Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici

Florin Ianovici: „Om nu înseamnă doar poziție verticală, vorbire articulată, deget opozabil, ci mai ales moralitate.”

23 mai 2016 – http://www.facebook.com/florinianovici

Hm…

Scriam zilele trecute: Pocaitii romani vorbesc mai degraba de o moralitate decit de o spiritualitate. Adica un anumit set de reguli ii definesc pe pocaiti mai degraba decit un anumit POTENTIAL spiritual. Nu e de mirare ca se pune accentul pe pozitia cuiva, care are cumva datoria de a-si pastra bunul nume si de a fi eficient prin rezultate, in loc sa se puna accent pe lucrarea PERSOANEI trinitariene care poate face mari izbaviri, precum prin Iosif in Egipt, prin oricine, oricind, in ORICE situatie.

Adaug acum, la chestiunea moralitatii: Ce moralitate ne poate face sa acceptam ca patriarhii au avut mai multe sotii? Ce moralitate ne poate face sa acceptam valoarea ospitalitatii pe vremea lui Lot incit sa-si ofere cele doua fete virgine pentru sex?

Biblia nu e… morala! Biblia e… SPIRITUALA!

Doar asa putem sa ne apropiem de TOATA Biblia, de TOT planul lui Dumnezeu. Sintem oameni si avem omenie (de-aia cum numai urmasii lui Hristos au) tocmai daca ne depasim MORALITATEA nazuind la cele mai inalte trepte ale spiritualitatii iudaico-crestine.

DE ACEEA Dumnezeu a facut un legamint de pace cu Fineas, care, ce dracu a fost cu el, nu stia porunca „Sa nu ucizi”?, a omorit dintr-o lovitura omul si femeie care se indeletniceau cu una dintre cele mai omenesti indeletniciri.

Cind David isi numara ostenii, stirnit de Dumnezeu impotriva poporului, Dumnezeu ii cere sa aleaga o pedeapsa din trei variante. Ce MORALITATE gasim in comportamentul lui Dumnezeu?

Sint atitia care se impiedica in aceste gesturi extreme ale lui Dumnezeu, pentru ca nu reusesc sa aiba perspectiva SPIRITUALA.

De aceea, daca pocaitii sint etichetati ca fiind aia care nu beau si nu fumeaza, acesta este un indiciu al falimentului SPIRITUAL al pocaitilor.

Spiritualitatea trebuie sa genereze moralitatea.

Setul de reguli ale unei biserici sau ale unui cult nu trebuie confundat cu SPIRITUALITATE.

Ce spiritualitate se regaseste in articolul 116 (3) din Statutul baptistilor din Romania, care prevede ca nu pot ocupa functii de reprezentare sau de conducere in cult membrii partidelor politice?

Sau 26 (3) – Pastorii bisericii nu pot fi membri ai partidelor politice. ASTA nu e nici macar… moralitate. Ca incalca dreptul (si datoria) de a participa la viata politica a patriei.

Exact cei care ar putea avea un cuvint important de spus pentru moralitatea societatii sint exclusi din start.

Am auzit acum citeva saptamini un pastor rugindu-se: Doamne, ajuta-ne sa nu fim doar morali, ci spirituali. Am spus si spun si acum: AMIN!

UPDATE 24 mai 2016

Spiritualitatea e un exercitiu… antigravitational. Moralitatea e terestra prin excelenta. Spiritualitatea e generata de „efortul” lui Dumnezeu, moralitatea e generata de efortul omului. Si mafiotii au codul lor… moral.

Florin Ianovici: Îmi fac loc în discuție și eu. Stric teoretic e posibil să ai dreptate în a face distincția între moarlitate și spiritualitate deși d.p..d.v al înțelesului termenilor nu e chiar atât de simplu. Moralitatea ține îndeobște de caracter și reprezintă o conformare la principiile morale. Postarea aduce ca termen de referință al moralității pe Omul, Isus Hristos. Ca să mă citez:,,Ce este moralitatea dacă nu o permanentă cântărire de sine în lumina cuvintelor vieții veșnice?” Atunci când fac referire la cuvintele vieții veșnice cred că contexul este limpede stabilit.

Pe de altă parte mă feresc de teremenul spiritualitate din două motive: primul datorat generalizării. Spiritualitatea desemnează un specific spiritual al unei comunități sau persoane și nu are întotdeauna legătură cu Biblia. Și yoghinii se consideră spirituali.

Al doilea motiv este cel al faptului că spiritualitatea se referă și la specificul cultural al unui individ sau colectivități ceea ce nu era în atenția mea. Explicațiile pe care le aduc în discuție sunt de regulă unanim acceptate de dicționarul român explicativ, dar desigur pot fi aduse și alte argumentări sau nuanțări. Altminteri mă bucur de orice discuție inteligentă și roditoare pentru suflet.

Alin Cristea: 1) Conceptele de caracter si moralitate sint demonetizate prin abuz si confuzie (ca si cel de spiritualitate; dar trebuie recuperate). In jurul nostru sint o droaie de oameni care se considera morali (n-am dat in cap nimanui, n-am spart casa nimanui), dar nu ASTA e nivelul de moralitate al crestinilor.

2) Si din afirmatiile mele se deduce CONTEXTUL in care am facut distinctia intre moralitate si spiritualiatet.

3) Cit timp il avem pe OMUL Isus ca referinta de moralitate, sintem pe palierul terestrialitatii, adica perspectiva a ceea ce este finit si trecator. Fiul lui Dumnezeu este reperul de SPIRITUALITATE, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatele lumii si a intrat, cu insusi singele Sau, ca Mare Preot al bunurilor VIITOARE, chiar in Cer. Lucrurile care se vad sint trecatoare, lucrurile care nu se vad sint vesnice. OMUL Isus nu a ramas ca reper al umanitatii, ci MAI MULT, ca Fiu al lui Dumnezeu, a ramas ca reper al Divinitatii, al valorilor extra-terestre care sint numite, in limbaj pocaiesc si crestinesc, roada Duhului Sfint.

De ce a mai fost nevoie de Duhul Sfint, daca OMUL Isus era reperul moralitatii? Pentru ca nu sintem facuti pentru geoidul terestru, ci pentru Ceruri. Sintem parte a unui destin extra-terestru. Facem exercitii… antigravitationale. Cum sa avem bucurie in incercari si in suferinta? Asta nu tine de moralitate, ci de SPIRITUALITATE. Cum sa privesc pe altcineva mai presus decit decit pe mine? Asta nu tine de moralitate (sau de politete), ci de spiritualitate – din pricina singelui pretios al Fiului lui Dumnezeu (nu al Omului Isus, ca nu un om a murit pentru rascumpararea pacatelor).

4) Moralitatea confera cel mult autoritate (formala sau informala), spiritualitatea confera putere (DUNAMIS).