Kairos (1)

sînt prizonierul unei cușete de tren
pe la geamul meu trec cîmpuri acoperite de zăpadă
orășele zgribulite și cenușii gări umezite
cîini cu covrigi în coadă și turme de oi liniștite

aglomerațiile urbane năvălesc tot mai agresiv
spre cușeta mea de tren care e încremenită în proiect
n-a intrat nimeni să mă viziteze să mă consoleze
de căderea în Cronos și să mă ajute să evadez în Kairos