Poemele tatălui (7)

poemele-tatalui-180

Poemele Tatălui – Ghiță Mocan, Editura Metanoia, Oradea, 2016, 308 p.

“Dacă stăm bine să ne gândim, întreaga cale a înțelepciunii se reduce la disciplină. Nimeni nu rezistă asalturilor în plan moral fără a-și educa mintea. Cu siguranță, a face din sfințenie un mod de viață cere timp și sârg, iar cine crede că vine de la sine greșește amarnic. Doar răul vine din inerție, sfințenia însă nu “se întâmplă”, ci mai degrabă este ceva ce “se construieşte”. […]

Disciplina însă trebuie să aibă, însă, un fundament pe care să se clădească, iar acest factor esențial este sentimentul de vinovăție. Deși lumea se străduiește să-l anihileze, iar filosofiile moderne să-l arunce în derizoriu, el continuă să fie o binecuvântare pentru orice muritor. Cum ne-am mai pocăi cu adevărat fără acest sentiment? Unde ar fi agonia legitimă a oricărui păcătos, acea zbatere precum a vameșului, de pildă, fără mustrările de conștiință? Fără culpabilizare, cum ar mai curge lacrimile regretului și cum ne-am mai mistui cerând iertarea divină?” (p. 145-146)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: