Dumbrava minunată (131)

Viorel Pașca pe Facebook:

„Saptamana aceasta am avut deosebita onoare si bucurie de a primi inca 11 bolnavi , astfel ca in locatiile din Dumbrava, Rapa si Tinca numarul celor ingrijiti a trecut usor peste 200. Odata cu venirea lor insa, au aparut si problemele care intr-un fel sau altul trebuiau rezolvate iar acest lucru nu a fost tocmai usor. Unul din ei in stare foarte grava a fost trimis fara acte iar procedurile de identificare si intocmirea unei carti de identitate provizorii nu sunt intotdeauna la indemana noastra. Speram ca in aceste zile sa putem solutiona aceasta problema inainte ca omul sa moara, complicand astfel situatia respectiva. Totodata am fost nevoiti sa rezolvam si problema locurilor disponibile, asa ca dupa ce fosta capela de la Dumbrava s-a umplut la capacitate maxima, am mai pus patru bolnavi in capela din Tinca. Nu mi-a fost usor sa iau o astfel de decizie gandindu-ma ca “sacrific” locul unde o data pe saptamana se adunau 40 – 50 de bolnavi pentru a participa la programele religioase , dar considerand ca va fi ceva provizoriu, pana ce vom termina de renovat ultima casa , am hotarat in cele din urma sa oferim o sansa si altor bolnavi fara adapost.

Cand am vazut cum aratau cei trei bolnavi adusi de ambulanta din Marghita, am fost convins ca decizia de a spori numarul locurilor disponibile a fost una cat se poate de buna. Iata cateva randuri “culese” din ancheta sociala a primariei din localitatea respectiva: “ Acestia nu au asupra casei nici un act juridic, locuinta fiind compusa din 1 camera, bucatarie, suprafata locuibila de aproximativ 20 de metri patrati. Igiena lipseste cu desavarsire, geamurile locuintei sunt sparte si acoperite cu sacose de rafie ca sa nu patrunda frigul. Din cauza ca n-au lemne de foc, acestia stau in frig toata iarna, iar in pat se acopera doar cu o patura. La data efectuarii anchetei, familia a fost gasita intr-o stare deplorabila, mai cu seama d-l V.J. si S.V. care sunt nespalati, nebarbieriti, grav subnutriti, si-si fac lipsurile in interiorul camerei intr-un colt.” Amandoi, unchi si nepot ( cel din urma descult ) au fost astfel adusi la Dumbrava, spalati, deparazitati si pusi in curat intr-o camera frumoasa si calda din Tinca. Un alt bolnav in stare critica a fost trimis cu ambulanta din Arad ,tot fara acte ,fiind identificat insa de politie si de cei de la Serviciul de evidenta a populatiei, usurandu-ne astfel demersurile care suntem nevoiti sa le facem. Ultimul venit, ajuns doar cu cateva minute in urma are vreo 40 de ani si este in stare grava avand cancer la gat , traheostoma si alte complicatii. Alaturi de noi, am avut in aceasta saptamana doua tinere voluntare de langa Oradea care prin activitatea lor au “ luminat si indulcit” viata bolnavilor pe care i-au vizitat. Una dintre ele, Sefora, se va alatura echipei noastre incepand de saptamana viitoare ,pentru o perioada nedeterminata de timp, contribuind in mod semnificativ prin ceea ce va face, la starea psihica si emotionala a celor pe care-i avem in grija.

Iata cateva din primele ei impresii facute in urma celor cateva zile petrecute printre bolnavi:
“ Privesc in urma la cele doua saptamani pe care le-am petrecut la Dumbrava, alaturi de niste oameni minunati dar abandonati de toti cei dragi lor (propriii copii, frati, surori, prieteni, parinti si cu durere in suflet o spun, trecuti cu vederea si de statul roman). Abandonati de toti de pe pamantul aceasta unde exista atat ura, cruzime si insensibilitate in sufletele unor oameni dar nu uitati si abandonati de Dumnezeu. Si daca multi dintre noi treceam cu vederea pe langa oamenii strazii, intr-o zi Dumnezeu a gasit un om simplu, care a decis sa accepte voia lui Dumnezeu prin oferirea propriei locuinte ca adapost pentru cei nenorociti, flamanzi si abandonati . Unii poate l-au considerat nebun pentru gestul lui, dar fratele Pasca este un om plin de credinta care are certitudinea ca Dumnezeu va purta de grija celor carora le deschide bratele sa-i primeasca . Am fost surprinsa de bucuria pe care o traieste de fiecare data cand un nenorocit vine la poarta lui. Uimirea mea fost mare, in urma cu o zi, cand am fost rugata sa merg alaturi de el sa fac primirea celor trei oameni zdrenturosi care au sosit cu ambulanta la poarta fratelui Pasca din Dumbrava. Unul dintre ei, a fost un tanar in zdrente, murdar, descult cu picioarele pline de noroi si tremurand de frig. Abia in acel moment am realizat sentimentul extraordinar de fericire si satisfactie pe care fratele Pasca il experimenteaza de fiecare data, cand la poarta lui soseste un nenorocit pentru a fi primit.

Asa cum zice scriptura : “Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete si Mi-ati dat de baut; am fost strain si M-ati primit; am fost gol si M-ati imbracat; am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita si ati venit pe la Mine.” ,,Adevarat va spun ca, oridecateori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”

Am realizat ce privilegiu extraordinar si ce satisfactie enorma, ai in adancul sufletului la o astfel de experienta cand ai ocazia sa faci un lucru atat de nobil pentru Dumnezeu : sa-L primesti cu toata dragostea si caldura in casa ta. Sunt momente pe care nu le poti descrie in totalitate, trebuie sa le experimentezi pentru a le putea intelege. Nu pot descrie in cuvinte linistea launtrica si bucuria pe care o simti in interiorul tau, in clipele in care te apropii de un muribund care este imobilizat la pat care abia mai poate respira si ii intinzi lingura dupa lingura, hranindu-I trupul care abia mai misca. Este momentul cand Il simti pe Dumnezeu care tresalta de bucurie in interiorul tau. N-o sa pot uita imaginea acestei fiinte, care ma privea cu atata duiosie si uimire in timp ce il hraneam, si nu-si lua privirea de la mine. In acel moment l-am intrebat care este motivul pentru care ma priveste cu atata uimire, iar cu vocea lui tremuranda mi-a soptit: ,,ma uit la binefacatoarele mele”. A fost uimit de atentia, ajutorul si iubirea care i-au fost acordate. Astfel de experiente iti schimba profund viata si te determina sa o faci in continuare in ciuda dificultatilor pe care le ai de intampinat.

Multumesc lui Dumnezeu care mi-a indeplinit aceasta dorinta pe care am avut-o in suflet de a oferi un sprijin emotional si spiritual acestor oameni deosebiti. A fost un timp binecuvantat in care am stat de vorba cu diferiti oameni din clase sociale diferite dar care totusi au ajuns sa fie partasi acelorasi suferinte- abandonul total din partea familiei. Am intalnit oameni descurajati de viata, lipsiti de orice speranta, oameni care asteapta cu nerabdare si se roaga la Dumnezeu sa le scurteze viata terminand astfel cu toata suferinta. La unii dintre ei mai exista un strop de speranta in Dumnezeu. Am ramas surprinsa de dorinta acestor oameni de a auzi cuvantul lui Dumnezeu, dorinta de inchinare prin rugaciune si cantare. Momentul in care auzeau mesajul cantarilor, pe fetele lor pline de riduri si durere, curgeau lacrimi care de multe ori incercau sa le ascunda. Aceia dintre ei care il au pe Dumnezeu in inima, duc o viata linistita si multumitoare, au bucuria pe fata si zambetul pe buze deoarece sunt constienti ca Dumnezeu este singurul care se ingrijeste si Ii mai pasa de ei, singurul care le va oferi in continuare un pat cald, un acoperis deasupra capului si hrana cea de fiecare zi.
Dupa toata aceasta perioada de voluntariat in care am ascultat povestile si suferintele acestor oameni, am constientizat nevoia acuta de a veni in ajutorul acestor oameni pentru rezolvarea problemelor emotionale si nu numai. O mare parte dintre ei prezinta afectiuni psihice, deficiente cognitive, carente educationale si tulburari de comportament. Uni dintre ei s-au refugiat in singuratate evitand chiar sa mai comunice cu ceilalti, incercand sa-si inabuse astfel traumatismele emotionale prin care au trecut in decursul anilor dar si socul emotional pe care l-au avut in clipa in care s-au vazut abandonati de familie si toti cei dragi intr-un spital iar apoi in casa primitoare de la Dumbrava. Majoritatea traiesc cu speranta ca intr-o zi se vor face bine si vor pleca dar realitatea crunta este ca vor fi nevoiti sa ramana parasiti la Dumbrava de toti cei dragi care nu vor sa-si asume responsabilitatea pentru ingrijirea acestora.

Pe obraji multora se vad lacrimi de tristete profunda in momentul in care afla trista realitate ca cei dragi nu ii mai cauta si nu vor sa fie deranjati nici macar de un simplu telefon. Unii dintre ei isi exprima toata revolta si dispretul pentru situatia in care se afla, fata de ceilalti si nu pot accepta faptul ca au ajuns parasiti de toti. Disperarea, anxietatea, vinovatia, ura, dispretul, furia si nemultumirea pentru propria viata sunt sentimente care sunt exprimate pe fetele lor. Multi dintre ei incearca sa ofere o alta nuanta propriei povesti ,despre motivul pentru care au ajuns acolo, deoarece candva in trecutul lor au avut o imagine si un statut social foarte inalt si nu pot accepta o alta versiune a povestii lor. Multi dintre ei traiesc tot in trecut, neacceptand prezentul. Disconfortul emotional resimtit este foarte puternic la unii dintre ei, in clipa in care iti relateaza propria poveste. Am ascultat povesti de viata cu o incarcatura emotionala foarte puternica, povesti care nu te pot lasa sa stai indiferent fata de acesti oameni si nevoia lor disperata de iubire si intelegere m-a determinat si mai mult sa lupt in continuare pentru confortul emotional al acestor oameni.
De multe ori nu apreciem si nu suntem indeajuns de recunoscatori inaintea lui Dumnezeu pentru viata minunata pe care o avem, pentru vecini, frati, surori, parinti care ne sunt alaturi in orice moment. Traind langa acesti oameni, devii mai recunoscator fata de Dumnezeu si toti ceilalti si pentru toate binecuvantarile pe care le avem. Acesti oameni au o nevoie insetata de a asculta un cuvant de apreciere, o mangaiere, o incurajare, au nevoia sa stea cu cineva de vorba. Au nevoie sa simta ca pentru cineva, ei mai conteaza. In momentul cand stai de vorba cu ei si ii faci sa inteleaga ca intradevar iti pasa de sentimentele lor, cand le oferi o mangaiere pe obraz, o strangere de mana sau o imbratisare, ii vezi cum li se invioreaza sufletul si li se insenineaza fata. Sunt asemeni unor flori din gradina , care pe timp de seceta incep sa se ofileasca dar dupa ce le torni putina apa la radacina incep sa prinda iarsi viata.

Va provoc pe toti cei care cititi aceste randuri, sa faceti un popas la Dumbrava si sa lasati ,,un strop de apa la radacina acestor flori care pe zi ce trece se ofilesc tot mai mult” Aceasta ne este menirea pe acest pamant sa aducem pace, bucurie, seninatate, armonie, frumusete si iubire in fiecare suflet. Iar mireasma dragostei lui Dumnezeu care a revarsat-o in inimile noastre, sa o daruim tuturor celor care asteapta cu atata ardoare ca cineva sa le insenineze si pentru cateva clipe fata.”
Spre sfarsitul saptamanii, mai precis ieri noapte, unul din bolnavii psihici a escaladat gardul si a plecat spre Baia Mare pentru a-si “ ridica banii de la banca”. Fiind intuneric si ceata, n-a ales directia buna astfel ca dupa cateva ore am fost sunat de politie care l-a gasit in judetul Arad la vreo 35 km de Dumbrava. Ne-am intalnit apoi in Tinca pentru a semna procesul de “predare – primire”, aducandu-l din nou in casa de unde “evadase “ cu cateva ore in urma. Bucuria de a fi acolo unde este nevoie si de a fi de folos celor mai putin privilegiati e incomensurabila si nu se poate compara cu nimic altceva, astfel ca fiecare zi ne aduce nebanuite satisfactii si resurse de energie care ne inunda fiinta, dorind tot mai mult de a fi si a ne ridica la nivelul nevoilor din jur si asteptarilor Marelui nostru Stapan. In speranta si asteptarea unei saptamani placute si calduroase, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

Scriptum, Nr. 36, 2010:

Publicitate