În urma unor intervenții și proteste, la 24 decembrie 1921, Ministrul Cultelor, Dumitrescu-Brăila, a dat un ordin către prefecturi, pentru a se acorda libertate cultului baptist şi “exercitarea lui să se facă în cadrul siguranţei statului şi a moralităţii publice”.

Pentru prima dată, baptiştii erau numiţi cu termenul CULT.

Legea Cultelor din 1928 a apărut după dezbateri intense, textul proiectului Legii Cultelor fiind discutat în Senatul României în cadrul a 15 ședințe. În urma votului din 31 martie, cînd au fost 140 de voturi pentru și opt împotrivă, și a votului din Camera Deputaților din 6 aprilie 1928, cu 126 de voturi pentru și patru voturi împotrivă, a fost votată Legea Cultelor. Baptiștii din Transilvania și alte provincii românești au obținut legiferarea drepturilor confesionale.

Creștinii după Evanghelie – Prima recunoaştere legală a creştinilor după Evanghelie în România apare în 1933, prin decizia 114.119/21 august creştinii după Evanghelie devenind asociaţie religioasă.

În 1939, creştinii după Evanghelie au fost constrânşi de regimul vremii să fuzioneze cu creştinii după Scriptură, formând Adunările Creştine după Evanghelie, cu două ramuri: ramura I (creştinii după Evanghelie, propriu-zişi), care practică botezul adulților, şi ramura a II-a, care practică botezul copiilor mici.

Imediat după Revoluție, cele două ramuri ale cultului s-au despărțit, ramura a II-a luîndu-și numele de Biserica Evanghelică Română.

Penticostalii – În anii 40, existau 3 ramuri penticostale, care au fost recunoscute provizoriu după 1946: 1) Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală (cu sediul în Arad, 2) Creștinii botezați cu Duhul Sfînt sau Biserica lui Dumnezeu Apostolică zisă Penticostală (cu sediul în București, str. Moșilor), 3) Ucenicii Domnului Nostru Isus Hristos (cu sediul în București, str. Războieni).

Între anii 1946-1950 s-au purtat discuții pentru unificarea celor 3 grupări, dar nu s-a realizat unirea lor.

Autoritățile comuniste au pus condiția unificării lor, pentru a recunoaște penticostalii ca fiind cult, conform politicii de contopire a asociațiilor religioase într-un număr restrîns de culte, pe care au aplicat-o și în cazul baptiștilor (puși laolaltă cu Baptiștii Independenți și cu Baptiștii Uniți) și în cazul creștinilor după Evanghelie.

La 14 noiembrie 1950 a fost recunoscut de statul român Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică.

Anunțuri

Un răspuns to “Istoria evanghelicilor din România (1) – Recunoașterea cultelor evanghelice de către statul român”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: