Comentariu: Biserica Baptistă Providența ORADEA – 20 de ani

5

În 29 mai 2016, Biserica Baptistă Providența Oradea a aniversat 20 de ani.

Așa sună chestiunea oficială…

În fapt, a fost mai puțin o sărbătoare a bisericii, cît una a pastorilor bisericii din cei 20 de ani.

Oficial, cică au fost 7. A lipsit doar unul, Paulian Petric, aflat la Londra.

Eu știu doar de 5 pastori ai Bisericii Providența, ceilalți doi fiind un fel de pastori fără patalama din partea bisericii.

Toți cei șase pastori au vorbit și au avut mesaj biblic. Mai puțin Petrică Mihenț, care nici nu părea a avea ceva de spus.

Dar a zis o chestiune importantă la finalul discursului său scurt: Într-o lume hiperinstituționalizată, în care omul, de la grădiniță pînă la locul de muncă, este supus înregimentării de tot felul, biserica ar trebui să fie COMUNITATE.

Înțeleg că ar fi vorba de comunitatea organică.

Greu de realizat… Dacă atîția pastori nu au reușit cu Providența…

Din punct de vedere al momentului istoric, acesta a constat în reconcilierea cu penultimul pastor, Lucian Ciupe, pe care bătuții în cap de la Providența l-au exclus acum cîțiva ani.

Nici cu Emil Bartoș, înainte, nu s-au despărțit amiabil, dar cumva relația cu el a fost restaurată acum cîțiva ani.

Aniversarea a început duminică dimineața după ora 9, dar momentul în care s-a simțit spiritul autentic al comunității Providența a fost la 11.35, o dată cu cîntarea care a precedat discursul lui Emil Bartoș.

După cum bine se știe, pocăiții români încep greu și se opresc greu.

Tot e bine că nu a fost la penticostali!…

Pe contul unei biserici penticostale, zilele trecute a apărut următoarea… obrăznicie: Noi știm cînd începem dar nu mai știm cînd terminăm.

La ce dezorientare domnește în bisericile penticostale, e de apreciat că se știe măcar cînd se începe…

Ultim vorbitor, Emil Bartoș a luat spuma… :)

A povestit cum a adus din Anglia 100.000 de lire sterline, de la un om de afaceri creștin, pe vremea cînd clădirea bisericii în construcție nu avea acoperiș (care costa 70.000 de euro).

A avut un ton cvasisapiențial, teoria bartoșiană fiind că fiecare pastor (v-am spus, a fost mai puțin aniversarea bisericii, cît una a pastorilor) a avut rolul său, Dumnezeu l-a folosit pe fiecare.

Partea proastă a acestei teorii rezultă în evitarea asumării responsabilității pentru momentele nereușite din istoria biserici ale pastorilor, instaurarea unei păci neîntemeiate pe fundamente morale solide și amnezia compensațiilor, cum ar trebuie să fie, după etica creștină.

De asemenea, în contextul actual al bisericii, se induce o anumită percepție falsă, conform căreia Biserica Providența ar fi intrat în normalitate.

Ce înseamnă însă normalitate, atunci cînd e vorba de conceptul de BISERICĂ, e un subiect amplu, pe care îl voi trata în Scrisoarea deschisă către Biserica Providența, pe care am anunțat-o de la finalul anului trecut și despre care l-am anunțat în ianuarie pe actualul pastor.

După cele circa 3 ore ale întîlnirii de dimineață, a urmat o agapă, bogată în diverse feluri de mîncare și de desert, iar seara nu a mai fost întîlnire a bisericii.

La agapă nu am simțit o atmosferă dominată de spiritul Bisericii Providența, care s-a manifestat plenar la o altă sărbătoare: Ziua Mulțumirii 2009.

Atunci, după agapă, a urmat continuarea închinării în biserică.

Biserica Providența a avut, în majoritatea anilor săi, mulți vizitatori la sărbători (și agape). Asta poate fi un motiv pentru care spiritul acestei biserici nu se manifestă puternic de multe ori.

Pe de altă parte, istoria tumultoasă a ultimilor 10 ani a lăsat urme în structura sufletească a unora, nu puțini, care fac parte din această biserică.

De 10 ani, bătrînetul (care a fost de partea Comunității Baptiste Oradea) se așează în partea stîngă în spate, cel mult pe mijloc-stînga, iar familiile mai tinere (care au trăit din plin agresiunea Comunității Baptiste Oradea) se așază în tronsonul din dreapta la mijloc, cel mult pe mijloc-dreapta.

În fața tronsonului din dreapta se află corul tinerilor sau al copiilor, orga, instrumentiștii, microfoanele. :)

Între cele două tronsoane antagonice se află, pe mijloc, alte două tronsoane (tampon).

Familiile tinere (30-40 ani) nu au avut și nu au suficientă influență pentru a urni Biserica Providența din arena în care e prinsă, familiile batrînilor (50-70 ani) nu au avut și nu au suficentă influență pentru a-și impune ritmul nondinamic pe care îl doresc pentru biserică.

Întinerirea bisericii prin botezuri, pastori tineri și noi comitete nu este una convingătoare.

La toate acestea se adaugă și contextul vremurilor actuale, în care vizibilitatea pe Internet este un parametru important.

La aniversarea de 20 de ani, Biserica Providența nu a avut un pliant aniversar (cum s-a intenționat), nu a avut funcțional site-ul (cum ar fi fost de dorit).

Și liderii zic că s-a intrat în normalitate…

Doamne, în cîte biserici evanghelice ale românilor anormalitatea e prezentată ca… normalitate.

Duminica viitoare, cînd e botez la Biserica Providența, e invitat Petrică Vidu.

A treia duminică, Marius Cruceru, cu finalul seriei Vicii și virtuți (7 mesaje? 8?).

Marius Cruceru a fost și la botezul din 8 noiembrie.

Ce a ajuns Providența… Teren de antrenament pentru emanueliști…

Acum vreo 3 ani a venit actualul pastor (deja în conducerea Comunității Baptiste Oradea).

Din cîte știu, 17 ani n-a avut ce călca Paul Negruț la Providența….

Această biserică a fost o gură de aer în perimetrul neoxigenat al bisericilor baptiste (și penticostale) din Oradea.

Cîntarea de la 11.35 din 29 mai 2016 și Ziua Mulțumirii din noiembrie 2009 sînt momente care au reînviat spiritul Bisericii Providența.

Acolo, la nivelul acestui spirit autentic, din prima decadă a secolului XXI, mă situez și nu am de gînd să cobor deloc standardele, atunci cînd comentez ceva în legătură cu Biserica Providența.

La fel cum nu am de gînd să cobor deloc standardele, atunci cînd readuc în atenția publică perioada cea mai bună a Universității Emanuel, din anii ’97-’98.

De asemenea, un al treilea spaţiu confesional unde am apucat cea mai bună perioadă este Biserica Baptistă din Petroşani – mijlocul anilor ’70, fapt confirmat, după 40 de ani, de Buni Cocar în amintirile sale.

Închei cu un alt în istoria baptiştilor români, pentru care anii ’20 şi anii ’90 rămîn momente de referinţă.

Cele două momente importante din secolul XX pentru România și pentru evanghelicii români, Unirea și Revoluția, au produs două figuri importante pentru baptiști: Constantin Adorian și Iosif Țon.

Actualii lideri naţionali ai baptiştilor români sînt figuri publice expirate, caracterizate de mediocritate și lipsiți de dinamică autentică.

În astfel de perioade de dezorientare, să revenim la standardele care caracterizează momentele de referință ale istoriei baptiștilor și să nu ne lăsăm induși în eroare de falsele valori care sînt vehiculate cu voioșie de palavragiii confesionali.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: