Da’ cît de proști pot fi pocăiții?!… – Cazul Viorel Codreanu (chiorul Barthimeu)

Oricît de călit, căznit şi cănit sînt în suburbiile blogosferei evanghelice, trebuie să recunosc că azi m-a luat prin surprindere chiorul Barthimeu…

Încă descopăr noi subterane ale idioțeniei pocăiților…

Mi-a dedicat un întreg articol, cu titlul plin de… iubire creștină: Papagalul spurcăciune

Că n-a ieșit mai nimic din ce (s-)a scremut chiorul Barthimeu, asta e altceva… Gestul contează… :)

Mai mult, deși făcuse eforturi „remarcabile” în ultimele zile, s-a dus dracului analiza articolului lui Teofil Stanciu… :))))

Toți chiorii sînt chiori, dar unii sînt mai chiori decît alții…

Dacă l-ar fi întrebat pe Marius Cruceru – care avea pe vremuri și ditamai haita de pătrățoși cu el, spre deosebire de chiorul Barthimeu, care nici măcar un cuțu pe lîngă el – poate i-ar fi spus cum, acum cîțiva ani, și-a chemat în formație lupii, spunîndu-le să se liniștească, că nu are rost, că e 2-0 pentru Alin Cristea.

Și de atunci cîtă experiență am căpătat în lupta de gherilă din blogosfera evanghelică… Ca să-l parafrazez pe Einstein, două lucruri sînt cumplit de imense – blogosfera evanghelică și răutatea / idioțenia pocăiților…

Desigur, mă refer la pocăiții idioți și aroganți, nu la creștinii care trăiesc cu frică de Dumnezeu ȘI pe Internet.

În centrul „capodoperei” barthimene stă următorul pasaj „superb”:

„Acest papagal împelițat, față de care nu avem nici o rezervă să credem că e „brațul întins” (nu doar în spațiu, dar și în timp) al serviciilor neo/cripto-securisto/comuniste (uitați-vă pe cine avansează, pe cine resuscitează, cu ce bloguri se asociază, ce metode neo-securiste de manipulare-dezinformare folosește, subiect asupra căruia trebuie să revenim pînă nu e prea tîrziu)…

Această cîrtiță infiltrată la rădăcina mișcării evanghelice, cu scopul vădit de-a o compromite…”

Şi nici nu a trecut un an de cînd un alt idiot scria despre, vă vine să credeţi sau nu, ACELAŞI Alin Cristea:

„Asasinul evanghelic de Oradea este susţinut de forţe obscure, ezoterice şi plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii.”

Mărturisesc, cu ruşine, că au trecut multe zeci de minute și întrebările mele nu s-au redus (prin răspunsuri rezonabile), ci s-au înmulțit…

Dacă sînt în slujba unor servicii, indiferent care or fi ele (numai să sune suspect în urechile bătrînești ale cititorilor chiorului Barthimeu), de ce dracu nu am bani de o butelie, de exemplu?

Luna asta m-am întîlnit cu un pastor penticostal din alt județ. Prin bunăvoința soției lui am achiziționat de la Carrefour, printre alte alimente, un pui dolofan pe care l-am pus la fiert, cu aproape toată compania legumistică… După o vreme m-am prins că nu sfîrîie nimic și a trebuit să accept realitatea – după ce mai pierdusem cu ceva timp înainte un pui dolofan din pricina netransferului în lada frigorifică, acum a trebuit să-mi iau rămas bun de la încă o galinacee…

Sînt cu totul surprins să aflu atîtea lucruri noi despre mine… Mă refer la ce îi trece prin cap chiorului…

La aproape 50 de ani, rămîn mut de uimire (nu chiar mut de tot, se înțelege…) în fața potențialului de tip evanghelic de a produce astfel de re-interpretări ale ființei, de re-imaginări ale dinamicii umanoide, de re-branduire a celui ce e cunoscut sub numele de Alin Cristea…

AC-ul reloaded… :)

Căci este evident că e vorba de lumi… paralele.

Ceea ce (își) imaginează chiorul Barthimeu nu are de a face cu REALITATEA pe care o poate percepe ORICINE care are doi ochi funcționali, conectați la creier și care furnizează informații suficiente pentru a submina orice acțiune hiperventilată a vreunui… croitoraș viteaz.

Ah, am rămas în urmă cu interogațiile…

Așadar, e vreo posibilitate ca acelaşi om să fie ȘI „susţinut de forţe obscure, ezoterice şi plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii” ŞI, în acelaşi timp, să fie omul „serviciilor neo/cripto-securisto/comuniste”?

Agent dublu?…

Dar mă roade și mai mult chestiunea mult mai pragmatică: cînd chiorul Barthimeu zice „uitați-vă pe cine avansează, pe cine resuscitează, cu ce bloguri se asociază”, oare la ce îi stă mintea omului?

Atunci cînd nu îi stă de-a binelea…

Cu ce bloguri se asociază AC-ul?

La cele 100 de bloguri pe care le are („metode neo-securiste de manipulare-dezinformare”?), de ce ar avea nevoie AC-ul să se asocieze cu alte bloguri?…

Pentru a se… infiltra la rădăcina mișcării evanghelice. Aha, asta o fi tactica…

Chiorul Barthimeu m-a văzut, în aceeași zi, ba fiind țap, ba fiind cîrtiță… Și papagal, pe deasupra…

Ce cunoștințe zoologice au pocăiții, taman bune pentru metaforele de care au nevoie pentru a comunica… iubirea creștină.

Dar e cam chior… chiorul Barthimeu.

El se uită doar la… bloguri! El UITĂ de epoca de dinainte de blogosferă!…

Înainte de a fi cîrtiță (papagal și țap ignobil), am fost unul dintre șoarecii care au jucat pe Masa Rotundă (a lui Iosif Țon), am avut mai mulți ani newslettere săptămînale cu care m-am infiltrat la rădăcina… rădăcinii mișcării evanghelice!

Mai mult, m-am infiltrat în centrul mișcării evanghelice din vestul țării, taman la Universitatea Emanuel, și i-am fript pe toți… (Deși, pe atunci, totuși, nu se zicea despre AC că era… dragon.)

După aceea m-au fript și ei pe mine… Dragoni și ei…

Am renăscut din cenușă și am continuat să rod… rădăcina mișcării evanghelice.

Doară nu o să mă oprească un chior…

Cică aş fi „persona non grata pe site-urile respectabile.”

Cum, am fost demascat deja?…

Și care să fie oare, din perspect8iva chiorului Barthimeu, site-urile astea….respectabile?

Omul nu are obiceiul să își și susțină afirmațiile… Știm asta din postările sale anterioare.

Mă întreb și cît de chior să fie oare Barthimeu, nu îi mai pîlpîie nici o lampă?, de spune că aș fi „fără rafinamente estetice”

Păi la chestiunea asta am răspuns cu alte ocazii… :)

Încă din 2002 un cunoscut critic de film scria: „Alin Cristea este furnica mereu trează care filtrează, filtrează, filtrează…; o face aşa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu şi eu, unul, am mare încredere în gustul său. Revista lui Alin este un soi de memorie condensată a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: eşti în ea, deci exişti! (LiterNet)

Noi, ăştia din serviciile neo/cripto-securisto/comuniste, susţinuţi de forţe obscure, ezoterice, sîntem antrenaţi ŞI în ceea ce priveşte gustul estetic… :)

Chiorul Barthimeu și-a dat în petec, încercînd cu tot dinadinsul să mă zugrăvească în culori PREA sumbre…

De, lipsa de antrenament…

Agenții dubli sîntem cu totul altfel alcătuiți, cu finețuri, nu cum încearcă chiorul Barthimeu să bage legiunea de draci în mine…

Sîntem fini… braconieri demonici, vorba chiorului Barthimeu, nu mahalagii de Dîmbovița.

Oricît ar vrea să-mi dedice creația sa, chiorul Barthimeu mai are multe de învățat, încă nu a depășit stadiul hăhăitului puber din curtea gimnaziului…

Finalul e dezastruos, pînă și cei mai îndîrjiți detractori ai mei pot jubila la bodegă, dar nu pot DEFILA cu astfel de incantații nonjuisante: ”

„Această paria din cea mai joasă castă…

Acest zero tăiat în patru…

E pe ducă…

De aceea ducă-se în pustie!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: