Marius Cruceru la Biserica Providența (1) – De ce nu am dat mîna cu Marius Cruceru

Marius Cruceru a început în 15 noiembrie 2015 o serie de 7-8 conferințe (cică nu sînt chiar predici, că cică în predici se dau lecții) la Biserica Baptistă Providența din Oradea (a treia duminică din lună).

Cu alte ocazii, am precizat pe Internet că am dezagreat PREZENȚA acestui reprezentant al emanuelismului orădean – nu de Biserica Emanuel e vorba în primul rînd, ci de un sistem de gîndire și practici ale liderilor Bisericii Emanuel care îndeplinesc și ALTE funcții confesionale în regiune și pe plan național – în biserica care cîndva reprezenta spațiul liber de (neo)emanuelism.

De această dată, am ținut să fiu prezent ca semn al acestei poziții pe care o am față de emanuelism și ca semn de aducere aminte al vectorului istoric pe care l-a reprezentat Biserica Baptistă Providența în istoria bisericilor baptiste din Oradea (și România).

În data de 1 octobrie 2015, la Universitatea Emanuel a avut loc întîlnirea ALUMNI, dar mai specială decît de obicei, întrucît au fost invitați nu doar absolvenții de acum 10 ani, ci absolvenții din toată perioada de existență a universității, care celebra 25 de ani.

Am participat doar la întîlnirea de seară. Am venit acasă hotărît să scriu o replică lui Paul Negruţ în chestiunea: Cum ne cerem iertare.

A doua zi a mai fost o întîlnire, la care mi s-a spus că au participat vreo 20 de absolvenți și la care Paul Negruț a făcut afirmații INCREDIBILE, care mi-au fost transmise cu ghilimele de unul dintre participanți.

ATUNCI mi-am dat seama că trebuie să pregătesc nu doar o replică, ci (încă) un bombardament asupra cazematei emanuelismului.

Am anunțat public în 2 octombrie:

Pînă la 1 ianuarie 2016 institui sancțiune, în spațiile publice pe care le administrez pe Internet, pentru emanueliști (Oradea). Nu voi mai posta anunțuri în legătură cu sistemul emanuelist (Biserica Emanuel, Universitatea Emanuel etc.). Zilele acestea voi menționa motivele pentru care institui sancțiunea într-o postare pe blogul România Evanghelică, care va fi o replică lui Paul Negruț. Să-i lumineze Dumnezeu mintea, că multă întunecime mai are în scăfârlie!

Nu am afișat o postare dedicată motivelor. După vreo două sau trei săptămîni, am luat hotărîrea de a scrie separat replica și de a concepe un articol amplu referitor la oamenii emanuelismului.

Un gînd care nu mi-a dat pace a fost că prin sancțiunea anunțată, bisericile și ALȚI oameni au de suferit în ceea ce privește circulația informațiilor despre anumite evenimente. De mulți ani insist asupra distincției dintre BISERICĂ și conducerea bisericii.

UNELE hotărîri, cele IMPORTANTE, AMPLE, GRAVE, trebuie să le ia BISERICA, nu conducerea Bisericii. Conducătorii Bisericii trebuie să slujească Biserica, nu Biserica să fie manipulată în funcţie de interesele conducerii Bisericii.

Aşadar, în ultimele săptămîni, mai ales că vin o droaie de evenimente de sezon, am luat hotărîrea de a schimba sancțiunea în mod PUNCTUAL – nu voi saluta, nu voi da mîna cu reprezentanții emanuelismului, dacă ni se intersectează drumurile.

Astăzi, 15 noiembrie 2015, a fost prima situațiune în care am aplicat această sancțiune. Față de Marius Cruceru.

Nu doar că nu agreez prezența unui emanuelist în biserica în care am fost membru fondator (și secretar, eu am pus actele în ordine, prin 1998-1999, inclusiv m-am dus după autorizația bisericii, care nu era în posesia bisericii, care pe atunci se numea Credința, ci se afla la biserica unde era pastor Gheorghe Pădure, un grup din acea biserică a inițiat biserica Credința în capătul celălalt al orașului, în cartierul Nufărul), dar țin să-mi exprim DEZGUSTUL față de ipocrizia emanueștilor, care continuă să se manifeste față de mine.

Acesta este motivul pentru care nu am dat azi mîna cu Marius Cruceru – IPOCRIZIA emanueliștilor.

Unul dintre acești nemernici ipocriți este taman președintele Comunității Baptiste Oradea, Petru Vidu, care duce vorba despre mine în acest fel: Exclusul! Divorțatul! (unii nici nu știu că divorțul meu a survenit la cîțiva ani DUPĂ ce am fost exclus), ba chiar se exprimă în fraze de genul: Soția nu l-a mai suportat!

De unde știe nemernicul limbut despre ce s-a întîmplat între mine și soția mea? Păi nu știu rudele mele (cele mai apropiate), darămite ALȚII!

Și cică: Să-și rezolve situația cu biserica!

După ce teologie gîndește Petru Vidu astfel?

Nu biserica trebuie să caute pe cei… pierduţi?

O doare în cot pe biserică de cei pierduți, cît timp nu e deranjată în timp ce îşi ia drogul duminical…

Și nu știe că decizia de excomunicare pretinde ca nici o biserică baptistă din Comunitatea Oradea să mă primească FĂRĂ acordul Comunității?

Cum, Paul Negruţ nu ştie că o decizie de excomunicare stabilește ca FRAȚII să nu mai aibă nici un fel de legături cu cei osîndiți? Calcă tocmai hotărîrea pe care a conceput-o frate-său, pe vremea cînd era președinte de Comunitate?

DE CE atunci mi s-a adresat în public de două ori cu „frate Alin” la Alumni, în seara zilei de 1 octombrie 2015?

Azi Marius Cruceru îmi întinde mîna și zice: „Pace!”.

Păi cum, nu ştie Marius Cruceru că Alin Cristea e exclus? Şi nu ştie că o decizie de excomunicare stabilește ca FRAȚII să nu mai aibă nici un fel de legături cu cei osîndiți? Calcă tocmai hotărîrea pe care a conceput-o Florin Negruţ / Florian Negruțiu, cel care s-a comportat cu el ca un boier, după cum zicea, public, neastîmpăratul oltean pripășit în habitatul emanuelist?

Cum? Îi zici unuia exclus: Pace!…?

De ce? Doar pentru că e timpul să dăm mîna unii cu alții, la biserică?

Prima întîlnire cu Marius Cruceru am avut-o cu mai mulți ani în urmă, și am solicitat să nu dăm mîna unul cu altul, întrucît eu am inițiat întîlnirea pentru a-i spune, ca creștin, ce am împotriva lui și ca bărbat că nu îi permit anumite chestiuni, în legătură cu un amplu mesaj pe care mi l-a scris pe email.

După vreo 6 ore, la despărțire ne-am dat mîna.

În 2006, din pricina incompetenței și abuzurilor lui Florin Negruțiu, Biserica Providența a avut în jumătate de an 4 adunări generale ELECTIVE.

La ultima, cea din vară, a participat Gigi Dobrin, în vreea aceea vicepreședintele cu pastorala al Uniunii Bisericilor Baptiste din România.

În sfîrșit, Biserica Providența și-a ales conducerea (recunoscută de ORAGANELE baptiste) și i s-au restituit ștampilele și autorizația de funcționare, pe care un amețit din conducerea bisericii le predase Comunității Oradea.

De ce le-o fi acceptat Comunitatea Oradea?

Mi-e greu să presupun că tocmai Comunitatea Oradea le-a solicitat…

În acea vreme, ședințele începeau astfel la Biserica Providența: Îl rugăm pe fratele Alin Cristea să plece, pentru că e exclus…

Cîtă TÎMPENIE într-o singură formulă!…

Ori e exclus, ori e frate… Amîndouă nu se poate!…

Răspunsul meu era invariabil: Nu BISERICA m-a exclus! Nu sînt exclus.

La o primă evaluare a chestiunii excluderii, se poate observa ceea ce am scris recent:

Frații ăștia tot cu Pace! mă salută, ei nu au conștiința excomunicării mele ca și zvîrlire afară din Împărăția lui Dumnezeu, ci ca un fel de pedeapsă pentru modul meu neîmblînzit (uneori) de a fi.

Vezi: Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat

Săptămîna trecută am scos articolul la imprimantă, pentru prima dată, pentru cineva, și am văzut că are… 10 pagini!

Cu ocazia acestei postări, ocazionată de prezența lui Marius Cruceru la Biserica Providența (din poze de pe Facebook am remarcat că a fost și duminica trecută, cînd a avut loc un botez), am afișat un articol din 2007:

Excludere Alin Cristea 2006 și PRECIZĂRI 2007

Excluderea a fost comandată de Comunitatea Oradea, hotărîtă de așa-zisul comitet, introdusă în acte după o lună și comunicată prin poștă după 2 luni. În timpul ăsta, cînd mergeam duminica la biserică, cei care mă excluseseră mă salutau cu Pace!…

Pînă am aflam și i-am confruntat, nemaidînd mîna (o vreme) cu ei!…

Cînd intră pocăiții în biserică (duminica), parcă sînt roboți… Ei salută pe toți cu Pace!…

Spuneam că a venit Gigi Dobrin în vara anului 2006 și a vrut să dea mîna cu mine (am predicat o dată în biserica din Mediaș unde e pastor, el fiind de față), zicînd: Pace!

Nu am dat mîna cu el și l-am confruntat: Ați venit cu gînduri de… PACE?

A început ședința (duminica după-masă, din cîte îmi amintesc) și, pe lîngă Gigi Dobrin, cine mai era de la Comunitate? Marius Cruceru!…

S-a pus din nou chestiunea ca fratele Alin să plece, întrucît e exclus…

După cîteva replici între bărbătuși, Marius Cruceru revine la subiect: Chestiunea e dacă Alin Cristea e exclus.

Ăștia de la Comunitate una și bună vor să să se știe: CINE e exclus.

Nu i s-a dat un răspuns pozitiv. Fapt pe care l-am menționat de-a lungul anilor pe Internet.

Dar am plecat totuși… :)

Am precizat de-a lungul anilor și ceea ce scrie clar Alexa Popovici în Istoria Baptiștilor din România 1856-1989:

„Numai biserica are dreptul de a exclude și de a primi pe cineva în cult.” (p. 826)

Așadar, am susținut și susțin în continuare următoarele:

1. Nu am fost exclus de către Biserică.

2. Nu am fost audiat de Comunitatea Baptistă Oradea.

3. Emanuelismul este un sistem periculos pentru sănătatea bisericilor baptiste, întrucît emanuelismul folosește abuziv pîrghiile administrative pe care le are la dispoziție.

După cum Olah și Țon credeau în căderea comunismului, așa cred eu în căderea emanuelismului.

Însă, după cum influența neocomunismului s-a resimțit 25 de ani, tot așa există neșansa ca influența (neo)emanuelismului să se resimtă decenii DUPĂ cădere.

Întrucît chestiunea de bază a viciului emanuelist ține de manipularea ADEVĂRULUI și de MINCIUNĂ, nu văd cum se poate negocia cu un astfel de sistem.

O altă persoană pe care am confruntat-o, nedînd mîna cu el cînd mi-a întins-o, zicînd: Pace!, la un colocviu Cornilescu, a fost Gheorghe Pădure, cel care a semnat decizia de excludere a mea, în care se menționează:

„Scriptura ne cere în Romani 15:17 “să ne ferim de cei ce fac dezbinări” şi să ne “depărtăm de ei”, iar în 1 Cor. 5:11 ne cere să n-avem “nici un fel de legături cu vreunul care măcar că îşi zice frate, totuşi este… defăimător…”.”

La încheierea acelei sesiuni, l-am întrebat dacă vrea să ne întîlnim, să-i spun de ce nu am dat mîna cu el. Și am avut o întîlnire.

Am mai refuzat să dau mîna o dată, la o înmormîntare, cu un bărbat care ajunsese în comitetul bisericii.

Așadar, gestul meu de azi nu este o întîmplare, ci o ATITUDINE.

Nu este un gest de supărare, ci un gest de CONFRUNTARE.

Mi-a fost destul de greu azi, mi s-a părut că Marius Cruceru a schițat un mic zîmbet amabil (omul ăsta zîmbește rar, se știe). Acasă însă am reevaluat situațiunea, s-ar putea să fi fost un mic zîmbet, a doua oară cînd a insistat cu Pace! (în mijlocul bisericii), de cu totul altă natură decît amabilitate.

Sigur că m-am gîndit că s-ar putea să fiu pus în situația asta, dar eram mult mai preocupat de a face ca gestul prezenței mele să rămînă în memoria colectivă.

Am mers hotărît să fac ceea ce am evitat mulți ani: să monitorizez mesajele lui Marius Cruceru.

În ultimele trei duminici am fost la penitenciar (ca în multe alte duminici din acest an), am cîntam la chitară cu deţinuţii, în două duminici din aceste trei duminici am predicat, ceea ce probabil ar fi urmat şi duminica aceasta.

Cînd însă am aflat că Marius Cruceru urmează să descalece în mai multe luni în Biserica Providența, am ținut să fiu prezent și să comunic pe Internet.

Mai întîi a trebuit însă să dau cîteva explicațiuni asupra gestului meu.

Vă asigur că am fost SCURT.

Previziunile mele despre retorica mesajului lui Marius Cruceru s-au adeverit.

Despre aceasta, însă, în următoarele episoade…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: