Archive for 7 februarie 2016

Mirela Oprea: Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

7 februarie 2016

http://republica.ro/cazul-bodnariu-nu-este-despre-familia-bodnariumail

Azi la penitenciar – 7 februarie 2016

7 februarie 2016

Azi, la penitenciar, am predicat despre Pocăinţă şi Pieire, din textul din Luca 13:1-5 (şi Ioan 3:16).

Auzim tot felul de știri, cu diverse moduri de a muri: incendii, accidente rutiere, cutremure etc.

Și pe vremea lui Isus au fost știri – ba că au murit galileeni uciși de Pilat, ba că a căzut un turn peste 18 oameni.

După obiceiul Său de a ridica conversația pe un palier superior, Isus răspunde: Credeți că au fost mai păcătoși decît ceilalți oameni? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.

A pieri LA FEL nu înseamnă că oamenii care nu se pocăiesc vor muri la fel. Felurile în care mor oamenii sînt diverse.

Dar ceea ce e comun în cazul PIEIRII este că mor nepregătiți pentru existența veșnică.

Singura soluție este POCĂINȚA.

Ioan Botezătorul și Isus aveau același mesaj: Pocăiți-vă, căci Împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Pavel spune în Romani 14 că Împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură (nu are de a face cu lucruri care se văd), ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt.

Cei care se pocăiesc (adică recunosc că prin simpla existență umană sînt în război cu Dumnezeu și Isus Hristos a murit ca să împace lumea cu Dumnezeu) pot să fie în Împărăția lui Dumnezeu ÎNAINTE de a muri și nu vor PIERI! Adică viața veșnică o vor petrece alături de Cel de la care avem viața, mișcarea și ființa, cum zicea Pavel în Areopag, citînd din poeții greci.

Timothy Keller – 7 februarie 2016

7 februarie 2016

Timothy Keller: „Jesus is one of the following: Lord, Lunatic, Liar, or a Legend. Only four possibilities.”

Top Posts – 7 februarie 2016

7 februarie 2016

7 februarie 2016, 23.30

Contributors – Top Articole (07.02.2016)

7 februarie 2016

In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)

7 februarie 2016

01

În 7 februarie 1897, în satul Cristeşti, comuna Dealul Geoagiului, judeţul Alba, se năştea Cristea Gligor, al optulea copil (din 10) al soţilor Cristea Chifor (1853-1918) şi Verona (1852-1922).

A auzit Evanghelia în 1915. În 1917-18 a satisfăcut stagiul militar în primul război mondial, iar în 1919 a fost botezat.

A fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80.

1. Tata-mare

Dincolo de aceste informaţii răsare în memoria noastră o personalitate a cărei primă dimensiune rezultă din felul în care îl numeau nepoţii: tata-mare.

Nu era vorba doar de un bunic care ocupa cu prestanţa-i recunoscută locul întemeietorului (fără să ştim noi să-l denumim atunci astfel), ci, mai mult, era vorba de un tata-mare al întregii familii lărgite, primul dintre Cristeşti, cel dintîi în sfaturi şi fapte bune şi cel care avea un cuvînt de înţelepciune la sfîrşitul fiecărei întîlniri în care se dezbăteau probleme de familie.

El cerea binecuvîntarea asupra familiei la desele întîlniri, ocaziate de diferite prilejuri. De exemplu, la plecarea familiei Cristea Eftimie în SUA.

02

Tata-mare ocupa locul central în marea familie Cristea cu responsabilitate şi îşi exercita atribuţiile faţă de membrii familiei cu hotărîre şi cu dragoste.

Probabil că o imagine care sugerează cu forţă acest lucru este următoarea (din 1970), din binecunoscutul grupaj de poze care a însoţit ultimii de ani de viaţă ai lui tata-mare, pe peretele camerei.

03

În 1922 s-a căsătorit cu Elena Onea din comuna Almaşul Mare, judeţul Alba. Căsnicia lor de 60 de ani a fost binecuvîntată cu 3 băieţi şi 3 fete (în afară de al doilea copil, primul Beniamin, care a murit în primul an de viaţă): Daniel, Beniamin, Eugenia, Maria, Eftimie, Aurelia.

Toţi aveau alte apelative – nenea Danil, unchiu Minu, tanti Jeni (Ghereben), tanti Mari (Cartacari), unchiu Tenie, tanti Reli.

04

În 2004, cînd am propus ca 7 februarie, ziua de naștere a lui Gligor Cristea, să o marcăm ca Ziua familiei Cristea, scriam că am ajuns la concluzia că familia Cristea e deosebită prin cîteva caracteristici:

1). E o familiei mare: peste 60 de descendenţi (număr în care intră, bineînţeles, alianţele prin căsătorie)

2). A ajuns la cea mai mare dezvoltare, avînd în vedere că, dintre seniori, au murit doar Cristea Daniel şi Ghereben Simion, iar juniorii au familii cu mai mulţi copii.

Adaug acum, în 2016: Nu doar că juniorii, sau VERII, au la rîndul lor mai mulți copii, dar și copiii lor, Generația 2000, au copii – Next Generation. Vezi albumele Facebook de pe contul Alin Cristea.

3). Toţi membrii adulţi sînt botezaţi baptişti (eu nu mai cunosc o asemenea familie)

4). Seniorii (şi apoi alţii) au fost implicaţi în conducerea comunităţilor baptiste din care au făcut parte.

5). În aceeaşi ordine de idei, muzica a constituit o preocupare constantă, generată de perspectiva închinării.

6). Există un anumit spirit, pe care l-am menţionat, pe care cred că îl simţim cel mai bine cînd ne gîndim la întemeietorul familiei noastre, cel pe care îl numim tata-mare.

7). Nu au existat nenorociri mari care să marcheze istoria familiei, în schimb fiecare, la rîndul lui, a avut de îndurat asprimea obişnuită a vieţii într-un mod constant.

Îmi aduc aminte că atunci, în 2004, o verişoară a adăugat încă cîteva caracteristici, printre care faptul că cei din familia Cristea sînt ocoşi, în sensul de nonpasivi – gata de acţiune, chiar băgăreţi – isteţi şi îndemînatici.

Mama-mare a fost un personaj mai misterios pentru mulţi dintre nepoţi, fiindcă ultimii ani şi i-a petrecut în pat, fiind paralizată, iar la sfîrşitul vieţii nici nu mai vedea. Iat-o însă într-o poză în care se văd bine trăsăturile fizice moştenite de mai mulţi urmaşi.

Îmi aduc bine aminte de vizita lunară pe care familiile noastre din Petroşani o făceau la Petrila. Casa bunicilor se afla la scurtă distanţă de biserică şi după închinarea de după-amiază urma această vizită ritualică, cînd treceam fiecare pe la patul unde era mama-mare şi o pupam. Ea ne întreba: Da’ tu cine eşti? Şi ne recunoştea după glas. Nu ni-l putem aminti pe tata-mare decît alături de mama-mare.

05

2. Predicatorul

În 1925 Gligor Cristea a fost ordinat ca pastor în Biserica Baptistă din Alba Iulia, pe care a păstorit-o pînă în 1929, după cum se menţionează în micromonografia Bisericii Baptiste din Alba Iulia (întocmită de Cornel Marcu și Ioan Crișan) în Istoria Bisericilor Baptiste din România (ed. Ioan Bunaciu).

Istoricul baptist Marius Silveșan a găsit în arhive o sentință din 1924 pentru plata unei amenzi – documentul face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.

Vezi articolul:

Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924)

În perioada 1932-1935 au existat două Uniuni Baptiste în România. În 9-10 septembrie 1932, la Timișoara s-au ținut două congrese. Uniunea veche, cu sediul la Curtici și condusă de Ioan Socaciu, nu a fost recunoscută de autorități. Uniunea nouă a fost condusă de Constantin Adorian, din membrii comitetului, pe care îi menționează Alexa Popovici în istoria sa, făcînd parte și Gligor Cristea:

„La congresul desfășurat la biserica germană a fost aleasă următoarea conducere: Constantin Adorian președinte, Teodor Luguzan vicepreședinte, Lucașa Sezonov secretar general, Adam Sezonov casier; iar membri de comitet Pavel Boșorogon din Alba Iulia, Petre Balc din Oradea, Aranasie Pascu din Parța, Mihai Vicaș din Husasău, Ilie Mîrza din Deva, Gligor Cristea din Alba; cenzori: dr. Gheorghe șimonca, Nicolae Sava și Ioan Balc.” (p. 560)

În 1933, o dată cu colonizările din Dobrogea, 11 familii de credincioşi baptişti au venit în comuna Grădina, judeţul Constanţa. Printre ei, familiile Cristea, Nicula (socrii lui Cristea Daniel), Trif, Lugoja. Aceste familii au constituit o comunitate religioasă care s-au închinat la început într-o baracă în curtea lui Petre Lugoja.

Despre începuturile bsericii din Grădina scrie Alexa Popovici în Istoria baptiștilor din România 1856-1989, menționînd faptul că din 1935 pastor al bisericii a fost Gligor Cristea și „an de an, biserica a avut botezuri, până la închiderea din decembrie 1942 sub regimul antonescian” (p. 457).

72
Marioara Nicula (cumnata lui Daniel Cristea) povestește cum a fost botezată noaptea, într-o vale, de către Gligor Cristea:

În revista Farul Creștin din 15 septembrie 1935 este menționat Gligor Cristea botezînd 3 persoane, alături de Dumitru Baban, cea mai importantă figură din istoria baptiștilor din Dobrogea:

fc-15sep1935

Ioan Bunaciu scria: „Nicăieri în țară credincioșii baptiști n-au suferit atîtea prigoane ca în Dobrogea. În perioada 1923-1936, au suferit de pe urma credinței lor mulți credincioși baptiști. […] În aceste condiţii şi împrejurări vitrege a trebuit să se răspîndească credinţa baptistă în Dobrogea şi deşi ea n-a făcut paşi gigantici ca în Transilvania, totuşi mărturia baptistă este prezentă în Dobrogea.” (Istoria răspîndirii credinței baptiste în România, 1981, p. 46-47)

Gligor Cristea a predicat în judeţele Constanţa, Ialomiţa, Durostor, Caliacra, în multe din localităţile respective oficiind botezuri nou testamentale. A fost prieten cu alţi pionieri ai credinţei baptiste din România, precum Ilie Mîrza (Deva), Artenie Zdrînc (Alba), Teofil Ciora (Lupeni). Iată-l alături de o figură interesantă, recunoscută de Ioan Bunaciu ca fiind Pavel Popa din Bălaia.

06

În 1950 Gligor Cristea s-a stabilit cu familia în Petrila şi a slujit timp de 32 de ani ca păstor. A fost un bun organizator şi un bun colaborator în lucrarea din Valea Jiului. A avut prestanţă şi a fost îndrăgit de fraţii în mijlocul cărora a slujit, avînd o comportare creştinească în sfat şi trăire.

Îi plăcea să citească. Mulţi îl vizitau pentru a sta de vorbă cu el. Pînă în ultimi ani de viaţă a avut obiceiul să îşi noteze meditaţii inspirate din Scriptură. Mi-e dor de scrisul tremurat şi ascuţit, precum pomeţii săi înalţi şi trupu-i ciolănos, în care bătea o inimă dîrză şi un suflet nobil.

Ioan Bunaciu, în Istoria răspândirii credinţei baptiste (1997), menționează:

„După ce s-au deschis bisericile în toamna anului 1944, Trif Ioan, îndemnat de pastorul Cristea Gligor, a început să predice Evanghelia.” (p. 142)

Jean Chiforeanu, care mi-a spus că bunicul meu l-a descoperit, amintește următoarele (min. 15.08):

„…confirmat de către mare păstor şi formator de caractere Cristea Gligor, originar din Alba, şi mai apoi colonist în Dobrogea mea natală, în Scitia Minora, Grădina, şi care într-o zi mi-a spus: Ionică, tu ai stofă de slujitor! Indiferent de ce-ți vor spune oamenii, mergi înainte și uită-te numai la Hristos! El trebuie să-ți fie model.”

3. Patriarhul

Imaginea cea mai larg răspîndită despre Gligor Cristea a fost cea a unui patriarh. Fie în comunitatea de credincioşi, fie în mijlocul necredincioşilor, a fost respectat şi considerat unul dintre oamenii care te motivează să spui: “Mai bine să trăiesc decît să mor!”

A străbătut deşertul comunist cu demnitate, dar nu a mai apucat să vadă căderea sistemului ateist. A încetat din viaţă în 22 septembrie 1988, la vîrsta de 91 de ani. A avut fericirea să-şi vadă 21 de nepoţi şi 5 strănepoţi.

Salutul său, pe care mi l-a adus aminte cineva care a plecat din Petrila de peste 30 de ani, răzbate peste ani: “Pace şi bucurie!”

gligor-cristea daniel-cristea alin-cristea

Cele 3 fotografii evocă nu doar 3 generații ale familiei Cristea, al cărei patriarh a fost, indiscutabil, Gligor Cristea, ci și 3 epoci diferite din istoria României și din istoria baptiștilor români.

Cei trei au prins perioade de mari schimbări – cea postbelică, cea postdecembristă, respectiv trecerea în mileniul 3.

John Adams, primul vicepreşedinte (1789-1797) şi al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1797-1801) scria:

„Eu trebuie să studiez politica şi războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică şi filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică şi filozofie, în afară de aceasta geografie, ştiinţele naturii, construcţii de nave, navigaţie, comerţ şi agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.”

În familia Cristea, eu sînt a treia generaţie, care am avut dreptul de a studia teologia, muzica, poezia datorită celorlalte două generaţii care mi-au deschis drumul.

Astăzi, de Ziua Familiei Cristea, prin această evocare a lui Gligor Cristea, doresc să onorez public bunul nume pe care mi l-au lăsat bunicul și tatăl meu și să-mi exprim public recunoștința pentru ceea ce mi-au oferit în viață, alături de bunul nume.

Dumbrava minunată (132)

7 februarie 2016

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Bine ati venit la Dumbrava! E iarasi duminica, vremea cand impreuna ne intoarcem in timp sa retraim evenimentele saptamanii care tocmai se incheie. Nu s-a intamplat cine stie ce in aceste zile, “viata” nu ne-a surprins cu nimic spectaculos, dar privind in urma realizam totusi cu bucurie ca am putut fi de folos unora, am adus un plus de culoare in viata altora, iar pe cativa din pacate n-am mai putut decat sa-i conducem pe ultimul drum deoarece starea de sanatate in care au fost adusi era critica.

La o zi sau doua dupa ce a fost adus in stare grava, tanarul de doar 41 de ani, bolnav de cancer, a decedat si a fost inmormantat in cimitirul din Dumbrava. Vineri seara, ambulanta ne-a adus un alt bolnav in stare critica, care a decedat cateva ore mai tarziu iar astazi a fost inmormantat asa ca multi altii, fara ceremonie si fast, fara familie sau prieteni care sa-l insoteasca pe ultimul drum.

Ieri seara am primit si ultimul bolnav al saptamanii, un tanar care se pare ca e surd si mut, necesitand de asemenea transport regulat la Oradea pentru dializa. Chiar daca odata cu inmultirea numarului de bolnavi care ajung la Dumbrava cresc si nevoile, responsabilitatile si preocuparile noastre de a le asigura un trai mai bun si ingrijire adecvata, satisfactia si bucuria de a fi de folos este imensa, depasind cu mult toate nejunsurile si greutatile prin care trecem.

Cand am primit in aceste zile pozele facute in casa celor doi bolnavi psihici trimisi saptamana trecuta de langa Marghita, am realizat cat de mare e diferenta intre „unde-au fost, si unde sunt”, am vazut cat de mult poti sa schimbi in bine viata cuiva, si mai mult de atat, cat de multa rautate, minciuna si ipocrizie se gaseste in afirmatiile unora care ne eticheteaza ca fiind „pericol si risc pentru sanatatea publica”. P

e langa persoane dragi din Arad, Sebes si din alte parti, in aceste zile am fost vizitati si de doua echipe de la pompieri, care au vrut sa vada casele si conditiile in care traiesc bolnavii pe care-i avem in grija. Am primit de la unii cuvinte de apreciere, incurajare si felicitari pentru munca si conditiile pe care le oferim si cateva sfaturi pentru a evita eventuale probleme care s-ar putea ivi. Lucrarile de foraj ale putului pentru apa au continuat si-n aceasta saptamana, ajungand la adancimea de 70 metri fara insa ca apa sa „se lase gasita”, generand astfel o oarecare stare de ingrijorare si disconfort.

Tot in aceasta saptamana am primit si un buchet de flori. Sigur, nu e mare lucru, dar m-a bucurat si emotionat gestul, caldura, dragostea si „deschiderea” celor care mi l-au daruit. Ieri, am fost la Deva, invitat in cadrul campaniei „Premiantii fara premii” editia nr. 92, unde am fost intampinat de organizatori si cateva zeci de persoane care si-au aratat aprecierea si admiratia pentru activitatea noastra de la Dumbrava. Evenimentul m-a emotionat si m-a facut sa inteleg, daca mai era nevoie, ca nu suntem singuri in ceea ce facem si ca multi altii ne sunt alaturi intr-un fel sau altul, facandu-ne astfel mai responsabili si mai constienti de „povara” pe care o purtam cu atata bucurie si entuziasm.

Aici se incheie “calatoria” noastra din aceasta saptamana, recunoscatori lui Dumnezeu si celor care ne-au vizitat si sprijinit in ceea ce facem, recunoscatori voua care “ ma insotiti” duminica de duminica in retrospectiva saptamanii, iar pana ne vom “vedea si auzi” iarasi, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Thom S. Rainer: 5 Causes of Church Member Burnout

7 februarie 2016

http://www.christianpost.com/news/5-causes-of-church-member-burnout-156557

Acum 6 ani (18.01.2010) – Alin Cristea: Cămara sufletului: Mi-e dor de feţe senine!

7 februarie 2016

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/01/18/camara-sufletului-mi-e-dor-de-fete-senine

Info România Evanghelică – 6 februarie 2016

7 februarie 2016

40 postări
1.575 vizitatori
2.898 vizualizări

vizite-6feb2016

tari-6feb2016

Apel pentru demiterea lui Samy Tuţac – Către pastorii baptiști din Comunitatea Timișoara More stats 1,241
Acasă / Arhive More stats 470
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara More stats 73
Samy Tuțac, încă un pătrățos care se dă rotund… More stats 34
Contul Facebook al lui Samy Tuțac a devenit un focar de comentarii tîmpite More stats 34
Încă un „editorial” impotent al voivodului baptist de Banat More stats 24
POZE: Dezbatere – Cazul Bodnariu: DE LA EI LA NOI More stats 24
Mai lăsați-l în pace pe Samy Tuțac cu HALLOWEEN-ul… vostru More stats 22
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac More stats 20
Pocăinţa primilor oameni în Curtici – Farul Creștin, Nr. 11 / 1947 More stats 17
Samy Tuțac continuă să spurce site-ul Comunității Baptiste Timișoara More stats 16
Alin Cristea More stats 14
Zalău – Protest pentru susținerea familiei Bodnariu More stats 13
Teofil Stanciu: Evanghelicii au început să răspundă cu aceeași monedă (cum altfel?) la inepţiile debitate de Alina Mungiu Pippidi prin atacuri la persoană, teorii conspiraţioniste More stats 12
HotNews – Legătura dintre Alina Mungiu, Putin şi Pitagora: Răspuns antologic la acuzaţiile că manifestaţiile în sprijinul familie Bodnariu ar fi organizate de Rusia More stats 12
Cine vorbeşte în numele baptiştilor din România, Comunitatea Timişoara? More stats 11
PRO TV – Diferenţa dintre sistemul românesc şi cel norvegian, văzută prin ochii unei românce, psihiatru, care lucrează cu Barnevernet More stats 11