Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac

Cazul Samy Tuțac a devenit deja clasic, ar trebui studiat în institutele teologice, cel puțin la Istoria baptiștilor / evanghelicilor, dacă nu chiar la o materie specială – Psihologia conducerii și etica creștină.

Faptul că pastori aflați în funcții în epoca comunistă s-au compromis e una, dar faptul că pastori aflați în funcții în perioada postdecembristă s-au compromis e alta. Psihologia conducerii trebuie abordată, în lumina eticii creștine, în moduri diferite, avînd în vedere parametrii diferiți din epoci diferite.

Cazul Samy Tuțac e mult mai amplu decît o chestiune particulară într-un context particular. Cazul Samy Tuțac are de a face cu SISTEMUL. Are de a face cu situația cu totul absurdă cînd unii scapă cu viaţă din incendiu, dar mor din pricina infecțiilor nosocomiale din MEDIUL spitalicesc.

În mod similar, a rămîne focalizați DOAR asupra Cazului Samy Tuțac fără a fi atenți la toxicitatea MEDIULUI confesional evanghelic românesc este o greșeală fundamentală.

Cazul Samy Tuțac este un exemplu elocvent despre cum se distrage atenția publice de la chestiuni de prim rang la elemente secundare, dar de efect pentru masele de enoriași neinformați și, mai ales, fără exercițiul spiritului critic.

Pornesc să scriu o replică publică lui Samy Tuțac cu o senzație cumplită că ar trebui să scriu cel puțin 724 de zile, ÎN FIECARE ZI, despre aceste chestiuni atît de importante pentru mediul confesional evanghelic românesc.

Situația rea în care se află SISTEMUL a fost exprimată de Alexandru Nădăban:

„Noi creștinii o tot dăm cu păcatul, Satana, Dumnezeu și Biserica. Și? Bînguim o rugăciune, două și gata. Nu facem nimic. NIMIC!

Foarte bine că s-au aliat cultele. Că s-au unit pentru o cauză comună. Întrebarea mea este: ce urmează? Cîștigată sau pierdută, această cauză nu ne mută cu un milimetru mai aproape de vîrful ierarhiei mondiale. Sau europene. Cînd vom avea disponibilitatea, curajul, hotărîrea și energia de a schimba ceva aici la noi ceva? Și de a schimba definitiv. Cînd ne vom transforma din pesimiști în optimiști? Din consumatori în catalizatori. Cînd impactul va fi atît de mare încît nu va putea fi oprit de ceea ce este imoral, decadent, auto-destructiv și abuziv?

Ei, da! Întrebarea nu este de fapt a fi sau a nu fi Bodnariu. Întrebarea este alta. Este aceea ce ne va aduce pe toți împreună pentru a ne schimba optica, mentalitățile, țara și de a trăi altcumva pentru a produce schimbarea. Una definitivă. Aici și acum. în ROMÂNIA.”

În acuz pe Samy Tuțac că folosește contextul Cazului familiei Bodnariu pentru a cîștiga capital emoțional din partea enoriașilor și că evită chestiuni IMPORTANTE care trebuie abordate în spiritul adevărului și pe baza principiilor creștine (evanghelice).

Îl acuz pe Samy Tuțac de lașitate, de manipulare emoțională și de lipsă de responsabilitate.

Așadar, replica mea lui Samy Tuțac abordează aspecte legate de curaj, adevăr și responsabilitate.

Cu multă îngrijorare, am fost nevoit, în ultimele 6 luni, să semnalez derapajele ideatice și lingvistice ale președintelui Comunității Timișoara (și unul dintre vicepreședinții Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România), al cărui discurs public pe Internet este caracterizat prin mediocritate, aroganță, agresivitate și isterie.

Activitatea mea în acest sens a culminat cu două documente publice:

Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (4 februarie 2016)

Apel pentru demiterea lui Samy Tuţac – Către pastorii baptiști din Comunitatea Timișoara (5 februarie 2016)

Ordinea cronologică este importantă pentru perspectiva din care am acţionat, şi anume, că biserica este autoritatea legitimă – morală, eclesială și instituțională – care poate să-l confrunte pe pastorul Samy Tuțac, pentru a-i redimensiona figura publică conform unui set de principii creștine de bază: adevăr, relaționare (personeitate), cumpătare.

Însă, așa cum m-am așteptat, Apelul a fost mult mai mult prizat în mediul confesional evanghelic românesc și acest aspect îl consider a fi îngrijorător, întrucît o INSTITUȚIE nu ar trebui să aibă preponderență în fața ORGANISMULUI eclesial.

Relația dintre organismele eclesiale și instituțiile confesionale este o chestiune de prim rang în actuala configurare a mediului evanghelic românesc. Mai exact, instituțiile confesionale au căpătat o mult prea mare amploare față de bisericile locale.

Așadar, este vorba de o chestiune de doctrină a baptiștilor / evanghelicilor și de organizare a vieții confesionale la nivel local, respectiv regional și național.

Nu-mi amintesc să-l fi văzut în spațiul public pe Samy Tuțac interesat de chestiuni de doctrină. Samy Tuțac scrie „editoriale” impotente folosind de obicei mai degrabă o retorică ludică decît un argument construit coerent. Interesul lui Samy Tuțac nu pare a fi pentru IDENTITATEA baptistă – el fi reprezentantul unor entități BAPTISTE – ci pentru subiecte de tabloid care de obicei sînt abordate de jurnaliști mediocri, bloggeri (mai mult sau mai puțin inteligenți) și… puberi întîrziați.

În urma acțiunilor mele publice, Samy Tuțac a reacționat printr-un nou „editorial” impotent, intitulat DECÂT SĂ MĂ JUDECE DUMNEZEU CĂ NU MI-AM APĂRAT FRAȚII, MAI BINE SĂ MĂ JUDECE FRAȚII CĂ AM JIGNIT APOSTAȚII… (8 februarie), dar și într-un mesaj anterior (care nu știu să fie public) adresat unui colegilor:

„Dragi colegi,

Raspunsul meu pentru cei care va tulbura linistea dinaintea Cinei Domnului, incercand sa se razune pe mine, este mai jos (Psalmul 35). Luati si versetul zilei ca o incurajare pt. apropierea de Masa Domnului.

Va doresc har in predicare si in slujirea voastra pentru Domnul!

Samy

PS 1- Ca sa nu va agasez cu inca un mesaj, vreau sa-i multumesc lui Daniel Bulzan pentru raspunsul plin de blandete si sinceritate trimis in dimineata asta. Sper sa vina ziua cand oamenii discreti, ca si Daniel Bulzan, sa-si spuna cuvantul un pic mai mult.

PS2- Pt. a nu ramane in confuzie, am facut mici modificari la articolul adus in discutie, nu ca urmare a aberatiilor lui Cimpoaie sau Alin Cristea (de fapt cineva mi-a atras atentia ca mare parte din mesajul lui Cimpoaie era copy paste de la Cristea, pentru ca eu nu citesc astfel de scriitori folositi pe post de cozi de topor), ci ca urmare a unor discutii cu unii colegi si in special cu Remus Runcan, din respect pt opiniile sincere ale acestor colegi. Si sa fie si mai clar: Cimpoaie si-a expus aberatiile peste tot, inclusiv pe contul meu de facebook si a primit replici pe masura de la multi, mult inainte ca eu sa modific pe site. Oricum, articolul in forma lui originala, este peste tot si mi-l asum, chiar si cu aspectele mai putin placute.

Psalmii 35

1. (Un psalm al lui David.) Apara-ma Tu, Doamne, de potrivnicii mei, lupta Tu cu cei ce se lupta cu mine!
2. Ia pavaza si scutul si scoala-Te sa-mi ajuti.
3. Invarte sulita si sageata impotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mantuirea ta!”
4. Rusinati si infruntati sa fie cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca cei ce-mi gandesc pieirea!
5. Sa fie ca pleava luata de vant si sa-i goneasca ingerul Domnului!
6. Drumul sa le fie intunecos si alunecos, si sa-i urmareasca ingerul Domnului!
7. Caci mi-au intins latul lor, fara pricina, pe o groapa pe care au sapat-o, fara temei, ca sa-mi ia viata;
8. sa-i ajunga prapadul pe neasteptate, sa fie prinsi in latul pe care l-au intins, sa cada in el si sa piara!
9. Si atunci mi se va bucura sufletul in Domnul: se va inveseli de mantuirea Lui.
10. Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, sa scape pe cel nenorocit de unul mai tare decat el, pe cel nenorocit si sarac de cel ce-l jefuieste?”
11. Niste martori mincinosi se ridica si ma intreaba de ceea ce nu stiu.
12. Imi intorc rau pentru bine: mi-au lasat sufletul pustiu.
13. Si eu, cand erau ei bolnavi, ma imbracam cu sac, imi smeream sufletul cu post si ma rugam cu capul plecat la san.
14. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15. Dar, cand ma clatin eu, ei se bucura si se strang; se strang fara stirea mea, ca sa ma batjocoreasca, si ma sfasie neincetat.
16. Scrasnesc din dinti impotriva mea impreuna cu cei nelegiuiti, cu secaturile batjocoritoare.
17. Doamne, pana cand Te vei uita la ei? Scapa-mi sufletul din cursele lor, scapa-mi viata din ghearele acestor pui de lei!
18. Si eu Te voi lauda in adunarea cea mare si Te voi slavi in mijlocul unui popor mare la numar.
19. Sa nu se bucure de mine cei ce pe nedrept imi sunt vrajmasi, nici sa nu-si faca semne cu ochiul cei ce ma urasc fara temei!
20. Caci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc inselatorii impotriva oamenilor linistiti din tara.
21. Isi deschid gura larg impotriva mea si zic: „Ha! Ha! Ochii nostri isi vad acum dorinta implinita!”
22. Doamne, Tu vezi: Nu tacea! Nu Te departa de mine, Doamne!
23. Trezeste-Te si scoala-Te sa-mi faci dreptate! Dumnezeule si Doamne, apara-mi pricina!
24. Judeca-ma dupa dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca sa nu se bucure ei de mine!
25. Sa nu zica in inima lor: „Aha! iata ce doream!” Sa nu zica: „L-am inghitit!”
26. Ci sa fie rusinati si infruntati toti cei ce se bucura de nenorocirea mea! Sa se imbrace cu rusine si ocara cei ce se ridica impotriva mea!
27. Sa se bucure si sa se inveseleasca cei ce gasesc placere in nevinovatia mea, si sa zica neincetat: „Marit sa fie Domnul, care vrea pacea robului Sau!”
28. Si atunci limba mea va lauda dreptatea Ta, in toate zilele va spune lauda Ta.”

În ambele comunicate – Editorial și Mesaj – Samy Tuțac dă dovadă de lașitate, manipulare emoțională și lipsă de responsabilitate.

Așadar, repet, replica mea lui Samy Tuțac accentuează aspecte fundamentale legate de curaj, adevăr și responsabilitate.

Un ochi format poate identifica astfel de aspecte în Editorial, dar Mesajul vine să clarifice poziția coruptă a lui Samy Tuțac.

Editorialul nu este primul de acest fel, în care Samy Tuțac se autovictiminează ȘI își atacă frații. A mai scris o astfel de postare în 5 februarie, cu titlul FRATELE VA DA LA MOARTE PE FRATELE SĂU…, în care, folosind pretextul „polemicii” cu Alina Mungiu-Pippidi, se justifică rapid – „Nu am făcut altceva, decât să-i dau o replică, ceva mai dură, preluând expresiile și limbajul academic al doamnei Pippidi.” – după care scrie afirmații care ne zăpăcesc:

„Foarte interesant, unii dintre cei care nu au făcut nimic în apărarea familiei Bodnariu, dimpotrivă, au calomniat această familie, au sărit în apărarea doamnei Pippidi și s-au gândit că e un moment bun să-și atace frații.

Sunt convins că Dumnezeu mă va ierta pentru că am fost prea puțin elegant cu o doamnă, care dacă aș fi prea elegant cu domnia sa, m-ar acuza de discriminare pozitivă. Dar nu pot să nu mă întreb: Doamne de ce frații își atacă frații și apără impostura? De ce unii creștini tac în fața nedreptății și vorbesc în favoarea batjocoritorilor noștri? Doamne a sosit iarăși vremea când fratele va da la moarte pe fratele său? Câtă dreptate avea Martin Luther King Jr. când spunea:

“Viețile noastre încep să se sfârșească în ziua în care tăcem în fața lucrurilor care contează.””

Care sînt LUCRURILE care contează?

Curajul, adevărul, responsabilitatea! Le cultivă Samy Tuțac? NU!

În schimb, 1) se autovictimizează și 2) face afirmații GENERALE care nu sînt susținute de argumente, exemple, dovezi etc.

Este evident reflexul IDEOLOGIC, de tipul clivajului NOI / VOI – cine nu se încadrează la NOI e automat exilat la VOI.

Pentru mania agresivităţii ideologice există biblioterapie pentru dezideologizare:

Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.

Isus: Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.

(Luca 9:49-50)

La cine se referea Samy Tuțac cînd scrie: „De ce frații își atacă frații și apără impostura?”

Nu ştim!

Putem doar presupune că e vorba de… politică bisericească!

Samy Tuţac pozează într-un erou curajos care spune adevărul.

De fapt e vorba de tupeu IMENS și manipularea emoțională a maselor de enoriași.

Eu sînt un erou de cu totul altă natură, iar un impostor precum Samy Tuțac ar trebui să știe că îl așteaptă vremuri grele dacă un ardelean ca mine s-a pus pe treabă!

Dacă nu a învățat nimic din trecut din celebrele mele polemici publice cu Marius Cruceru, zis Pătrățosu – care la un moment dat le zice comentatorilor „degrabă vărsătorii de sînge” din haita pătrățoșilor cam așa: Ajunge. 2-0 pentru Alin Cristea, a funcționat ca un paratrăznet, în altă parte trebuiau să se ducă fulgerele. -, îmi este deja milă de Samy Tuțac, care, pe lîngă faptul că funcțiile publice pe care le deține îl împiedică să se lanseze în astfel de polemici (Să nu uite cum a fost obligat Marius Cruceru să își mai arate mușchii pe primul său blog!), este total nepregătit pentru așa ceva, într-un război de gherilă în spațiul public pe Internet, pentru care eu am experiență IMENSĂ, cultură cu carul și am la îndemînă numeroase și bune exemple și contraexemple, suficiente informații din mediul confesional baptist / evanghelic (care apar fără ca eu să fac eforturi semnificative) cu care să subminez cazemata voivodului baptist de Timișoara, la fel cum am făcut și cu emanueliștii de la Oradea și nu în ultimul rînd am o mare rezervă de entuziasm, invers proporțională cu greutățile vieții mele complicate.

N-ar putea Comunitatea Timișoara să delege pe altcineva cu care să mă iau la trîntă decît pe pirpiriul ăsta, un analfabet al curajului?

ac-8

Cazul Samy Tuțac se caraterizează prin orice altceva, dar nu prin prezența curajului. Samy Tuțac evită subiectele principale și polemica onestă, e ca un student restanțier care e destul de fraier să creadă că nu există nimeni prin preajmă care să observe că bate cîmpii.

Cînd Samy Tuțac folosește eticheta „apostaţii”, oare ştie ce înseamnă… apostazie?

Sau l-a luat gura pe dinainte?

Dan Paul, care deţine cel mai jegos blog evanghelic, l-a și… „promovat”!

Cică: „apostații infierați de pastorul Tuțac”

CARE sînt aceşti apostaţi, care au renunțat la credința lor religioasă?

Păi, din nou, Samy Tuțac nu ne spune la cine se referă…

Pe CARE apostați i-a jignit Samy Tuțac?

Să nu uităm că accentul lui Samy Tuțac cade pe anumiți… FRAȚI!

Ei sînt cei care, cică, „aruncă cu noroi”.

Pînă şi folosirea clişeistică (şi fără semnificație reală în comunicare, dar cu rezonanță pentru urechile înregimentaţilor) indică nivelul submediocru la care se poziționează Samy Tuțac în chestiunea în discuție.

Să-i ascultăm interogațiile idioate:

„Cui să răspund? Unor oameni excluși din bisericile lor și care și-au făcut din împroșcarea cu noroi a creștinilor evanghelici, filosofia lor de viață? Sau cui? Unor oameni frustrați că, în ciuda jocurilor lor politice, nu au putut convinge că sunt serioși? Sau cui să răspund? Unor foști pastori, suspendați pentru abateri serioase de la conduita creștină?”

ĂSTA nu e curaj! Ăsta e CRETINISM! Tupeu de gimnaziu! Orăcăit de broscoi gonflat care nu poate articula IDEI pentru uzul comul al umanoizilor dotatți cu rațiune!

Unul dintre motivele pentru care mă feresc să folosesc (des) cuvinte precum „frustrați” se află tocmai în abuzul lor de către lideri evanghelici lipsiți de curaj, dar guralivi și tăntălăi. Astfel de cuvinte s-au demonetizat prin abuz.

Este uimitor cum pastori care știu să țină prelegeri lungi și foarte lungi de la amvon nu sînt în stare să comunice coerent și nonmediocru în spațiul public.

Din rîndul afirmațiilor CRETINE ale lui Samy Tuțac sînt și următoarele:

„De ce nu răspund celor care aruncă cu noroi?

Pentru că atacurile lor au venit în weekendul dinaintea Cinei Domnului, iar eu aveam lucruri mai bune de făcut, inclusiv să mă pregătesc pentru Cină, să fac ultimele ajustări la predică, sau să petrec timp cu familia și prietenii.”

Păi aşa tot timpul o să evite acest laş să fie confruntat în spaţiul public. Întotdeauna o să aibă lucruri mai bune de făcut, întotdeauna nu o să fie momentul potrivit pentru Pătrăţoşenia Sa să ne demonstreze că are capul rotund, că i se învărte bila și că poate comunica cu umanoizi dotați cu rațiune.

De data asta a avut la îndemînă contextul emoțional cu Cazul familiei Bodnariu și indignarea pe care o putea lesne induce în cititorii săi prin înfierarea Alinei Mungiu-Pippidi. Data viitoare ce o să mai aibă? Deces în familie? Deplasări în interes de serviciu? Alte ajustări la alte predici?

Samy Tuțac este PERSOANĂ PUBLICĂ. În această calitate pe care o are TREBUIE să comunica cu spațiul public.

Din nefericire, așa cum am menționat anul trecut, conducerile, recent alese, ale cultelor evanghelice se remarcă prin mediocritate, cel puțin prin faptul că nu au măcar un om cu suficientă experiență pentru spațiul public pe INTERNET. Sîntem în secolul XXI, iar liderii naționali și regionali ai baptiștilor și penticostalilor umblă încă cu căruța pe Internet, dau comunicate penibile și reacționează pripit la stimuli interni și externi, precum Samy Tuțac.

Nu au strategii pentru aglomerările urbae (pentru prima oară în istoria omenirii, mai mult de jumătate din oameni trăiesc în mediu urban) și folosesc pîrghiile administrativ-confesionale în mod abuziv.

Sistemul piramidal caracteristic mediului confesional evanghelic românesc este putred, corupt și nu există semne de reformă.

Samy Tuțac, ca și alți lideri mediocri naționali și regionali, se află într-un mare căcat.

Nu există industrie suficientă pe Terra pentru a produce hîrtie igienică suficientă pentru căcatul în care stau, pînă la genunchi (sau pînă la gît?) acești lideri naționali și regionali.

Este cu totul uimitoare convingerea lor că mirosul pestilențial poate fi redus cu ceva deodorante pe care se atașează texte biblice!…

Este cu totul uimitoare lipsa lor de percepție istorică a vremurilor contemporane și gargara cu care încearcă să-și amețească enoriașii.

Așadar, în Editorial, Samy Tuțac menționează, în mai multe rînduri, că nu răspunde acuzațiilor. Pentru moment, cel puțin pentru el (care e om ocupat!) pare a fi o soluție. Dar pentru viitor, MAI ALES în contextul politic-social în care trăim în Europa (nu în Somalia sau în Bangladesh), un lider TREBUIE să răspundă unor acuzații. O persoană publică TREBUIE să își precizeze poziția față de anumite chestiuni.

Deocamdată Samy Tuțac are la îndemînă pretextul Cazului familiei Bodnariu. Dar spațiul public (inclusiv cel evanghelic) e saturat deja cu acest subiect, mai ales că nu sînt informații care să producă o dezbatere autentică.

Dacă acuzațiile i se vor aduce DUPĂ Cina Domnului, va binevoi voivodul baptist de Banat să dea răspuns? Mă îndoiesc!

Fiindcă e laș!

Fiindcă e mediocru!

Fiindcă e un impostor!

Ocupă un loc pentru care nu are calitățile necesare!

Instituțiile abilitate pentru a cerceta compatibilitatea lui Samy Tuțac cu pozițiile pe care le ocupă ar trebui să își facă datoria.

Ironia face ca tocmai Samy Tuțac să fie vicepreședintele baptist cu… pastorala!

Tocmai un astfel de vicepreședinte are datoria de a cerceta soiul ăsta de cazuri de impostură!

În „editorialele” sale, Samy Tuțac nu doar că folosește cuvinte și expresii indecent de „mărețe”, ci evită polemica, se autovictimizează și, prin formule generaliste, își acuză preopinenții (despre care încă nu știm cine sînt – frați sau apostați?).

ac-72

Una din cele mai mari probleme ale mediului confesional evanghelic românesc este lipsa dialogului polemic. Lipsește confruntarea de IDEI.

Samy Tuțac este un produs al acestui mediu, care nu încurajează reflecția, spiritul critic, dialogul polemic, ci uniformizarea, înregimentarea, ghetoizarea.

În felul acesta este negată NATURA vieții religioase, REALITATEA cu care umanoizii se confruntă de secole.

Dacă era băiat deștep, Samy Tuțac folosea acest prilej pentru a coagula resurse polemice, pentru a institui o piață de IDEI, un Areopagus în care să evanghelicii să fie inovativi – citînd nu doar din scripturile ebraice, ci și din poeții greci. Dar nu e!

Așadar, evanghelicii români au o mare problemă (au de fapt mai multe!) – în pozițiile cheie, regionale și naționale, se află produse mediocre ale mediului confesional.

Cu alte ocazii menționam faptul că cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă din istoria Universității Emanuel, 1997-1998, nu sînt integrați în sistemul baptist.

Mediocritatea nu este o caracteristică doar a segmentul confesional-evanghelic, ci, după cum bine se știe, este o caracteristică a României, fie că ne referim la breasla medicilor, a profesorilor sau a judecătorilor.

Mediocritatea o întîlnim mînă în mînă cu corpupția. Pentru a-și păstra funcțiile, din care rezultă privilegii, mediocrii se aliază împotriva excelenței.

Chestiunea mediocrității are de a face cu chestiunea adevărului.

Pavel scrie corintenilor că se așteaptă, prin polemică, să iasă la lumină cei găsiți buni.

Negarea naturii polemice a comunităților umane (religioase) și refuzul evaluării în spirit critic a IDEILOR și FENOMENELOR se află în arsenalul POLITIC al lui Samy Tuțac și al altor lideri religioși din mediul confesional evanghelic românesc.

Pîrghiile administrativ-confesionale sînt folosite în mod abuziv. Am mai spus asta? Nu-i nimic! O să o mai spun de 100 de ori. De 1.000 de ori!

Pe măsură ce ies la iveală dezinformările și MINCIUNILE produse la nivelele reprezentative – precum conducerile bisericilor, ale comunităților regionale, ale Uniunii bisericilor – sîntem îngroziți de lipsa de apetit a liderilor pentru adevăr și excelență.

Atunci cînd Samy Tuțac spune „Cui să răspund? Unor oameni excluși din bisericile lor…?”, el nu dovedește apetit pentru adevăr. Căci nu toți EXCLUȘII sînt excomunicați în același fel. Unii sînt victimele unor abuzuri, iar Samy Tuțac este unul dintre acești lideri care au săvîrșit abuzuri.

În ceea ce mă privește, am fost exclus (din Biserica Providența Oradea, unde am fost membru fondator și, ca secretar, am pus actele bisericii în ordine, cînd eram student, pe la 31 de ani) TOCMAI din pricină că am ținut piept unei astfel de Comunități, cea de Oradea, ale cărei abuzuri sînt cunoscute de ani de zile.

Nu am fost exclus de biserică! Așa că niciodată nu am recunoscut decizia unui grup de oameni (unii dintre ei au și plecat la Biserica Emanuel) dezorientați, într-o perioadă în care biserica rămăsese, din diverse motive, fără 2 pastori și 2 presbiteri.

Lui Lucian Ciupe i s-a retras ordinarea de pastor de către Comunitatea Oradea luîndu-se în considerare Minciuna pastorului Doru Hnatiuc.

Cel mai celebru caz de abuz este retragerea ordinării de pastor lui Iosif Țon, întrucît decizia Consiliului Uniunii Bisericilor Baptiste nu conține nici o referire la documentele de organizare și funcționare ale instituției naționale – Mărturisirea de credință și Statutul.

Vezi:

De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul

Realitatea alternativă pe care o construiește Samy Tuțac nu indică interes pentru adevăr, ci o predispoziție pentru evitarea lui.

Acest prim an al președinției lui Samy Tuțac reprezintă una dintre calamitățile postdecembriste care au lovit mediul confesional evanghelic românesc.

În primul rînd, pentru că abuzează de poziția pe care o are.

În al doilea rînd, pentru că nu este interesat de adevăr.

În al treilea rînd, pentru că nu este interesat de RELAȚIONARE.

În mod fundamental, comunitatea creștină are ca model PERSONEITATEA Sfintei Treimi. Arogant și agresiv, Samy Tuțac acționează de pe o poziție INDIVIDUALISTĂ, în tradiția liderilor evanghelici români, desigur (și după 45 de ani de comunism, în care limbajul dublu a fost regulă în toată societatea, inclusiv în comunitățile creștine baptiste / evanghelice).

Nu doar că discursul său public este iresponsabil, în ceea ce privește IDEILE (mediocre, acolo unde apar) și formulele lingvistice, dar Samy Tuțac este iresponsabil și în ceea ce privește RELAȚIONAREA.

Liderii autentici, pe care îi urmează oamenii și atunci cînd nu înțeleg pe deplin direcțiile pe care le dau, practică arta relaționării, sînt apostoli ai adevărului și folosesc poziția pe care o au în folosul ALTORA, nu în folos propriu.

ac-24

Aceast articol este o replică lui Samy Tuțac și pentru că mi-a menționat numele în Mesaj:

„PS 1- Ca sa nu va agasez cu inca un mesaj, vreau sa-i multumesc lui Daniel Bulzan pentru raspunsul plin de blandete si sinceritate trimis in dimineata asta. Sper sa vina ziua cand oamenii discreti, ca si Daniel Bulzan, sa-si spuna cuvantul un pic mai mult.

PS2- Pt. a nu ramane in confuzie, am facut mici modificari la articolul adus in discutie, nu ca urmare a aberatiilor lui Cimpoaie sau Alin Cristea (de fapt cineva mi-a atras atentia ca mare parte din mesajul lui Cimpoaie era copy paste de la Cristea, pentru ca eu nu citesc astfel de scriitori folositi pe post de cozi de topor), ci ca urmare a unor discutii cu unii colegi si in special cu Remus Runcan, din respect pt opiniile sincere ale acestor colegi. Si sa fie si mai clar: Cimpoaie si-a expus aberatiile peste tot, inclusiv pe contul meu de facebook si a primit replici pe masura de la multi, mult inainte ca eu sa modific pe site. Oricum, articolul in forma lui originala, este peste tot si mi-l asum, chiar si cu aspectele mai putin placute.”

În cîteva fraze, a amestecat nume și aspecte diverse.

Să le luăm pe rînd:

A.

Sînt menţionate 4 nume: Daniel Bulzan, Remus Runcan, Alin Cristea și Cimpoae – ultimul nume e scris greșit de două ori, și, spre deosebire de celelalte trei, nu este însoțit și de prenume. Într-un loc, nici numele meu nu este folosit împreună cu prenume.

E vorba de 3 pastori din Comunitatea Timișoara și Alin Cristea (liber cugetător din Oradea, în Scrisoare și Apel am menționat la final cîteva aprecieri care indică poziția publică pe care o deține pe Internetul evanghelic).

Samy Tuțac face următoarea precizare cu referință la mine:

„Eu nu citesc astfel de scriitori folositi pe post de cozi de topor.”

Aceasta este o MINCIUNĂ. Nu mă foloseşte nimeni. Aştept scuze publice din partea lui Samy Tuțac.

B.

Mă uimește oarecum menționarea numelor lui Daniel Bulzan și Remus Runcan. Aveam o anumită părere destulă de bună despre ei, care nu se potrivește cu sugestiile lui Samy Tuțac și mai ales cu folosirea numelor lor într-un mesaj în care Samy Tuțac face afirmații publice gogomane și trage și o minciună.

Daniel Bulzan (mîța blîndă zgîrie rău) e interesat de obicei, din cîte știu, de ce scrie Teofil Stanciu.

Întîmplarea face ca Teofil Stanciu să fi scris următoarele pe contul său de Facebook:

„Într-un spirit profund creştinesc, evanghelicii au început să răspundă cu aceeași monedă (cum altfel?) la inepţiile debitate de Alina Mungiu Pippidi prin atacuri la persoană, teorii conspiraţioniste etc etc.

Nu, nu mă refer la articolul (mai tăios pe alocuri, dar argumentat şi decent) semnat de Ioan Brie şi Manu Conţac.

Şi da, mă refer la genul de articole precum cel debitat de pastorul Samy Tuţac, unde ideile sunt sufocate de beția de cuvinte…”

O fi şi Teofil Stanciu din rîndul „scriitorilor folosiți pe post de cozi de topor”?

C.

Punctul meu de atac este diferit și mult mai amplu decît cel al lui Marius Cimpoae, căruia i-am reproșat faptul că se ocupă de chestiuni secundare și că, prin asocierea numelor noastre, Samy Tuțac distrage atenția de la chestiunile de prim rang.

Nu obișnuiesc să acționez decît pe cont propriu, în numele adevărului, fără să implic pe alții în demersurile mele.

Știu mai multe lucruri decît scriu. :)

Samy Tuțac se referă doar la un articol, însă cele două articole ale mele, Scrisoarea și Apelul, se referă la discursul său public din ultimele 6 luni.

D.

Samy Tuțac scrie: „…am facut mici modificari la articolul adus in discutie, nu ca urmare a aberatiilor lui Cimpoaie sau Alin Cristea (de fapt cineva mi-a atras atentia ca mare parte din mesajul lui Cimpoaie era copy paste de la Cristea, pentru ca eu nu citesc astfel de scriitori folositi pe post de cozi de topor)…”

În primul rînd, dacă Samy Tuțac nu citește ce scriu eu, cum poate face afirmații despre ce scriu eu?

În al doilea rînd, am impresia că Samy Tuțac nu înțelege diferența dintre copy paste și a semnala prin link un articol.

E.

Mai scrie Samy Tuţac: „Cimpoaie si-a expus aberatiile peste tot, inclusiv pe contul meu de facebook si a primit replici pe masura de la multi, mult inainte ca eu sa modific pe site. Oricum, articolul in forma lui originala, este peste tot si mi-l asum, chiar si cu aspectele mai putin placute.”

Oare ce înseamnă pentru Samy Tuțac „peste tot”? Senzația lui nu este echivalentă cu… REALITATEA!

Bunăoară, la mine nu apare articolul incriminat.

Și eu, Alin Cristea, cu spațiile publice pe care le administrez și cu domeniul în care m-am specializat – circulația informațiilor – reprezint o bună parte din ceea ce înseamnă, pe Internetul evanghelic, „PESTE TOT”. Articolul nu apare pe grupul Facebook „Baptişti din România şi diaspora”, pe care îl administrez. Dar îl pot adăuga oricînd. :)

Un lucru e clar: Samy Tuțac dezinformează atunci cînd afirmă că Marius Cimpoae și-ar fi expus aberațiile peste tot.

Repet, Samy Tuțac se referă doar la un articol, însă cele două articole ale mele, Scrisoarea și Apelul, se referă la discursul său public din ultimele 6 luni.

F.

Ce înseamnă „aberaţiile lui Cimpoaie sau Alin Cristea”?

Mă voi concentra pe… „aberațiile” lui Alin Cristea.

Sînt înt-o postură oarecum inedită, întrucît de obicei eu scriu despre aberațiile altora, nu invers.

Pînă și detractorii mei au fost nevoiți să recunoască calitatea activității mele de blogger / jurnalist.

Un exemplu este bloggerul Vindecătoru, ale cărui bădărănii, dezinformări și MINCIUNI le-am demascat în numeroase rînduri.

El este autorul stupidei afirmații că la Ruginoasa, în 1997, peste 100 de baptiști au fost bătuți și băgați în spital. Nu e adevărat, au fost doar 9 și nu fost băgați în spital.

Ultima dezinformare cu care l-am prins, anul acesta, a fost afirmația potrivit căreia la protestul de Arad a cîntat fanfara, dar la protestul de la Suceava n-ar fi cîntat. Nu e adevărat, și la Suceava a cîntat fanfara, s-a menționat lucrul acesta în ziar și există și înregistrare pe YouTube cu… fanfara.

Ei bine, Vindecătoru scria despre Alin Cristea în 2010: “Analizele le face destul de tăios, rece şi calculat, extrem de concentrat şi cu simţ de răspundere în faţa posterităţii, meticulos şi corect, pînă la virgulă, încît te stafideşti citind stilul lui uscat.”

Sau: “Mie îmi place cum scrie Alin Cristea. Cred că am mai spus-o. Scrie alert, nu bate apa în piuă, este agresiv într-o lume cenuşie. Este colorat agresiv. M-aş plictisi fără el pe internet. Citesc pagina sa aproape în fiecare zi şi cred că poate să confirme că nu exagerez.”

Iar în 2013: “Volumul de muncă la care s-a angajat este enorm. De rezultatele lui ne folosim destui. Eu sunt unul dintre cei care-i accesează foarte des blogul şi multe din trimiterile sale mi-au fost de folos. Mi-a sezizat lucruri interesante, nu neapărat din lumea evanghelică. Un amănunt esenţial pe care nu vreau să-l uit este că nu am observat să fi cenzurat informaţia, indiferent dacă ea a provenit din medii ce-i sunt, presupus, ostile. El nu gîndeşte blogosfera ca un diletant cum sunt eu, ci ca un profesionist…”

De ce, dintr-odată, Alin Cristea să scrie aberații?…

Doar pentru că așa zice voivodul baptist de Banat, care, cică, nici nu citește aberațiile lui Alin Cristea?

Atunci de unde știe că sînt aberații? :)

Sînt nevoit, așadar, să reiau, în final, acuzațiile din Scrisoare și Apel pe care i le aduc lui Samy Tuțac:

0. Samy Tuțac a depășit anumite limite în discursul său public, caracterizat prin mediocritate, aroganţă, agresivitate şi isterie. (Scrisoare)

1. Am fost nevoit, în ultimele 6 luni, să semnalez derapajele ideatice și lingvistice ale președintelui Comunității Timișoara (și unul dintre vicepreședinții Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România), al cărui discurs public pe Internet este caracterizat prin mediocritate, aroganță, agresivitate și isterie.

2. Samy Tuţac foloseşte site-ul unei instituții pentru a-și exhiba frustrările isterice.

3. Site-ul Comunității Timișoara a devenit un fel de portal de știri, de oriunde, dar nu din… TIMIȘOARA / Timiș.

În Comunitatea Timișoara sînt peste 160 de biserici!

Din cele aproape 60 de postări din luna ianuarie, jumătate sînt în legătură cu Cazul familiei Bodnariu. Dintre acestea, 9 sînt scrise de pastorul Samy Tuțac.

Din cele aproape 60 de postări, nu sînt decît cîteva care anunță evenimente legate de bisericile baptiste din Comunitatea Timișoara: 3 evanghelizări, o conferință, un botez și un centenar.

4. Site-ul Comunității Timișoara conține informații neactualizate: „Actuala conducere a fost aleasă în anul 2011, iar mandatul expiră în anul 2015.”

Luna asta se împlineşte un an de cînd pastorul Samy Tuțac e președintele Comunității Timișoara!

Ar trebui să viziteze mai puține continente și să fie credincios în lucrurile mici mai întîi…

Cuvînt de încheiere

Lașitatea, dezinteresul pentru adevăr și iresponsabilitatea pot fi aspecte trecătoare în viața oricărui om, deși și în viața lui Samy Tuțac.

Dar cînd ele sînt FENOMENE într-un mediu confesional, ar trebui cu atît mai mult să fim îngrijorați și să nu stăm pasivi.

Nu mă ocup de vreun caz decît pentru o perioadă limitată, dar observ FENOMENE din mediul confesional evanghelic românesc de ani de ani de zile.

Și an de an repet același lucru:

Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public pe Internet – reacționează pripit la stimuli interni și externi.

Cazul familiei Bodnariu a dus, pentru prima oară în istoria evanghelicilor români, la o conexiune majoră cu societatea românească.

Mă tem însă că această oportunitate a fost irosită deja tocmai din vina unora precum Samy Tuțac, care continuă să-ți încoarde mușchii, inclusiv pe cei ai coardelor vocale, dar se epuizează repede din pricina mediocrității și aroganței.

Reclame

Un răspuns to “Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: