Președintele Cultului Penticostal ar trebui să-și dea demisia

Dacă la Suceava au fost 4.000 (sau aproape 5.000) de oameni la protest și la Arad au fost 2.000, atunci președintele Cultului Penticostal ar trebui să-și dea demisia, aceasta fără a lua în considerare și comunicatele penibile de pînă acum ale instituției confesionale.

Moise Ardelean este al 5-lea președinte al Cultului Penticostal din România. 4 dintre președinți au provenit din jud. Arad, dintre care 3 din orașul Arad.

Pavel Riviș Tipei, pastor al Bisericii Penticostale Betania din Arad, a fost președintele Cultului Penticostal timp de 20 de ani, pînă în 2014.

Din toamna anului 2014, președintele Cultului Penticostal este Moise Ardelean, pastor al Bisericii Penticostale Gloria din Arad.

În județul Arad sînt aproximativ 30.000 de penticostali, în județul Suceava sînt circa 47.000 de penticostali.

Președinții a două culte, baptist și penticostal, care sînt din Arad, au adunat DOAR 2.000 de oameni la un protest foarte important, în serie cu multe alte proteste de pînă acum și din viitorul apropiat pentru o cauză deja atît de cunoscută în România și în străinătate.

La Suceava s-a înregistrat o participare record și dublă față de oricare altă participare la protestele de pînă acum. Din informațiile pe care le am, explicația se găsește tocmai în mentalitatea organizatorilor, care au avut proceduri de comunicare eficiente și au reușit să depășească limita MEDIOCRĂ a aranjamentelor confesional-evanghelice.

Peste o săptămînă la Oradea va avea loc un protest care se anunţă a fi amplu, fiind organizat de penticostali în colaborare cu baptiști. Numărul de fanfariști va fi probabil semnificativ, întrucît vor participa din mai multe biserici.

Comunicarea contează foarte mult în organizarea unor astfel de acțiuni publice. La Arad se pare că a fost o lipsă de comunicare.

Cu alte ocazii am atras atenția asupra mediocrității conducerii Cultului Penticostal, întrucît nu dispune de o mentalitate necesară pentru secolul XXI pentru comunicare (pe Internet).

Aceeași mediocritate, referitor la comunicare, se poate observa și în cazul conducerii Cultului Baptist.

Dacă protestul de la Oradea va avea succes (și nu mă refer în primul rînd la numărul de participanți), acest lucru nu va contrazice afirmațiile mele despre mediocritatea conducerii cultelor evanghelice în ceea ce privește comunicarea (pe Internet).

S-ar putea ca metoda de mobilizare care s-a aplicat la Suceava să fie modelul (civic) pentru acțiuni viitoare, nu convocările şi aranjamentele „pastorale”. Cazul Aradului celor doi președinți de cult e relevant în acest sens.

Protestele numeroase de susținere a Cazului familiei Bodnariu reprezintă un fenomen mult mai amplu decît o necesară acțiune de solidaritate.

Astfel, constelația acestor proteste de solidaritate reprezintă cel mai important fenomen de relaționare cu societatea românească din toată istoria evanghelicilor (dacă îi considerăm evanghelici și pe penticostali, în secolul XX existînd 3 valuri de penticostalism în lume, la începutul secolului și în anii ’60 şi ’80).

Președintele Cultului Penticostal ratează tocmai ACEST moment de vîrf al unei istorii cu multe sincope de comunicare cu societatea, nu doar din cauze politice de persecuție, ci și din pricina ghetoizării comunităților penticostale.

Procesul de modernizare postdecembrist al bisericilor penticostale nu este însoțit de un progres asemănător al mentalității liderilor penticostali, nici în perimetrul confesional propriu, nici în relațiile interconfesionale evanghelice. Cel mai îngrijorător aspect este însă lipsa comunicării dintre comunitățile creștinilor penticostali și societatea românească.

În astfel de condiții istorice, demisia președintelui Cultului Penticostal ar fi una de onoare.

Iar dacă președintele baptiștilor l-ar urma în ceea ce privește gestul de onoare, nu m-aș supăra. Chiar deloc.

Publicitate