Ochiul în plus (1)

Ochiul în plus – Ruben Bucoiu, Editura Karina, 2015

nespusele frici ale poetului

poetul nu se teme de cuvinte
el și-a mântuit înfricarea
el merge cu bicicleta pedalând înainte
având mereu acolo între coarnele ei
farul aprins

el e-mpins să-mpingă de ele
să tragă de ele cum trag vâslele de apă
și întind copiii joaca pe corzile gumei de mestecat

după ce-o savurează
până prind miros opririle a mere
o adună-ntre degete și-o lipește
de marginea interioară a mesei
de chenarul interior al fricii
amprentând în ea un bilețel de curaj
ca pe-o firmitură din masa copioasă
pe care-și descrie (ne)înfricarea

el dezamorsează mina 0.5 (sau chiar altă cifră)
și calcă neînfricat peste fiecare pastă
anume ca să explodeze
și să-mproaște în ochii voștri zăcământul ei de tărie
de comerț între gânduri de-argint
ba chiar cu schije de aur și diamante
care de repede ce plonjează
nu le vede decât ochiul cu
lumina minelor lui
cu pupila neagră – cosmică
gaura neagră scobită înadins
în drumurile stelelor din noi

Publicitate