Archive for 24 august 2015

Prima biserică baptistă în Turcia

24 august 2015

turcia

Creștinul azi, Nr. 4 / 2004 (90)

Timothy Keller – 24 august 2015

24 august 2015

Timothy Keller: „There are not just two ways to respond to God but three: irreligion, religion, and the gospel.”

Cine vorbeşte în numele baptiştilor din România, Comunitatea Timişoara?

24 august 2015

În 21 august 2015, pe site-ul Comunității Baptiste Timișoara a fost afișată postarea Baptiştii din România resping căsătoriile gay…, semnată de Samy Tuțac, președintele Comunității Timișoara și unul dintre cei trei vicepreședinti ai Uniunii Baptiste din România.

Contextul apariției unui astfel de ‘comunicat’ e expus în primul paragraf: „Mai multe site-uri creștine au publicat în ultimele zile știrea despre decizia Primei Biserici Baptiste din Greenville, Carolina de Sud, de a accepta căsătoriile homosexuale și ordinarea în slujire a persoanelor homosexuale.”

Esenţa ‘comunicatului’ se află în formula: „Noi, credincioșii baptiști din România, consecvenți deciziei noastre de a rămâne ancorați în învățătura Sfintei Scripturi, respingem astfel de abordări nebiblice, păcătoase și care afectează gloria lui Dumnezeu, dar și natura Bisericii lui Cristos.”

‘Comunicatul’ este semnat astfel:

„Pastor Samy Tuțac
Președinte Comunitatea Baptistă Timișoara”

Este legitimă formula „Noi, credincioșii baptiști din România”?

În numele cui vorbește Samy Tuțac, al baptiștilor din România? Are un astfel de mandat?

Samy Tuțac nu se prezintă ca vicepreședinte în Uniunea bisericilor baptiste din România, ci ca președinte al Comunității Baptiste Timișoara.

Atunci de ce această formulă – „Noi, credincioșii baptiști din România”?

Samy Tuţac nu ar trebui sancționat / disciplinat pentru că s-a erijat într-un purtător de cuvînt al baptiştilor din… România?

Situațiunea mi-a adus aminte de intervenția publică a bloggerului (sic!) Paul Negruț din 20 noiembrie 2010:

Iosif Ţon şi Străjerii – comunicat

Atunci, Paul Negruț s-a semnat astfel:

„Pastor Paul Negruţ,

Vicepreşedinte cu educaţia biblică

Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

Cu circa un an înainte, în 30 decembrie 2009, același blogger (sic!) avusese o altă intervenție publică:

Scrisoare deschisă către Bisericile Crestine Baptiste din România

Scrisoarea era semnată astfel: „Pastor Paul Negrut”.

La chestiunea ridicată, pe site-ul revistei Creştinul azi a apărut replica conducerii Uniunii Baptiste:

CLARIFICARI ADUSE DE CATRE CONDUCEREA CULTULUI CRESTIN BAPTIST.

Documentul începea astfel:

„Conducerea Cultului Crestin Baptist din Romania doreste sa clarifice unele aspecte exprimate ambiguu in scrisoarea deschisa, adresata bisericilor din Uniunea Baptista, de catre fratele Paul Negrut, la sfarsitului anului 2009. […]

Afirmatia ca discutarea acceptarii subventiilor de la stat a fost propusa de Presedintele Cultului nu este adevarata.”

Ekklesia: Voi cânta – 550.000

24 august 2015

Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei

24 august 2015

barzilaiendan.com/2015/08/24/nestapanirea-de-sine

Cică: „Mânia este un vânt rece care curând stinge candela raţiunii şi a bunei judecăţi.”

„Mîniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” (Efeseni 4:26) – Este evident că AICI îndemnul nu este „Nu vă mîniați”, ci accentul cade pe chestiunea păcatului.

În altă parte apare îndemnul: „Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efes.4:31)

Dar atunci de ce doar MÎNIA este prezentată, de atîtea ori, în culori sumbre, nu și… clevetirea?

De ce nu e condamnată și ORICE STRIGARE la pachet cu orice mînie?

Cînd citim că Dumnezeu s-a mîniat, doară nu ne gîndim că a păcătuit…

Cînd citim că Isus s-a mîniat și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.” (Marcu 10:14), doară nu ne gîndim că a păcătuit…

Iată că formula „Izbucnirile nu fac altceva decât să creeze noi lupte şi amărăciuni.” nu exprimă o realitate amplă.

A, dacă o luăm împreună cu formula de dinainte – „Nimica bun nu poate fi realizat prin mânia scăpată de sub control.” -, atunci, da, are sens. Dar formula ACEASTA limitează perimetrul la care se referea cealală formulă.

Pentru că nu apare doar cuvîntul MÂNIE, ci sintagma „mînia scăpată de sub control”.

Și în pasajul ultim se face o distincție între mînie și „mînia păcătoasă”:

„Mânia păcătoasă poate repede să ducă la situaţii care să nu mai poată fi stăpânite.”

Autorul ar fi putut spune simplu: mînia. Aşa cum a făcut-o în primul paragraf.

Dar în 2 locuri el alege să adauge ceva lîngă cuvîntul mînie: 1) mînia scăpată de sub control, 2) mînia păcătoasă.

În Numeri 25 citim cum Fineas a luat o suliță și a străpuns prin pîntece pe doi, un bărbat dintre copiii lui Israel și o madianită.

(Ne este greu să ne imaginăm că i-ar fi lovit cu calm, cu politețe, cu spirit tolerant de convingere…)

Ceea ce este important e faptul că ASTFEL Fineas a abătut mînia lui Dumnezeu.

Așadar, avem nevoie de cel puțin două categorii în legătură cu conceptul de mînie: 1) mînia păcătoasă și 2) mînia nepăcătoasă.

(Și, hei, Fineas, pe tine nu te-a învățat nimeni porunca SĂ NU UCIZI?)

Iată reacția lui Dumnezeu:

„Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mînia Mea de la copiii lui Israel, prin rîvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; și n-am nimicit, în mînia Mea, pe copiii lui Israel.

De aceea să spui că închei cu el un legămînt de pace.

Acesta va fi pentru el şi pentru sămînţa lui după el legămîntul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de rîvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru copiii lui Israel.”

Evanghelicii au deseori o teologie slabă, incompletă, atunci cînd îl prezintă pe Dumnezeu DOAR a fi dragoste și nu vorbesc despre MÎNIA lui Dumnezeu.

„Mînia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oriăarei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18)

De asemenea, superficialitatea teologiei de masă de tip evanghelic constă în accentul pe cum ar trebui să fie omul nou, cînd de fapt accentul ar trebui să cadă pe caracterul neschimbabil al lui Dumnezeu.

A-L cunoaște pe Dumnezeu tot mai mult, ceea ce oferă motivația schimbării, e MULT mai important decît a ne cunoaște tot mai mult slăbiciunile noastre umane, care duce la depresie, ba chiar la sinucidere. În cel mai bun caz, la ipocrizie, la viață dublă.

Făptura nouă se zămislește nu prin voia unui om, ci prin voia lui Dumnezeu, dar Biblia e plină de avertizări că inima omului este nespus de înșelătoare și că lupta spirituală nu se dă cu tinerei care se hrănesc cu lapte.

De asemenea, Biblia e plină de sfaturi conform creștinii ar trebui să se îngăduie unii pe alții, să se mustre unii pe alții, să se sprijine unii pe alții.

Păi dacă pier orice mînie, orice clevetire, orice amărăciune, atunci nu mai e nevoie să se îngăduie unii pe alții, nu?

Acestea sînt standarde, nu imperative.

Din păcate, cuvintele Scripturii sînt folosite de atîtea ori pentru biciuirea celor care se hrănesc cu lapte…

Autorul articolului afirmă că Isus „nu S-a răzbunat când duşmanii L-au împroşcat cu insulte”, dar nu menţionează faptul că Isus venise pentru o anumită LUCRARE -, nici nu amintește faptul că însuși Dumnezeu a dat evreilor legile în legătură cu răzbunătorul sîngelui.

Am serioase îndoieli că formula „Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face pace cu cei ce ne sunt împotrivitori.” ar fi de un real folos pentru viaţa creştină.

Din nou, accentul cade pe ce ar TREBUI să facă creştinul, nu pe puterea lui Dumnezeu.

Ar fi fost mult mai potrivit versetul: „Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Poverbe 16:7)

Poate ar trebui să medităm mai mult la importanţa faptului de a a avea căi plăcute Domnului decît să ne tot chinuim să nu ne mîniem şi să îi iubim pe vrăjmaşi şi să facem lucruri măreţe, cînd măreţia e atributul lui Dumnezeu, nu al oamenilor.

Pe de altă parte, dacă cu ajutorul lui Dumnezeu putem face pace cu cei ce ne sînt împotrivitori, de ce dracu n-a apelat David la ajutorul lui Dumnezeu în sensul acesta, al păcii, ci a zis: „Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!” (Psalmul 58:6) Nu putea să fie şi el mai împăciuitor?…

Nici Pavel, mare sfătos, nu s-a sfiit să-și manifeste mînia: „Schilodească-se odată cei ce vă tulbură!” (Galateni 5:12)

Avînd în vedere toate cele de mai sus, ar fi bine să fim atenţi la… lipsa de mînie!

În lumina celor de mai sus, formula finală e ridicolă – „Cei care sar în sus la mânie aterizează întotdeauna greşit.”

Nu, nu ÎNTOTDEAUNA cei care sar sus la mînie aterizeză greșit…

Unii aterizează unde trebuie – pe aerodromul planului lui Dumnezeu.

Și asta înseamnă o aterizare reușită!…

A treia biserica baptistă la Constanța – Creștinul azi, Nr. 2 / 2004 (88)

24 august 2015

constanta-3

 

41

Comunitatea Baptistă Timișoara sprijină lucrarea EE România… Dar lucrarea SITE-ului RVE Timișoara o sprijină?

24 august 2015

SITE-ul Comunității Baptiste Timișoara anunță că sprijină lucrarea EE România…

Că mai sunt 4 luni până la CONGRESUL EUROPEAN MISSION-NET…

Că Dumnezeu nu are nurori…

Că pastorul Daniel Cocar nu mai e pastor…

Cine este și ce-și dorește PRODOCENS Media…

Dar Comunitatea Baptistă Timișoara sprijină lucrarea SITE-ului RVE Timișoara?…

Fluxul penibil de informații de pe SITE-ul RVE Timișoara doară nu se datorează doar cuiva din RVE…

August – 16 știri
Iulie – 15
Iunie – 23
Mai – 36
Aprilie – 24
Martie – 16
Februarie – 20
Ianuarie 12

Mîiine, 25 august, are loc Întîlnirea păstorilor din Comunitatea Baptistă Timișoara.

Oare vor lua în discuţie şi susţinerea lucrării SITE-ului RVE Timișoara?

După 25 de ani de libertate, în plin avînt al Internetului (și al telefoanelor mobile), e chiar un așa obiectiv greu de realizat MEDIA de 1 știre pe zi?

Apoi, în decembrie de exemplu, cînd sînt atîtea activități de sezon, o MEDIE de 2 știri pe zi?

Azi am fost făcut cretin… Un adevărat cretin :)

24 august 2015

cretin

Luni seara (24.08.2015) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

24 august 2015

Iosif Țon, Samy Tuțac, Viorel Codreanu, Teofil Stanciu, Marius Silveșan, Alin Cristea, Monica Cristea, Vasile Taloș

Bă, pocăiţilor, scrieţi corect numele (92)

24 august 2015

nume-24aug2015

barzilaiendan.com/2015/08/24/italienii-au-auzit-probabil-de-dimensiunile-moscheii-de-la-bucuretti-si-au-dat-o-lege-noua

Cuvinte la schimb – vol. 1 și vol. 2

24 august 2015

601

Cuvinte la schimb: Tineri creștini și poeziile lor. Prima carte – Editura Eben-Ezer, Oradea, 2001, 188 p.

602

603

Creștinul azi, Nr. 3 / 2002 (78)

604

Cuvinte la schimb, vol. II – Editura Risoprint, Cluj, 2004, 145 p.

605

Bă, mare nesimţită Monica Cristea, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!

24 august 2015

Această postare e în serie cu alte postări cu titlu recognoscibil, nefiind o chestiune între mine şi o altă persoană, ci indică un FENOMEN din spaţiul evanghelic românesc:

Bă, mare nesimțit Viorel Codreanu, numele lui Teofil e Teofil Stanciu! (23.08.2015)
Bă, mare nesimțit Viorel Codreanu, numele lui Teofil e Teofil Stanciu! (19.08.2015)
Bă, mare nesimțit Nicolae Rădoi, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimțit Marinel Blaj, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimțit Paul Dan, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!

Unul dintre reflexele bădărane (nu stilistice) ale pocăiților (tîmpiți și aroganți) în spațiul public este să menționeze numele preopinenților cît mai frivol. Au fost persoane care au ținut să-mi scrie prenumele și numele cu inițiale MICI, ba chiar să menționeze apăsat că îmi scriu numele cu inițiale MICI… :)

De mulți ani, cel puțin de pe vremea listei de discuții Masa Rotundă, din 2006, insist asupra faptului că, atunci cînd menționăm o persoană în spațiul public, ar trebui să o facem prin prenume și nume. În afară de cazurile în care se folosește o anumită stilistică: Pătrățosu, Rotundu, Vindecătoru, Barthimeu etc.

Cum am precizat în repetate rînduri, eu mă ocup de FENOMENE din spațiul evanghelic românesc. Nu sînt interesat de certuri de-astea sterile, pe care le cultivă cei precum Rodica Boțan, Marinel Blaj, Viorel Codreanu, luînd lucrurile ÎN MOD PERSONAL.

Un caz oarecum inedit este cel care a apărut zilele: Monica Cristea. Nu cunosc despre ce persoană e vorba.

Pe blogul nesimţitului Nicoale Rădoi a apărut în 23 august 2015 postarea „De la cititori…”, care constă în comentariul Monicăi Cristea:

„Am fost socata cand, sub titlul Romania Evanghelica, observ un atac asupra unei minore greseli gramaticale, dar nu asta m-a durut, ci faptul ca Alin se adresa:„ba, pocaitilor, scrieti corect.” Atat mi-a trebuit sa-mi spun parerea, caci m-a si atacat. Poate nici eu nu am reusit sa transmit cat mai precis parerea mea, dar nu sunt decat o femeie salvata din lume de Domnul Isus. De acum sase ani frecventez o biserica micuta din satul Mihai_Voda, jud. Giurgiu. In concluzie, nu am simtit iubire, indelunga rabdare, nimic crestinesc, doar aroganta, frustrare si manie nejustificata. Eu nu-s teolog, dar sunt fiica Domnului; nu-s perfecta, dar Regele ma iubeste asa cum sunt si stiu ca ma va modela pana in vesnicie. Imi pare rau ca un om cu atata inteligenta nu a inteles ca daca nu are iubire e doar umn chimval zanganitor. Pacat”

monica-cristea

1.

Comentariul nu conţine indici de identificare a situaţiei prezentate – nici data, nici LOCUL unde a apărut chestiunea în discuție.

Pe BLOGUL România Evanghelică (aproape 40.000 de postări)? Pe blogul REVISTA România Evanghelică (lansată la 1 iulie 2015)? Pe contul România Evanghelică de pe Facebook?

Rubrica la care se referă comentariul nu se numește „bă, pocăiţilor, scrieţi corect”, ci „Bă, pocăiților, scrieți corect românenește”, pe BLOGUL România Evanghelică și a ajuns la episodul… 484!

Monica Cristea scrie că şi-ar fi spus părerea, iar eu aș fi atacat-o…

UNDE și-a spus părerea? Comentariul e confuz de-a binelea…

Replica la care se referă Monica Cristea nu a apărut pe BLOGUL România Evanghelică, ci pe pagina România Evanghelică de pe Facebook.

2.

Comentariul Monicăi Cristea, afișat pe blogul nesimțitului Nicolae Rădoi în 23 august 2015, se referă la situația apărută pe pagina România Evanghelică de pe Facebook în data de 20 august 2015.

ba-scrieti-corect-20aug2015-2

monica-cristea-1

monica-cristea-2

După cum se vede, atitudinea de ATUNCI e diferită de atitudinea de ACUM.

Atunci: Da,regret,trebuie sa fiu mult mai atenta!imi cer iertare caci,da,am judecat…

Acum: Atat mi-a trebuit sa-mi spun parerea, caci m-a si atacat. […] In concluzie, nu am simtit iubire, indelunga rabdare, nimic crestinesc, doar aroganta, frustrare si manie nejustificata.

Atunci, a meritat să dau o replică, persoana în cauză recunoscîndu-și atitudinea năprasnică…

Acum, Alin Cristea a devenit obiectul idioțeniilor proferate de Monica Cristea pe blogul nesimțitului Nicolae Rădoi, binecunoscut guguștiuc care își amețește cititorii cu obsesiile sale și ale celor care scriu acolo.

Acum a trebuit să consum timp să ofer indicii de identificare pe care ar fi trebuit să îi prezinte cei în cauză.

3.

Este greșeala indicată o greșeală gramaticală… minoră?

CINE stabilește dacă o greșeală gramaticală este minoră sau… majoră?

Monica Cristea nu pare a fi persoana competentă pentru a stabili așa ceva.

Păi o să ajungem așa ca fiecare să coboare standardele în funcție de… minoratul greșelii.

Dacă soțul ridică vocea la soție e greșeală minoră sau majoră?

Doar nu s-a futut cu altă femeie!…

Dacă un pastor copiază la un examen, e bai mare?

Precum s-a întîmplat la sfîrșitul anilor ’90, la examenul de istorie a baptiştilor, la Universitatea Emanuel…

4.

Zice Monica Cristea, în 20 august: „raman totusi la intrbarea’cat ne ajuta’spiritual,si cat ne zideste personal credinta,o eroare de tiparire.”

De-a lungul timpului, s-au făcut „erori de tipărire” pînă și în Biblie!…

Dau doar un exemplu – Biblia imorală, ediție din 1632 numită așa pentru că a șaptea poruncă apare astfel: „Să preacurveşti.”

Cît ne ajută spiritual şi cît ne zideşte personal credinţa o… eroare de tipar?

Un alt exemplu, din mediile nereligioase, este următorul:

Puneţi o virgulă în următoarea frază: Dacă bărbatul ar şti ce valoare are femeia ar sta în genunchi!

Cele două variante sînt:

– Dacă bărbatul ar şti ce valoare are, femeia ar sta în genunchi!

– Dacă bărbatul ar şti ce valoare are femeia, ar sta în genunchi!

5.

În mai multe rînduri, am menţionat că eu nu sînt interesat în primul rînd de chestiunile gramaticale, ba am și indicat faptul că nu sancționez TOATE greșelile gramaticale.

Eu mă ocup cu FENOMENE din mediul confesional evanghelic românesc. Iar a scrie cu greșeli e un astfel de fenomen.

Cele aproape 500 de exemple pe care le-am dat, în afară de cele peste 300 de exemple cu virgula pusă între subiect și predicat (o fi și asta greșeală minoră?), indică ceea ce și Marius Cruceru observa în mai multe rînduri – neglijența cu care evanghelicii scriu în spațiul public:

„Sîntem extrem de neglijenți ca evanghelici la ce se întîmplă în gramatica textelor noastre, ce să mai spun în teologia textelor noastre.”

“Eu cred că parte din pocăința noastră a tuturor românilor este să învățăm să folosim corect limba română.”

Am insistat de mai multe ori asupra faptului că eu sînt interesat de ceea ce urmează după ce un evanghelic este sancționat pentru greșlelile lui publice. Din nefericire, sînt mult mai puțini cei care își îndreaptă greșeala fără a face gură decît cei care se apucă să se dea în petec…

Cazul Monica Cristea este material didactic în acest sens – Deși inițial și-a recunoscut greșeala de a fi reacționat exagerat, nu a intenționat să renunțe la ce apăruse în căpșorul ei. Trebuia să și să zică, unde i se permitea, ce avea de zis, nu?… Mari limbuți pocăiții tîmpiți și aroganți…

Monica Cristea e unul dintre exemplele cele mai evidente pentru concluzia pe care o repet an de an: Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public; reacționează pripit la stimuli interni și externi.

6.

Și uite așa mi se pune mie în cîrcă: „aroganță, frustrare și mânie nejustificată”.

În primul rînd, resping categoric acuzația de… mînie.

Am scris în mai multe rînduri că nu îmi permit să mă supăr. Nu aș putea face atîtea lucruri dacă aș lăsa supărarea să îmi bage bețe în roate.

Sînt îndignat, da, dar asta nu înseamnă… mînie.

(Și nici mînia în sine nu e păcat…)

În al doilea rînd, resping în mare parte acuzația de… frustrare.

E vorba de sensul în care a folosit femeia conceptul.

În rest, sînt frustrat că există atîția pocăiți tîmpiți și aroganți…

Și e bine că sînt frustrat, că atunci și acționez cumva…

De aceea arată atît de jalnic țara noastră (și unele comunități de creștini evanghelici), că există prea puțină frustrare în acest sens, benefic, care să te pună pe jar…

În al treilea rînd, resping în mare mare acuzația de aroganță.

Mă refer la sensul în care a folosit femeia conceptul.

În rest, menționez că la începutul fiecărui an mi-am cerut scuze cititorilor că am fost insuficient de sever cu pocăiții tîmpiți și aroganți și cu actorii confesionali din chestiuni importante.

Așa, că venii vorba, aroganța e o greșeală… minoră? :)

Aroganța de a vorbi astfel despre oameni, de a le pune în cîrcă aşa ceva: „aroganţă, frustrare şi mânie nejustificată”.

7.

Dar, lăsînd pentru un moment toate la o parte, să recunoaştem că nu trebuie să fii teolog ca să ştii că, dacă menționezi pe cineva în public, nu o faci pe numele mic. Eminescu nu e Mihăiță, nici Hitler nu e Adolf.

Bă, mare nesimțită Monica Cristea, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!

Găsești în formula asta și altceva, sau DOAR „aroganţă, frustrare şi mânie nejustificată”?…

Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (24.08.2015)

24 august 2015

http://www.rve-timisoara.ro/evenimente

În ultimele 10 zile, au apărut 4 știri…

Începînd de azi, voi face mai multe presiuni asupra site-ului RVE Timișoara, poate că Samy Tuțac, președintele Comunității Baptiste Timișoara, nu o să mai aibă timp de subiecte spectaculare și o să se ocupe de lucruri mai importante, precum fluxul de informații pe site-ul RVE Timișoara.

Nu aștept ca să apară în fiecare zi știri pe site-ul RVE Timișoara, dar aștept ca MEDIA de postări să fie de 1 postare pe zi.

După o perioadă, voi ridica standarul așteptărilor la o MEDIE de 2 postări pe zi (în decembrie?).

În luna decembrie 2014 au fost 39 de postări.

Postări cu subiect asemănător

Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (08.08.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (16.04.2015)
Fenomenal! RVE Timișoara a reușit să pună pe site 2 știri în 7 zile…
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (15.03.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (11.03.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (05.03.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (03.03.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (07.02.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (20.01.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (16.01.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (14.01.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (09.01.2015)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (08.09.2014)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (28.08.2014)
Flux penibil de știri – Site-ul RVE Timișoara (12.08.2014)

Bă, pocăiților, scrieți corect românește (484)

24 august 2015

ba-scrieti-corect-24aug2015

barthimeu.wordpress.com/2015/08/23/alambicari-periculoase-a-la-drezina-6-unde-tragem-linia-totusi

Facebook Alin Cristea: Albumul România Evanghelică 2 – 100 poze

24 august 2015

album2-100

https://www.facebook.com/alin.cristea.9/media_set?set=a.10153061083017423.1073741924.53537742

Al doilea album a ajuns la 100 de poze.

Primul album are 500 de poze.

album-fb-27iulie2015

https://www.facebook.com/alin.cristea.9/media_set?set=a.10152935877487423.1073741912.535377422

Cazul Niculițel – Creștinul azi, Nr. 1/ 2002 (76)

24 august 2015

598

599

600

Solicitare publică către Marius Silveșan și alții

24 august 2015

În ultimele luni, am afișat multe postări scurte, cu cîte o imagine, din reviste precum Farul Mântuirii, Farul Creștin, Creștinul azi, Crișana etc., multe dintre ele fiind preluate de Marius Silveşan pe blogul său.

Marius Silveșan este editorul blogului Istorie Evanghelică, bibliotecar șef la Institutul Teologic Baptist din București, autorul cărții „Bisericile creștine baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”, doctor în istorie.

Marius Silveşan face parte din Colegiul de redacție al revistei electronice România Evanghelică, lansată la 1 iulie 2015, editor: Alin Cristea.

Solicitarea mea publică către Marius Silveşan şi alţii care folosesc (des) comanda Reblog este să fie moderaţi – de exemplu, să preia doar o postare pe saptămînă din aceste cicluri de fragmente din reviste.

Nu îi reproșez lui Marius Silveșan preluările de pînă acum, sper să fie în interesul cititorilor săi, dar am luat această poziție publică pentru a submina consecințele publice (și etice) ale acestui precedent.

Aș fi putut să-l abordez personal, la telefon sau pe email, dar am considerat că această chestiune este de interes public.

După cum mulți știți, unul dintre subiectele prioritare ale activității mele publice de peste 12 ani pe Internet este prezența evanghelicilor români în spațiul public (pe Internet).

Cînd e vorba de un astfel de subiect, relațiile / relaționările dintre persoane sînt pe palier secundar, din punct de vedere al discuțiilor publice.

1.

Da, resimt un recul emoțional atunci cînd mă gîndesc că se pot număra pe degetele de la o mînă persoanele care știu ce sacrificii fac eu pentru a menține dinamica săptămînală / zilnică atît a blogului România Evanghelică, cît și a paginii România Evanghelică de pe Facebook (dar și a contului Alin Cristea pe Facebook). Mai exact, chestiunea sacrificiului are de a face cu CALITATEA prezenței mele publice pe Internet.

Bunăoară, a da cu aspiratorul este probabil pentru majoritatea familiilor o chestiune banală, de disciplină gospodărească, eventual de necesitate.

În cazul meu, acest act banal are o conotație mult mai complexă, întrucît eu ALEG să nu consum timp și energie cu acest exercițiu casnic, ca și cu MULTE altele.

De asemenea, din mai multe motive, la baza cărora stă principiul sacrificiului, ajung nu de puține ori în momente precum cele din luna mai, cînd nu am avut bilet de tramvai, dar m-am dus pe jos la cimitir și am făcut poze la înmormîntarea lui Nicolae Gheorghiță.

A doua zi, tot pe jos am fost pînă la Biserica Emanuel, unde avea loc Congresul baptiștilor.

În noaptea dintre cele două zile ale Congresului nu am dormit deloc, pentru că AM ALES să realizez, pe Facebook, un album cu 100 de fotografii din istoria evanghelicilor români. După cîteva săptămîni, cu contribuția mai multor evanghelici, albumul a ajuns la 500 de poze. Azi, Albumul 2 a ajuns la 100 de poze.

Uniformizarea pe care o generează epoca în care trăim, mai ales spații precum blogosfera și Facebook, este pur și simplu diabolică. Asistăm la o răsturnare de valori, pe care au deplîns-o în multe rînduri oameni de cultură, angajați în discursul public, precum Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu și alții.

Din nefericire, exponenți virtuali ai evanghelicilor români, precum Samy Tuțac, Marius Cruceru, Cristian Ionescu, ALEG subiecte spectaculare în detrimentul subiectelor IMPORTANTE și, mai grav, le tratează într-un mod superficial, din care lipsește dimensiunea sacrificiului.

Este cu totul îngrijorător faptul că instituțiile confesionale nu fac eforturi consistente pentru a aduna informații, a le organiza și a le furniza ÎN INTERESUL PUBLIC.

(În paranteză: zilele trecute am fost sunat la telefon de o persoană necunoscută care m-a întrebat de la ce oră este biserică la Emanuel după-masa… Anii trecuți am mai fost interpelat cu privire la programul de joi al Bisericii Betel din Ordea…)

Orice privire de ansamblu al activității mele publice de peste 12 ani indică CLAR faptul că Alin Cristea e o instituție, ceea ce s-a zis despre mine cu ani în urmă, aceasta fiind una dintre cauzele care au declanșat replici ample din partea lui Marius Cruceru, ÎNAINTE de epoca Pătrăţosului.

Vezi:

Corespondență Alin Cristea – Marius Cruceru (30.08.2006)

Dacă, atunci cînd e vorba de o persoană, putem să abordăm chestiunile în diverse moduri, atunci cînd e vorba de o instituţie, TREBUIE să abordăm chestiunile într-un ANUMIT mod.

Pe de altă parte, dacă, în cazul unei persoane, putem să spunem, conform limbuției ignobile a pocăiților tîmpiți și aroganți: O să primească răsplată mai mare în ceruri, în cazul unei instituții TREBUIE să accesăm un cu totul alt registru de dezbatere.

ASTA e confuzia majoră pe care au făcut-o detractorii lui Iosif Țon – l-au atacat ca persoană, dar nu au putut să-i submineze autoritatea, reală și pragmatică, ca INSTITUȚIE. Iosif Țon e cea mai cunoscută instituție a baptiștilor / evanghelicilor români.

Evanghelicii români ar trebui să fie mult mai lucizi în chestiunea INSTITUȚIILOR.

Dacă Alin Cristea, ca persoană, o duce greu, aspectul acesta poate fi de interes pentru cîteva persoane, eventual pentru o fundație care se ocupă cu ajutorul persoanelor aflate în dificultate, dar dacă INSTITUȚIA Alin Cristea are dificultăți financiare sau de alt fel, atunci consecințele se răsfrîng asupra mediului confesional evanghelic românesc.

De 4 ani am definitivat manuscrisul lucrării Cazul Iosif Țon 2010-2011. Este un demers unic în spaţiul evanghelic românesc. Nu ar fi fost BINE să apară cartea asta în bibliotecile pastorilor?

Dar ce, îi interesează pe pocăiți lucrurile importante?…

Pe ei îi interesează cancanurile de genul… Există sau nu Titel Maghiar?

2.

În contextul în care evanghelicii (bloggeri) sînt preocupați mai ales de chestiuni contemporane (unele biserici nu au alt orizont decît cel al renovării, care se încheie o dată cu fixarea ecranelor pe pereți și a orhideelor la geamuri), IDENTITATEA confesională are de suferit.

Contribuția mea din ultimele săptămîni / luni este, așadar, esențială, pentru chestiunea IDENTITĂȚII – mă refer la fragmentele numeroase pe care le-am preluat din reviste precum Farul Mântuirii, Farul Creștin, Creștinul azi, Crișana etc.

Principiul sacrificiului este prezent în istoria evanghelicilor români, dar el trebuie redescoperit, exemplificat, indicat ca model.

Pe scurt, e nevoie de resurse, selecție, sinteză, mijloace de comunicare etc. Pe care instituțiile confesionale le au la îndemînă, dar le folosesc prea puțin.

Timp, bani, relații, pe scurt.

În mod intenționat am pus TIMP în primul rînd, pentru că bani și relații mai apar, dar TIMPUL nu!

Așa că, dacă ați dați cu aspiratorul în fiecare zi sau în fiecare săptămînă, eu AM ALES să îmi consum resursele pe cu totul altceva, IMPORTANT pentru identitatea, istoria și…. isteria evanghelicilor.

Dacă bisericile au ajuns să cheltuie IMENS nu doar pe construcții, ci și pe întreținerea lor, într-un spirit modern, dar nu în spiritul sacrificiului (pentru alții), eu mă distanțez de această atitudine, cică progresistă, și am cele mai serioase intenții să mă raportez la VALORILE evanghelicilor români din perioadele de persecuție, fie dinainte de comunism, fie din timpul comunismului.

Nu Corul Național BBSO este criteriul de evaluare al evanghelicilor români, nici măcar Biserica Emanuel din Oradea.

Nu adunăturile de pocăiți pe stadioane la concertele grupului Speranța reprezintă etalonul dinamicii creștine a evanghelicilor români.

Să dea Domnul mai multe coruri de felul BBSO, mai multe biserici de felul Emanuel, și mai multe concerte de felul Speranța. Dar nu aceștia sînt vectorii identitari ai evanghelicilor din România.

Aceștia sînt vectorii social-confesionali, vectori de IMAGINE.

Trebuie să facem distincția între IMAGINE și IDENTITATE.

Nu sîntem români pentru că am stabilit NOI că sîntem români, prin vectori de imagine (Nadia, Dracula, Ceaușescu). Sîntem români pentru că ne-am asumat vectorii de identitate pe care i-au stabilit ALȚII.

În mod similar, nu sîntem evanghelici pentru că NOI oferim imagini care indică prezența evanghelicilor. Ci sîntem evanghelici în măsura în care sîntem constituiți de vectorii de IDENTITATE, pe care i-au stabilit ALȚII.

Desigur, prezența generațiilor actuale este importantă, dar ea poate fi în sens pozitiv, prin contribuții specifice, dar mai ales consistente, sau în sens negativ, prin consumul identitar. Am întîlnit destule cazuri cînd unii pocăiții se prezintă a fi din anumite familii, beneficiind de bunul nume al înaintașilor, FĂRĂ a-și asuma valorile identitare ale acelei familii.

În mod similar, în perioada postdecembristă, evanghelicii români au manevrat moștenirea identitară a „familiei” fie îmbogățind-o uneori, fie consumînd-o alteori.

3.

Prin activitatea sa publică, Marius Silveşan este o instituţie.

La începurul acestui an, pentru ediţia a 8-a Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice am avut de ales, la categoria Blogul Anului 2014, între Suceava Evanghelică, blogul lui David Reguș, și Istorie Evanghelică, blogul lui Marius Silveșan. Cred că am menționat acest lucru într-o discuție cu Teofil Stanciu.

Am ales Suceava Evanghelică. Însă într-o convorbire telefonică cu Cătălin Dupu, am menționat faptul că va urma Marius Silveșan, la ediția a 9-a, dacă Dumnezeu va îngădui.

Sînt foarte interesat de cum acționează în spațiul public acești bloggeri cunoscuți. Nu sînt mulți astfel de bloggeri în blogosfera evanghelică. Consider rolul lor a fi important, și nicidecum redus doar la prezența lor cu postări pe blog.

De aceea, atunci cînd e ceva de lăudat, mă grăbesc să îi promovez. Atunci cînd apar germenele unor fenomene grave – cum a fost Mahalaua Evanghelică, pe blogurile lui Marius Cruceru, Cristian Ionescu, Petru Lascău și altii – mă grăbesc să le sancționez.

Marius Silveșan e unul dintre cei mai harnici bloggeri evanghelici. Mai mult, are competență în ceea ce privește istoria baptiștilor, ceea ce nu se întîmplă în cazul altor sute de bloggeri evanghelici.

Ca bucureștean, baptist, bibliotecar șef la Institutul Teologic Baptist, are acces la surse la care noi nu avem.

Aşadar, aşteptările mele sînt ca Marius Silveşan să ne pună la dispoziție diverse informații la care puțini avem acces.

Pe șleau spus, nu Alin Cristea să ofere informații și Marius Silveșan să le preia, ci Marius Silveșan să ofere informații și Alin Cristea să le preia. :)

De fapt, INSTITUȚIA baptiștilor de la București – mă refer la Institutul Teologic Baptist – ar trebui să aibă, pe Internet, o prezență și o dinamică care să fie în ritm cu secolul XXI și, mai ales, înrudite cu spiritul de sacrificu care constituie un vector identitar al evanghelicilor români care austrăbătut secolul XX.

O altă INSTITUȚIE a baptiștilor de felul acesta se află la Oradea și este condusă de un bunicuț, pe nume Paul Negruț, care are un spirit inadecvat atît secolului XXI – neavînd de a face cu spațiul public pe Internet, despre pagina de Facebook a Universității Emanuel se va scrie probabil cîndva că a fost o minune că a apărut, fiind rezultatul opoziție factorilor decizionali în fața bunicuțului (transpirat?) -, cît și spiritului de sacrificiu caracteristic baptiștilor cu IDENTITATE, nu doar cu IMAGINE, precum acest baptist răsuflat, care a adunat în jurul lui alți baptiști ofiliți care se dau a fi reprezentanți ai spiritului baptist, dar de fapt sînt consumatori ai moşternirii baptiste, se folosesc de ce au moştenit şi de ceea ce produc ALŢII pentru a-și menține pozițiile dobîndite (în mod suspect).

Cu mulți ani în urmă am donat bibliotecii Universității Emanuel multe numere din colecția revistei Uniunii Baptiste, adunate de mai mulți bărbați din familia mea. Nu mi-a trecut prin gînd că nu o să am acces la ce am donat eu, care am locuit mai mulți ani în 3 blocuri din apropierea Universității Emanuel, inclusiv lîngă gardul Universității.

Un alt bunicuț, mai pipernicit și mai ranchiunos, a dat dispoziția să nu mi se prelungească abonamentul la bibliotecă… :)

După cum se știe, de treburile murdare ale lui Paul Negruț se ocupă Doru Hnatiuc…

Evanghelicii români ar trebui să se bucure cînd apar în spațiul public INSTITUȚII precum Alin Cristea și Marius Silveșan, care oferă informații de interes public pe care ar fi trebuit de fapt să le ofere instituțiile confesionale.

Instituțiile confesionale ar fi putut să construiască baze de date cu ajutorul studenților. (Ioan Bunaciu i-a folosit pe studenți ca să editeze Istoria Bisericilor Baptiste din România, o colecție de monografii de biserici cum nu mai există în spațiul evanghelic românesc).

Cele mai multe eseuri teologice realizate de studenți, cu subiecte și structură suprasofisticate nu de puține ori, nu folosesc MEDIULUI confesional evanghelic, unde nici nu există o revistă a evanghelicilor, în care să fie dezbătute chestiuni de interes public.

Am menționat, cred, destule lucruri, ca să pot fiu înțeles, de cei care vor, desigur, DE CE acord atenție sporită unor proiecte publice precum blogul Istorie Evanghelică.

Pentru a face distincția între sutele de bloguri „eseistice” – o droaie de pocăiți își dau cu părerea despre… orice – și INSTITUȚIILE publice din blogosfera evanghelică TREBUIE, cu necesitate, să nu confundăm între spiritul comod, eventual creativ, al multor bloggeri evanghelici, și spiritul vizionar care se întrupează doar pe cîteva bloguri și în cîteva proiecte.

Deplîng nu doar lipsa prezenței INSTITUȚIILOR în susținerea proiectelor cu adevărat IMPORTANTE în spațiul public pe Internet, ci și ignobilele lor deprinderi într-ale bîrfei, mediocrității și stupizeniei.

Îi cer lui Marius Silveșan să fie mai atent în modul în care preia postări. Dacă vom fi serioși ȘI în această chestiune, vom putea cere și altora să fie serioși și poate vom genera în rîndul evanghelicilor o atitudine de seriozitate în ceea ce privește modul în care manevrăm informațiile în spațiul public.

Apoi, dacă și alții vor fi convinși de necesitatea unei atitudini serioase în astfel de privință, poate o să fim mai atenți și în alte privințe.

Poate o să rezistăm cu mai mult eroism creștinesc în fața spiritului consumist și poate o să ne dezvoltăm mai mult spiritul de sacrificiu.

Căci e mai ferice să dai decît să primești.

Ceaușescu sau Hitler a zis asta? :)

4.

Am ajuns, spre uimirea mea (și poate și a altora), la sfîrșitul acestui mono(b)log, pe care nu am îndoieli că o să-l citească destui… :)

Pune-și-ar ochelarii și bunicuțul… :)

Dacă sînt unii interesați (de faptul că am nevoie de susținere în fiecare lună, în fiecare zi, fie că vă gîndiți la persoana Alin Cristea, fie că vă gîndiți la INSTITUȚIA Alin Cristea), vă anunț că mă duc la Ziga Zaga, o cantină-restaurant (unde am întîlnit și pastori în luna mai, veniți la ceva curs la o biserică din Oradea) și o să dau ultimii mei 11 lei pe un meniu.

Să-mi fie de bine! :)

De azi reiau anunțul de luna trecută (pentru orădeni, că pot să treacă rapid să-și aleagă 3 cărți):

Vînd 3 cărți cu 10 lei, am nevoie să-mi iau mîine pîine și lapte.

Evanghelici în Top 100 WP (24.08.2015)

24 august 2015

24 august 2015, 10.30

În paranteză: poziţia în Top ZeList (88.750 bloguri româneşti)

Topul blogurilor

5. rodiagnusdei (830)
24. dininimapentrutine (3803)
75. danielciupe (86379)

Topul creşterilor

39. drezina (424)
63. barthimeu (6780)
91. rodiagnusdei (830)
94. dumezeueincontrol (37070)

Topul postărilor

13. Europa in asediu (rodiagnusdei)
22. Silviu, un mire „baterist”… (dininimapentrutine)
40. Rămâneţi etern împreună! (danielciupe.wordpress.com)

Șapte zile care împart lumea (5)

24 august 2015

sapte-zile-180

Șapte zile care împart lumea: începutul conform Genesei și științei – John Lennox, Newordpress, Arad, 2015, 256 p.

“Afirmând că Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului, aparent Genesa face eforturi pentru a sugera un act special de creație, mai degrabă decât să sugereze că oamenii au apărut fie în urma unui proces natural, fie în urma activității speciale a lui Dumnezeu, din hominizi preexistenți sau chiar din agricultori neolitici.” (p. 92-93)

Top Posts – 24 august 2015

24 august 2015

24 august 2015, 10.00

1995 – A fost acreditat Institutul Teologic Baptist de grad universitar

24 august 2015

itb-1995

Creștinul azi, Nr. 41, aprilie 1995

Ipotești – Tabără de zi pentru copii

24 august 2015

27aug-ipotesti

http://newsnetcrestin.blogspot.ro

Liderul cu „cârjă” (6)

24 august 2015

liderul-cu-carja-180

Liderul cu „cârjă” – Dan B. Allender, Editura Metanoia, Oradea, 2015, 253 p.

“Ca lideri, suntem chemaţi să fim profeţii care stârnesc dorinţa oamenilor, preoţii care ajută oamenii să se relaţioneze între ei și față de Dumnezeu și împărații care protejează și poartă de grijă supușilor lor. În același timp, însă, suntem cu toții niște proroci mincinoși, preoți falși și împărați prefăcuți care au nevoie de o nouă dorință, de reconciliere și de curaj. Interesant, dar atunci când îi conducem pe alții spre adevăr, vom constata că sufletele noastre tânjesc după ceea ce oferim noi altora și ceea ce găsim doar în Profetul, Preotul și Împăratul desăvârșit: Isus.” (p. 86)