Din istoria blogosferei evanghelice – 2 iulie

2007 – Marius Cruceru: Ce s-a întîmplat la Congres? Părerea mea…

„S-a citit o primă formă a Rezoluţiei referitoare la cei care au colaborat cu securitatea în trecut. Congresul 2007 s-a remarcat prin dezbaterea vie asupra acestei probleme. Cineva spunea că „trebuie să privim înainte, acesta a fost un Congres al dezlegării de trecut”, din acest punct de vedere. I s-a răspuns „un vîslaş poate să vîslească toată noaptea fără să îşi dea seama că nu înaintează, pentru ca la lumina zilei să descopere că n-a dezlegat funia de mal”. Ca să ne planificăm viitorul, trebuie să ne dezlegăm de trecut, privind înapoi, vindecîndu-ne de acesta. S-a hotărît ca acei care au colaborat cu Securitatea şi au fost aleşi în funcţii de conduere la Uniune să îşi dea demisia dacă se va descoperi că au colaborat cu fosta Securitate. Discuţiile asupra acestui subiect nu s-au încheiat nici în a doua rundă.”

2014 – Teofil Stanciu: Ce are creștinismul de pierdut?

„Creștinismul se poate lipsi de toate instituțiile sale, la nevoie, pentru că esența vie a creștinismului n-a depins niciodată de instituții. Numai puterea sau influența politică a creștinismului sunt mai strâns legate de instituții. Chiar și influența socială este posibilă în absența oricărei organizări centralizate și ierarhice.

Creștinismul, în ciuda unor dovezi care par să susțină contrariul, nu este un cartel sau un partid în care se intră prin adeziune și ritualuri inițiatice ezoterice, ci este o experiență transfigurantă. Nu totul se rezumă în creștinism la experiență, nici pe departe, dar experiența îl face contagios. Adesea nu învățătura creștină e cea care convinge un nou adept, ci exemplul unui credincios. Nu frumusețea în sine a revelației speciale (care e descoperită ulterior), ci o transformare interioară care modifică fundamental perspectiva asupra revelației ca atare.”

Vasile Ernu: Sectanții (6)

sectantii-180

Sectanții – Vasile Ernu, Editura Polirom, Iași, 2015, 376 p.

„Dincolo de suferinţă, prigoană şi martiriu însă, foarte preţuite de secta mea, în încercarea de a‑şi lega originile de generaţia primilor creştini, mai exista un mod total diferit de a înţelege relaţia cu statul şi mai ales de a crea tehnici de rezistenţă faţă de acesta.

Principiul libertăţii, aşa cum îl înţelegeau şi‑l practicau ei, e specific probabil mai tuturor grupurilor marginale. Mai întîi, sectanţii nu cred într‑un stat neutru sau bun, fie el comunist sau capitalist. Statul e o formă de robie, de la care e bine să te sustragi. Nu trebuie neapărat să intri în conflict cu statul, ci să te eschivezi, să‑ţi creezi o lume paralelă. A lupta direct cu statul este pentru sectant ceva inutil : oamenii contează, nu statul în sine. Cel mai bine lupţi cu el doar ignorîndu‑l total. Statul acceptă însă orice, dar nu şi cetăţeni nesupuşi. Ignorarea şi nesupunerea sînt armele cele mai puternice împotriva statului şi irită puterea cel mai mult.

Pentru noi, sectanţii, libertatea oferită de stat nu e decît un rezultat al capacităţii noastre de a rezolva limitările şi interdicţiile venite de la acesta. Libertatea venită din partea oricărei forme de putere este falsă. În esenţă, îmi explica bunelul: cheia lecturii Cezarului nu este darul, nu este ceea ce‑ţi oferă el, ci ceea ce‑ţi ia, ceea ce‑ţi interzice.” (p. 143-144)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: