PRECIZĂRI
UNU
Acest articol nu este despre Cazul familiei Bodnariu.
Ca și în alte articole polemice de acest gen, subiectul abordat are de a face cu fenomene din spațiul confesional evanghelic românesc.
DOI
Acest articol nu este conceput ca și (contra)argument pentru vreun grup / individ preopinent în legătură cu Cazul familiei Bodnariu.
Ca și în alte articole polemice de acest gen, scopul demersului este de a FORMULA enunțuri cu privire la fenomene din spațiul confesional evanghelic românesc.
TREI
Acest articol este un demers INDIVIDUAL, iniţiat, conceput şi asumat public de Alin Cristea, care practică de mai mulţi ani un jurnalism evanghelic INDEPENDENT. Alin Cristea nu este înregimentat religios, politic, financiar sau în vreun alt fel.
Din mai multe motive, acest articol s-ar putea să reprezinte unul dintre cele mai importante documente publice din istoria postdecembristă a evanghelicilor români.
INTRODUCERE
Spațiului virtual i s-a acordat din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani de către liderii evanghelici și mase de creștini neoprotestanți. Internetul este deja un parametru cotidian al mediului confesional evanghelic românesc. Rînd pe rînd, listele de discuție, newsletter-ele, site-urile, revistele electronice, blogurile, Facebook au contribuit ESENȚIAL la crearea unei rețele de vehiculare a informațiilor și opiniilor religioase.
Din nefericire, nu există nici o lucrare a vreunui evanghelic român care să abordeze fenomenul prezenței evanghelicilor români în spațiul virtual.
Dacă tot sîntem pe palierul lacunelor esențiale, să enumerăm încă trei:
– nu există o lucrare a vreunui evanghelic român care să prezinte (fie și pe scurt) istoria evanghelicilor români
– nu există o lucrare a vreunui evanghelic român despre figura de prim rang din istoria evanghelicilor români – Iosif Țon
– nu există o lucrare a vreunui evanghelic român despre studiul biblic „Istoria binecuvântării”, al lui Beniamin Fărăgău, proiect amplu cu impact important în istoria postdecembristă a baptiștilor români
Unul dintre motivele pentru care consider a fi mediocre conducerile cultelor penticostal (aleasă acum un an) și baptist (aleasă acum jumătate de an) este că nu conțin lideri evanghelici care să fie conectați la lumea aceasta a Internetului – la fel de reală, dacă nu și mai reală, ca și cea în care ei își desfășoară activitatea – și care par a fi depășiți, în a doua decadă a secolului XXI, de vectorii lumii contemporane.
Comunicatele cultelor și editorialele unor lideri nu sînt convingătoare. Dimpotrivă, prin formula lor retorică, constituie un impediment în dezvoltarea unor conexiuni autentice între lideri și comunitățile religioase.
De asemenea, este evidentă lipsa de prezență publică a liderilor evanghelici în societatea românească – nu este folosit potenţialul Internetului pentru circulaţia IDEILOR creştine.
După cum bisericile evanghelice suferă de ghetoizare, tot la fel blogosfera evanghelică și Facebook-ul evanghelic constituie ghetouri confesionale, caracterizate de obezitate și obtuzitate.
Se poate remarca relativ ușor că standardele blogurilor evanghelice sînt în general mediocre și că acțiunile lor sînt mai mult ostentative decît inovative.
1.
Cazul familiei Bodnariu nu este decît vîrful aisbergului.
Mai exact, vîrful unui aisberg…
Căci au fost mai multe…
Cel mai cunoscut a fost aisbergul Pătrățosului. Pe scurt, Marius Cruceru a folosit în mod ostentativ potențialul bloggingului (mai exact al blogului său, căci bloggingul implică mai mult decît postări și comentarii pe blogul PROPRIU) pentru campania de denigrare a lui Iosif Țon din 2010-2011.
Isteria care a fost în acea perioadă se manifestă și acum, în Cazul familiei Bodnariu.
În esență, isteria mediatică cuprinde trei etape: 1) șocul informațional, 2) bulgărele gogomăniilor, 3) acțiunea în forță.
În Cazul Iosif Țon 2010-2011, finalitatea a constat în retragerea ordinării de pastor de către conducerea Uniunii Bisericilor Baptiste din România.
Cristian Ionescu, pastorul penticostal din Chicago devenit notoriu o dată cu isteria declanșată la adresa Conferinței Peniel de la Oradea din 2011, pe care a numit-o „un festival al Satanei” din pricina unui moment artistic prea „zglobiu”, a ratat finalitatea în acea vreme cînd încerca să devină un mogul al blogosferei evanghelice.
Nu și anul trecut, cînd a fost factorul decisiv în scandalul declanșat în legătură cu vizita lui Miroslav Volf la Institutul Teologic Penticostal din București.
Percepția populară a fost că rectorul și-a dat demisia în urma acestei campanii a Luptătorului Luminii.
De departe, „reușita” deplină a isteriei ionesciene constă în acțiunile în forță declanșate în legătură cu Cazul familiei Bodnariu.
2.
În legătură cu cazul familiei Bodnariu, au apărut îndemnuri de felul: Să nu-i lăsăm singuri de Crăciun.
Am avertizat încă din 22 decembrie:
Dacă continuăm să păstrăm focalizarea MEDIATICĂ doar pe cazul Bodnariu, greșim. Sînt atîția alții alături de care am putea să fim alături de Crăciun. Și nu numai de Crăciun.
De asemenea, principiul creștinesc este să plîngem cu cei ce plîng și să ne bucurăm cu cei care se bucură. Dacă păstrăm focalizarea MEDIATICĂ doar pe una dintre cele două părți, greșim.
Dacă ne păstrăm focalizarea mediatică doar pe cazurile majore, greșim. Creștinismul autentic nu este interesat de „evenimentul zilei” și nu caută la fața omului!
Luptătorului Luminii, Cristian Ionescu, îi vine ca o mănușă un astfel de caz. Dar 4 luni înainte nu a scris NIMIC pe blogul său. Nu au fost ALTE cazuri cu care să fie solidar? Ce va face după ce se va încheia cazul Bodnariu? Va intra din nou în silentio stampa 4 luni? Sau 8 luni, precum Petru Lascău, care nu scrisese NIMIC de la Paște?
MODUL isteric în care e abordat cazul familiei Bodnariu nu are de a face cu principiile creștinismului, ci cu binecunoscuta formulă agresivă a „evanghelizării” masive.
Cum sînt atîția care vorbesc de dragostea lui Dumnezeu, fără a echilibra mesajul public cu dimensiunile sfințeniei, dreptății, adevărului.
Sau o droaie de evanghelici care tot o țin sus cu Evanghelia, de parcă Biblia nu ar avea și Vechiul Testament, care, din punct de vedere cantitativ, are greutate față de Noul Testament.
Încă din 1 decembrie am anunțat Sancțiune pe viață pentru blogurile pastorilor penticostali Cristian Ionescu și Petru Lascău:
Anunț sancțiune pe viață pentru blogurile pastorilor penticostali Cristian Ionescu și Petru Lascău pentru:
– Stilul isteric în care au abordat diverse chestiuni „la zi” de-a lungul anilor, care continuă și în cazul familiei Bodnariu.
Pentru același motiv l-am sancționat anul acesta pe Gabriel Gorcea, pentru cazul (fals) Titel Maghiar.
– Distragerea atenției de la chestiuni IMPORTANTE prin accentuarea exagerată a subiectelor cu priză la public, de tip tabloid.
La fel a procedat și RodiAgnusDei în mai multe rînduri, anul acesta în cazul Magda Popescu.
În ultimele zile, 5 bloguri ale penticostalilor au ajuns în Top 10 WordPress (lb. română) cu două subiecte incendiare: Cazul familiei Bodnariu și Incendiul unei biserici penticostale din Londra.
– Absența îndelungată de pe blog.
Cristian Ionescu, deși a declarat că el consideră prezența sa pe blog ca fiind o slujbă, a lipsit peste 300 de zile anul acesta, peste 250 de zile anul trecut și peste 150 de zile în 2013.
Pînă la izbucnirea cazului familiei Bodnariu, a avut doar 11 postări anul acesta.
Petru Lascău nu a postat de la… Paște!
A apărut la sfîrșitul lunii noiembrie cu două postări.
– Lipsa de responsabilitate în relaționarea cu IDEILE din spațiul public.
Nu doar că nu abordează IDEI creștine importante, dar nici nu sînt în dialog autentic cu IDEILE societății.
Din nefericire, sînt mulți pastori penticostali care au aroganța de a se fîțîi în spațiul public (precum la amvoanele bisericilor penticotale) FĂRĂ a-și face temele, fără a fi informați, fără a folosi concepte care circulă în cultura contemporană, fără a fi inventivi (în mod autentic).
Dimpotrivă, tipul acesta de „figuri publice” contribuie la obezitatea blogosferei evanghelice, dezorientarea doctrinară și culturală a enoriașilor, consumă timpul altor bloggeri evanghelici onești care sînt nevoiți să-i monitorizeze și să le dea replici publice (dar nu isterice, ci raționale, decente) și, nu în cele din urmă, încetinesc ritmul dinamicii mediului confesional evanghelic românesc.
Încă de acum 2 ani am atenționat:
Cei trei pastori bloggeri – Marius Cruceru, Petru Lascău, Cristian Ionescu – constituie un exemplu evident de eșec al bloggingului evanghelic românesc. Prezența celor trei pastori în blogosferă nu contează în ceea ce privește dialogul teologic, este evident că se feresc de astfel de discuții publice, care, în primul rînd, necesită timp. Apoi chiar și ceva efort intelectual, nu doar glumițe și youtubițe…
3.
Cristian Ionescu a afișat în noiembrie peste 30 de postări și în decembrie peste 60 de postări, majoritatea dintre ele fiind dedicate Cazului familiei Bodnariu.
După ce Luptătorul Luminii a lipsit de la slujba lui de pe Internet peste 300 de zile în 2015, peste 250 de zile în 2014 și peste 150 de zile în 2013, a dat buzna, în mai puțin de 2 luni, cu aproape 100 de postări, adică mai multe postări decît în 2 ani și jumătate!
Al doilea dezechilibru evident constă în faptul că cele aproape 100 de postări din ultimele două luni sînt, în majoritatea lor, despre Cazul familiei Bodnariu.
Au mai răsărit, printre ele, o postare dedicată soției, o postare dedicată lui Cristi Țepeș, una HAPPY THANKSGIVING, dar nu e vreuna dedicată Sărbătorii Nașterii Mîntuitorului.
Zice Ionescu în 24 decembrie: „Să mă iertați, nu cred că trebuie să aștept Crăciunul ca să-L sărbătoresc pe Isus!”
Iertaţi-l, nu trebuie nici să aștepte Paștele ca să sărbătorească moartea lui Hristos sau Învierea!…
Nici să aștepte ziua de naștere a soției, ca să-și sărbătorească soția!…
Dar a pus o postare de ziua soției!…
De ce nu o postare și de Ziua care amintește, pe tot mapamondul, de Nașterea Mîntuitorului?…
Nici Rusaliile nu trebuie aşteptate pentru a-L sărbători pe Duhul Sfînt!…
Mai zice Ionescu: „Nu, nu vom strica sărbătoarea dacă la serviciile de sărbătoare vom vorbi din nou și vom plânge în rugăciune cu și despre familia Bodnariu!”
La prima vedere, nu!…
Dar întrebarea este: DOAR familia are nevoie de rugăciunile coreligionarilor evanghelici?
În 12 decembrie 2015 am fost la Constanța, la înmormîntarea mătușii mele, care a trăit 91 de ani și jumătate.
În aceeași zi am aflat de moartea lui Cristi Țepeș…
Așa că a doua zi, la Biserica Baptistă Sfânta Treima din Constanța, cînd s-au menționat motive de rugăciune, am sugerat să ne rugăm și pentru familia lui Cristi Țepeș – soția și cei șase copii.
Dar DOAR pentru familia lui Cristi Țepeș ne rugăm?
În ultimii ani sînt tot mai îngrijorat de faptul că evanghelicii români nu par a avea o TEOLOGIE a rugăciunii.
Oricum, că „toate lucrurile bune se încep cu rugăciune” nu scrie în Biblie, ci în cartea de cîntări…
Dimpotrivă, biserica primară stăruia în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pîinii şi în… RUGĂCIUNE.
Chiar dacă nu îi acordăm rugăciunii doar al patrulea loc, este evident că atunci cînd ne apucă cheful de rugăciune (a se citi: cînd sîntem împinși să ne rugăm pentru diverse cauze), aceasta nu e o activitate separată sau cel mult legată de post, ci este o acțiune înlănțuită cu celelalte trei acțiuni: învățătura apostolilor, legătura frățească, frîngerea pîinii.
Și, cum spuneam mai sus, creștinismul autentic nu are de a face doar cu anumite cazuri notorii din diverse motive, ci cu tot felul de situații care se întîlnesc în viață.
PROBLEMA nu este că Ionescu a menținut atenția asupra Cazului familiei Ionescu, ci că a făcut-o într-un mod care a dezavantajat alte (ne)cazuri și bucurii.
Mai presus de toate, focalizarea lui Ionescu pe copii a redus la ZERO focalizarea pe… Copil!
Cum se poate lesne observa, acest articol nu se referă la ce predici a ținut Ionescu în congregația sa, ci la ce focalizare MEDIATICĂ a realizat în spațiul public, folosind blogul său.
La dimensiuni mult mai reduse, Marius Cruceru a realizat o asemenea focalizare în cazul familiei lui Onisim Bogoșel, tînărul din Bihor care a murit, lăsînd în urmă soția cu 2 fetițe.
În perioada 21-25 decembrie, cele 6 postări ale lui Marius Cruceru au avut subiecte legate de această tragedie, apărută la scurt timp după o alta, dispariția lui Cristi Țepeș.
Înainte de aceste 6 postări a fost una despre… biciclit!
Consider că, dincolo de palierele de simpatie și durere ale celor doi pătrățoși, Ionescu și Cruceru au dezvoltat un reflex tabloid al mediatizării excesive în detrimentul unei perspective echilibrate pe care astfel de lideri ar trebui să o aibă în mai toate situațiile.
Dacă rămînem la chestiunea dramatismului unor astfel de momente, TREBUIE să ne amintim că cei care sînt gura lui Dumnezeu nu au la dispoziție neapărat alternative.
Cazul celebru al lui Ezechiel trebuie invocat ca să redobîndim ACEA „fișă a postului” pe care o are Dumnezeu pentru slujitorii Săi. Şi nu e vorba doar de pastori.
Daniel Brânzei prezintă Necazurile unui profet care a trebuit să suspine în tăcere și să nu plîngă ca la morți, cînd i-a murit soția.
De ce? Pentru că era ALTCEVA mult mai important!
Ezechiel era în slujba ADEVĂRULUI!
Pastorii precum Cristian Ionescu și Marius Cruceru ar trebui să fie în slujba ADEVĂRULUI în primul rînd și abia apoi să mănînce „pîinea de jale”.
A fi în slujba ADEVĂRULUI înseamnă mult mai mult decît a vesti Evanghelia!
Marius Cruceru este cunoscut pentru numeroasele sale puseuri severe, în care a a accentuat IDEEA că dragostea lui Dumnezeu trebuie propovăduită la pachet cu sfințenia Sa, cu dreptatea și adevărul Său!
Cristian Ionescu și Marius Cruceru nu sînt doar doi pastori evanghelici cunoscuți, ci și doi bloggeri evanghelici FOARTE cunoscuți.
Nu avem cum să nu discutăm despre prestația lor publică, atunci cînd analizăm prezența evanghelicilor români în spațiul public pe Internet!…
Avînd în vedere dezechilibrul mediatic produs de pastorul-BLOGGER Cristian Ionescu, sîntem nevoiți să tragem concluzia că, în acest an, Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului a fost spurcată de Cazul familiei Bodnariu.
4.
Există mai multe niveluri de isterie apărute în această perioadă în legătură cu Cazul familiei Bodnariu.
Primul nivel este cel al indignării, în tradiția simțului bun.
Acesta a fost amplificat de Cristian Ionescu în mentalitatea colectivă a evanghelicilor români, conform cu standardele SALE de indignare la adresa unei societăți pe care un reprezentant al evanghelicilor ghetoizați nu o poate decît agresa de cîte ori are prilejul.
Astfel Cristian Ionescu continuă practica, săvîrșită și de pătrățosul baptist, de a folosi segmente ample de creștini evanghelici ca masă de manevră.
„Am crezut că o să pot să nu scriu câteva zile. Nu pot să nu scriu, fiindcă îmi fierbe sângele!”, scrie Ionescu, producîndu-ne îngrijorare legitimă.
De un astfel de lider îndîrjit au nevoie evanghelicii români în astfel de cazuri?… Nu prea cred!
Cristian Ionescu a avut și are rolul lui în Cazul familiei Bodnariu și nu am de gînd să i-l contest.
Dar şi Ștefan cel Mare era „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”…
Ce contest eu este faptul că tipul acesta de lider este potrivit pentru evanghelicii români în secolul XXI.
Ori, Ionescu fiind în strînsă legătură cu susţinerea postului de televiziune CREDO, iar acum stindardul luptei anti-Barnevernet, evanghelicii români se află în punctul în care au neşansa de a se procopsi cu un lider cu o personalitate gonflată. Cum, de altfel, apar și alții, la alte niveluri, în mediul confesional evanghelic românesc.
La baptiști, figuri publice precum Viorel Iuga, Samy Tuțac, Paul Negruț, ca să numesc doar cîțiva, fac același joc de scenă care ar necesita aptitudini mult mai ample din punct de vedere intelectual, relațional și spiritual.
Aceștia, la fel ca și Ionescu și Cruceru, sînt exponenții noii mediocrități în mediul confesional evanghelic românesc.
Cînd unul dintre ei ajunge în (im)postura de a se indigna (folosind mase de manevră), ar trebui trase clopotele!…
Pentru cine bat clopotele?…
Sîntem în plină slujbă de înmormîntare a baptismului românesc de bună calitate și de parastas a penticostalismului zdravăn din România predecembristă.
Nu e de ajuns cîte un eveniment anual la Sala Sporturilor pentru a pierde din vedere astfel de evidențe ISTORICE!…
Nu pot decît să deplîng faptul că resurse umane importante se cheltuiesc în momente de isterie, cu mirească de utopică revoluție, în detrimentul unor ETAPE de evoluție.
Bunăoară, Oradea evanghelică ar putea organiza un amplu protest în sprijinul Cazului familiei Bodnariu. O înțelegere între Paul Negruț și unul dintre liderii Regionalei Penticostale ar putea duce la mobilizarea unui număr semnificativ de baptiști și penticostali, dar ar reprezenta și realizarea unei etape de evoluție.
Sînt de 20 de ani în Oradea și nu-mi aduc aminte de vreo colaborare amplă de felul acesta între baptiști și penticostali.
De asemenea, un asemenea moment ar reprezenta o etapă de evoluție și pentru că ar genera un set de proceduri concrete care ar fi folositoare și în alte cazuri, precum Marșul pentru Viață.
La cele 4 ediții din Oradea, mahării baptiști și penticostali nu au binevoit să participe.
Într-un singur an a apărut Marius Cruceru, în chip de cetățean, pe bicicletă.
Se vede treaba că e mai ușor de organizat un maraton ciclist pînă la Auschwitz decît o conexiune între organizațiile baptiste și penticostale din Mecca pocăiților români.
Ca și Ionescu, Marius Cruceru e mare guraliv cînd e vorba să vorbească despre necesitatea SOLIDARITĂȚII pentru anumite cauze!…
Ca și Ionescu, Marius Cruceru, prin stilul isteric folosit pe blog, a ars multe corăbii cu care putea să ducă mesajul solidarității…
În spațiul virtual, Petru Lascău, mare pătimaș într-ale protestariatului, l-a secondat, întru isterie, pe Cristian Ionescu. A scris cîteva articole, a preluat unele ale altora…
Printre articolele sale: Măi, norvegienilor, voi sînteți zdraveni la cap? (30 noiembrie 2015)
Prin epitete adresate norvegienilor precum sataniști și naziști, trecerea de la primul nivel al isteriei la al doilea a avut loc fără zgîlțîieli…
Spre deosebire de Ionescu, Lascău a adresat cititorilor săi urări de Crăciun: „Să aveți o sărbătoare a nașterii Domnului nostru Isus Christos, plină de lumină, bucurie, sănătate și pace, în mjlocul celor iubiți! Nu sărbătoriți fără Isus!”
ACEASTA e o deosebire importanta între stilul ionescian şi stilul… paşilor spre lumină.
Lascău pare mai conştient decît Ionescu că E CAZUL să sărbătorim Nașterea Mîntuitorului!
Desigur, e un Crăciun mai trist… MULT mai trist!…
Iar Lascău n-a pierdut ocazia să… editorializeze:
„La fiecare sărbătoare a nașterii Lui, noi primari și judecători Îi interzic scena nașterii din piețele publice. Comercianții Îi scot orice referință a numelui din vitrine și reclame. Participăm neputincioși la o arestare a sărbătorii nașterii lui Isus. Ne-o fură, bucată cu bucată, comercianții, politicienii cu limba de lemn a corectitudinii politice, multiculturalismul, pluralismul și posmodenismul. Cu fiecare an care trece, Sărbătoarea Nașterii lui Isus este tot mai lipsită de Cel sărbătorit.”
„Posmodenismul” e, desigur, … posTmodeRnismul.
Nu pot să nu constat că anul ăsta, nu doar primarii şi judecătorii ne-au furat Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorul, ci și… Cristian Ionescu.
Mai exact, Cazul familiei Bodnariu a spurcat Sărbătoarea Nașterii Domnului.
Un al doilea nivel de isterie a țîșnit din puțul gîndirii lui Paul Dan.
Abisal!…
Nu e de mirare, avem de a face cu un guguştiuc de soi, vezi Lista ereticilor depistați de Paul Dan. :)
Paul Dan aterizează abisal în… mitologia nordică.
Cică:
– mandria luciferiana majoritatii norvegienilor care s-au intors la mitologia nordica (27.12.2015)
– norvegianul redevenit viking crud si sadistic (24.12.2015)
– demoni cu chip uman care sunt sadistici, machiavelici, entitati care nu pot fi numiti oameni si care au constiinta arsa cu fierul rosu (22.12.2015)
– Norvegia, esti odioasa si luciferiana; ai devenit rusinea popoarelor! (19.12.2015)
– Ticalosie Norvegiana: Norvegienii (multi) iti fac greata! ȘOVINÍSM, Cruzime si manifestari Naziste la multi dintre ei (11.12.2015)
– Mandria prosteasca norvegiana merge inapoi in istoria lor oculta de vikingi care nu are nimic glorios in ea decat ca erau niste pirati ordinari. (11.12.2015)
– aceasta monsturozitate norvegiana unde autoritatile se comporta ca niste Nazisti (09.12.2015)
– Vikingii au fost dominati de ocultismul Norse, au facut mare comertz cu sclavi si au vandalizat si jefuit Europa. (08.12.2015)
Într-un an în care teroriștii ISLAMIȘTI au făcut prăpăd, dintr-odată Ionescu și acoliții lui învîrt globul terestru pînă cînd NORVEGIA ajunge centrul de comandă al diavolului.
Păi în MULTE țări sînt centre de comandă ale diavolului!…
E cu totul suspectă această părăsire, de către Paul Dan, a criticii islamiștilor pentru a se concetra, suspect de exagerat, asupra… Norvegiei.
E atît de deștept acest tip, încît eu, care sînt buricul pămîntului, sau, mă rog, buricul blogosferei evanghelice, sînt complexat…
Norvegienii au devenit calul de bătaie al pocăiților (tîmpiți și aroganți) din România și diaspora…
Sceneta de Crăciun se va juca de acum înainte, în limba română, cu îmbunătățiri scenografice, precum cuplul Ceaușeștilor împușcați de Crăciun, camera de filmat a lui Cristi Țepeș, chitara lui Onisim Bogoșel și, NEAPĂRAT, încă un trio de magi, vikingi, simbolizînd Forța Răului.
Desigur, sceneta poate fi completată, postmodernist, și cu păstori din Subcarpați, precum Cristian Ionescu, Paul Dan, Ioan Ciobotă – CRAII care sînt Forța Binelui.
De ce nu, poate apărea și un papagal-fantomă, Alin Cristea…
Al treilea nivel de isterie e reprezentat, cu onor, de Ioan Ciobotă, care a propus, nici mai mult nici mai puțin decît… boicotarea produselor norvegiene!
Ăsta da spirit de acţiune, nu?
Se simte boarea de segregaționism evanghelic, parfumul (non)discret al bădărăniei pocăiești care îi articulează pe oricine nu gîndește la fel, mireasma de la agresiune verbală către sancțiuni economice, îl propun candidat pentru Ministerul Bunelor Maniere şi Diplomaţii Nonnegociabile, îi va reprezenta atît pe amărîţii conaţionali care suferă de prea puţină acţiune de stradă cît şi pe coreligionarii neoprotestanţi, gata să dea la coaste oricui care nu papagaliceşte pre limba pocăiască…
Rostul acestui articol nu este să analizeze Cazul familiei Bodnariu, așa că mă opresc aici cu exemplele, pe care le consider însă suficiente pentru a indica o stare de fapt îngrijorătoare în ceea ce privește mentalul și ethosul mediului confesional evanghelic românesc, pentru care Cazul familiei Bodnariu a reprezentat un turnesol.
5.
Înainte de a ajunge la punctul cel mai însemnat al celor spuse, trebuie menționate două poziții oficiale exprimate în legătură cu acțiunile de protest:
– Asociaţia Poliţiştilor Creştini din România se delimitează de protestul din 19 decembrie 2015 de la Bucureşti (18.12.2015)
Aceste două poziții exprimate public sînt importante pentru modul în care va evolua gîndirea și acțiunea evanghelicilor români în astfel de situații, cînd se propun proteste publice.
Deși în comunicatul din care am citat un paragraf Florin Ianovici precizează: „În stradă eu nu pot ieși pentru că îmi e rușine ca nu cumva oamenii să creadă că mâna lui Dumnezeu este prea scurtă ca să izbăvească. Nu judec lucrurile pentru alții, ci pentru mine.”, afirmaţiile sale nu pot fi văzute ca fiind DOAR opțiunile personale ale președintelui Regionalei Penticostale București.
Afirmațiile lui Florin Ianovici vizează etica unui oficiu religios – pastorul (penticostal), dar şi gîndirea celor care au ieşit în stradă pentru a protesta.
6.
În contextul celor discutate mai sus, cel mai important subiect de polemică asupra căruia ar trebui să reflectăm îndelung, cu atenţie, cu intensitate, este noua ideologie a solidarităţii propovăduită de Luptătorul Luminii.
Din acest punct de vedere, Cristian Ionescu nu este decît verişorul penticostal al baptistului Paul Negruţ.
Nu mai departe de 1 octombrie 2015, cînd a avut loc o întîlnire specială ALUMNI a absolvenţilor Universităţii Emanuel din Oradea (unii absolvenți din Oradea mi-au spus că nu au fost anunțați, că nu au știut de întîlnire), păpușarul-șef al emanueliștilor a folosit mizanscena pentru a creiona o utopică „societate” a evanghelicilor români încolonați în jurul academiei emanueliste.
Incursiunile manipulatorii ale lui Paul Negruț în istoria baptiștilor, jocurile psiho-intelectuale ale mercenarului Marius Cruceru, atît pe Internet, cît și în diverse conferințe, dar mai ales în seriile de la Iris Cluj, „editorialele” impotente ale lui Samy Tuțac și apariția unui lider baptist național precum Viorel Iuga, care se laudă cu „peste 90 de cărți și broșuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc.” nu onorează istoria baptiștilor români (și mondiali), fiind, de fapt, îngrijorătoare semne evidente ale încremenirii în proiect a baptiștilor români.
De zeci de ani aud numeroase îndemnuri la unitate și văd că se întîmplă exact pe dos, atît în ghetourile baptiste, cît și în ghetourile penticostale.
Ceea ce propune Cristian Ionescu seamănă, picătură de apă, cu ceea ce propune Paul Negruț. Ei vor nu doar solidaritate, ci să ne spună CÎND, UNDE și mai ales CUM să se manifeste ea.
Cristian Ionescu și Paul Negruț sînt exponenții unei gîndiri exclusiviste, în sens negativ. Conform acestei gîndiri, cimentată de-a binelea de-a lungul anilor, cei care nu sînt cu ei sînt împotriva lor, așadar trebuie marginalizați, ostracizați, reduși la tăcere, dacă se poate.
Cei doi exponenți evanghelici prăfuiți, dar cosmetizați pentru secolul XXI, dispun de suficiente pîrghii administrativ-confesionale care să le permită să tragă de timp cît se poate, să-și mențină pozițiile de influență și de acțiune.
Convingerea mea fermă este că aceștia au concepții deformate atît despre ce înseamnă unitatea creștină, cît și despre ce înseamnă solidaritatea creștină.
Nu este locul aici să discutăm DE CE au astfel de concepții deformate, nici DACĂ mai există vreo șansă să își corecteze dioptriile.
Dar în mod foarte serios conducerile mișcărilor confesionale evanghelice (baptiștii și penticostalii nu sînt BISERICI, ci MIȘCĂRI) ar trebui să observe cu mai multă atenție caracteristicile vremurilor în care trăim și modul în care IDEILE creștine sînt vehiculate în spațiul public pe Internet.
Modul în care Ionescu a solicitat solidaritate este lipsit de onestitate, de viziune creștină și de consistență intelectuală.
Rezolvarea Cazului familiei Bodnariu, într-un fel sau altul, îi va aduce probabil pastorului din Chicago un capital de imagine pe care nu îl merită decît în parte.
Finalizarea unui astfel de caz nu înseamnă, din nefericire, și închiderea sifonului de isterie în spațiul public.
Avînd în vedere antecedentele lui Ionescu, Lascău, Cruceru și ale altora (guguștiucii sînt întotdeauna cu noi!), ne putem aștepta oricînd la reluarea jetului isteric mediatic, în trei etape: 1) șocul informațional, 2) bulgărele gogomăniilor, 3) acțiunea în forță.
Punct final
De data asta chiar că am fost scurt.
Am fost și bolnăvior… :)
Romania Evanghelica 
29 decembrie 2017 la 06:02
A republicat asta pe RoEvanghelica.