Bonhoeffer: pastor, martir, profet, spion – Eric Metaxas, Editura Scriptum, Oradea, 2016, 735 p.
“Teologia lui Bonhoeffer a întotdeauna către o perspectivă incarnaţională, care nu excludea “lumea”, ci o privea ca pe creația bună a lui Dumnezeu, făcută nu ca să e bucurăm de ea și să o celebrăm, nu să transcendem pur și simplu. Potrivit acestui punct de vedere, Dumnezeu a răscumpărat omenirea prin Isus Cristos și ne-a refăcut “buni”. De aceea, nu trebuie să renunțăm la umanitatea noastră, considerând-o ceva “nespiritual”. Așa cum afirmase Bonhoeffer mai devreme, Dumnezeu dorește ca “da”-ul pe care I-l adresăm Lui să fie un “da” adresat lumii pe care El a creat-o. Aici nu a fost vorba de pseudoumanismul subţire al teologilor liberali din mişcarea “morţii lui Dumnezeu”, care în deceniile următoare l-au revendicat pe Bonhoeffer ca fiind unul de-ai lor; și nici de antiumanismul teologilor pioși și “religioși”, care au abandonat teologia lui Bonhoeffer în favoarea liberalilor. Aici a fost cu totul altceva: a fost umanismul lui Dumnezeu, răscumpărat în Isus Cristos.” (p. 611)
Lasă un răspuns