Dumbrava minunată (136)

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Am petrecut foarte putin timp in ultima perioada alaturi de bolnavi si am crezut ca, odata cu trecerea timpului, obisnuindu-ma cu suferinta si durerea de care au parte, voi deveni “imun”, voi putea trata mai detasat si mai “la rece” nevoile si lipsurile cu care se confrunta. Chiar daca din obisnuinta ori tanjind dupa atentie, unii fabuleaza ori inventeaza tot felul de lucruri, altii sufera in tacere, obisnuindu-se mai mult sau mai putin cu statutul de abandonat sau “singur pe lume”. Frustrant este insa faptul ca nu poti face nimic si tot ajutorul sau straduinta ta nu poate acoperi durerea cu care acestia se confrunta.

Ma uitam in aceste zile la batranica bolnava si nevazatoare din fata mea care-si plangea suferinta mistuita insa de dorul de a-si “vedea” sau imbratisa pe cei dragi. In urma cu 27 de ani sotul ei a decedat, apoi doi copii au murit, baiatul la 47 de ani, iar fata la 43. Cu celalalt nu tine legatura, acesta fiind suparat pentru ca averea nu ar fi fost impartita dupa voia lui. Acum singura dorinta este sa-si vada nepotii pe care spunea ca i-a crescut cu drag in ciuda greutatilor intampinate de-a lungul anilor.

Cuvintele de incurajare pe care le cautam si care erau atat de greu de gasit in acele momente pareau atat de nesemnificative si de superficiale… Cele doua tinere din Oradea, venite in vizita la bolnavi, incercau si ele sa “indulceasca” un pic amarul si durerea femeii, dar fara prea mare succes. “Da , aici primesc si mancare, si medicamente, e frumos, va purtati bine cu mine, sunt ingrijita, dar degeaba” spunea ea. “Sunteti niste straini si ce ma doare este ca ai mei, cei pe care i-am crescut, nu ma cauta”.

N-am mai stiut ce sa zic, am lasat-o acolo cu fetele respective incercand sa uit si sa nu pun la inima totul pentru a “nu-mi strica “ ziua si asa destul de aglomerata si istovitoare. Apoi, asistenta medicala mi-a inmanat o scrisoare primita de la un bolnav cu cancer aflat in stare grava, cu traheostoma, astfel ca, neputand vorbi, singurul mijloc de comunicare este scrisul. “Am o rugaminte foarte mare ”, spunea printre altele, “ daca se poate sa-mi dati ceva de baut ca sa pot adormi pe veci ca sa nu mai sufar atat de mult. Am avut cinci interventii chirurgicale. Una din ele dupa ce am cazut cu schela de la 15 metri inaltime. Trei persoane cu care eram atunci au murit, eu am avut ambele picioare si o mana fracturate. Apoi am fost operat la Cluj avand cancer la gat. Nu stiu de ce ma lasa Dumnezeu sa sufar atat… Va rog sa-mi dati ceva sa adorm si sa nu ma mai trezesc…”

Cuvintele lui m-au rascolit din nou, incercandu-ma iarasi, acel sentiment de neputinta , de revolta si frustrare. CE SA FAC? CE POT FACE? Este de vreo patru ani la noi, nu are pe nimeni, tratamentul prescris nu-i alina durerile care devin tot mai mari cu fiecare zi ce trece iar la spital nu vrea sa mearga cu nici un chip spunand asa ca Ioab odinioara, “Eu vreau sa mor aici”.

In acest timp, framantat si preocupat de ce as mai putea face am mai aflat si ca doamnele de la DSP au cerut in scris institutiei prefectului sa ia masuri impotriva noastra, descriindu-ma ca fiind un om cu care de-a lungul timpului au avut o relatie foarte dificila. Am solicitat o intalnire cu domnul prefect, intalnire la care au participat mai multi directori ale institutiilor statului. Ei bine, pot sa spun ca s-a ajuns la o concluzie inteleapta, cea mai mare parte dintre cei prezenti fiind de acord ca legea nu are doar litera ci si spirit, urmand ca masurile ce vor fi luate sa fie realiste, de bun simt si cel mai important, in folosul cetateanului.

Despre felul in care vor evolua lucrurile, veti afla in saptamanile care urmeaza. La Dumbrava, in aceasta saptamana au fost aduse inca trei persoane bolnave si fara adapost in timp ce alte doua au inchis ochii pentru totdeauna, incheindu-si astfel si ultima parte a unei vieti presarate cu atata necaz si suferinta!

Cu toate problemele si neajunsurile ei, viata la Dumbrava isi continua cursul, oferindu-ne mereu sansa de a fi utili si de-a aduce un strop de mai bine in viata multora. Avand aceste lucruri in minte si-n asteptarea saptamanii care urmeaza, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Scriptum, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: