Ochiul în plus – Ruben Bucoiu, Editura Karina, 2015
freamăt
freamătă poezia în mine
ca o drojdie ce crește o pâine
ca un halucinant viitor ce toarnă
în faptă și-n zi
posibilul, improbabilul mâine
freamătă boaba cuvintelor smulse
și stoarse din vie
știind că în cleștele foilor
pixul le ‘mbie…
liniile – pâlnie – le mână spre mine
cum voiculescu își mâna ciobanii și oile:
negre mielușele crude –
cu biciul simțirilor
jertfind frageda carne-a cuvintelor
freamătă zorii
amurgul, ninsorile
scăldând în emoții spectacolul vieții
ce freamătă la rându-i
trezind spectatorii
atingere brutală și neagră
pe umărul gheții
9 noiembrie 2018 la 23:20
A republicat asta pe RoEvanghelica.