Dumbrava minunată (152)

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„De multe ori in ultimii ani ne-am propus sa nu mai primim bolnavi, deoarece odata cu cresterea numarului de persoane cresc si responsabilitatile, nevoile, costurile si volumul de munca. De fiecare data insa, aparea cate un caz mai special, neprimit si nedorit de nimeni si ne gandeam ca Dumnezeu se uita la noi asteptand sa vada ce vom face, daca-I vom inchide usa sau il vom primi oferindu-I adapostul si ingrijirea de care are nevoie. Dupa un timp am hotarat sa nu ne mai preocupe acest aspect stiind ca Dumnezeu detine resurse suficiente pentru a-I hrani indiferent cat de mare ar fi numarul celor trimisi la Dumbrava.

In urma cu ceva timp insa am realizat ca e din ce in ce mai greu sa gasim oameni care sa ni se alature in activitatea de ingrijire a bolnavilor, in special oameni de incredere, cu potential, disponibilitate si pasiune pentru acest proiect. Dupa cativa ani in care Ana Maria ne-a fost un partener de nadejde in activitatea noastra, a plecat, ne-am vazut siliti sa ne orientam si sa cautam alte doua persoane care sa-i ia locul. Astfel ca la casele din Tinca atributiunile ei au fost preluate de Lois, o tanara de 25 de ani, farmacista, care speram noi sa se ridice la inaltimea asteptarilor si nevoilor de aici, urmand ca la Dumbrava sa mai asteptam inca sa apara „omul potrivit” pentru activitatea de acolo.

Avand in vedere numarul mare de bolnavi trimisi la Dumbrava in ultima vreme, ne-am vazut siliti din nou sa facem loc celor mai in varsta si mai bolnavi, trimitand “la oras” pe cei care dupa tratamentul si ingrijirea oferita s-au facut bine si intr-un fel sau altul pot sa se “descurce” singuri. E o practica mai veche la care am recurs de multe ori si chiar daca nu ne putem lauda cu acest lucru, iar unii ne judeca sau ne critica pentru acest mod de a “face loc” altora, nu avem inca o idee sau o solutie mai buna de a “rezolva “ problema. Dupa un timp insa, o parte din ei se intorc murdari, slabiti sau bolnavi, pentru a fi primiti din nou, uneori fara actele de identitate cu care au plecat, marturisindu-si esecul in lupta pentru supravietuire din orasul de pe Crisul Repede, de pe Somes sau Mures unde au fost trimisi.

Pe cei mai bolnavi ii primim iar si incercam sa le oferim ingrijire si adapost; altora insa le mai dam sansa de a-si gasi un rost in alta parte, lucru destul de anevoios uneori, deoarece nu vor sa plece, apeland adesea la politie sau pur si simplu intrand in timpul noptii in casa cautandu-si locul de unde au plecat. Si in aceste zile s-au mai intors doi, unul din ei a venit pe jos cale de 40 de kilometri imbracat de parca ar fi fost ger cumplit afara desi era o caldura de nesuportat, iar celalalt decis sa ramana cu orice pret, nu mai putea fi clintit din hotararea lui, in ciuda explicatiilor ca nu-l mai primim pana la iarna cand se va face frig. L-am dus de trei ori pana-n Oradea, de unde a revenit de fiecare dat , facand popas si pe la politie incercand sa le explice nevoia si starea in care se afla.

Speram totusi ca in aceasta vara vom termina renovarea ultimei case din Tinca unde vom putea adaposti 30–35 de bolnavi, ceea ce va insemna un volum mai mare de munca , de personal si de cheltuieli. Credem insa ca Dumnezeu poarta de grija, chiar daca uneori acest lucru nu se reflecta in atitudinea si starea mea, fiind adesea vulnerabil si usor de clintit.

In aceasta saptamana, in urma intalnirilor si discutiilor cu diferite persoane care i-au vizitat, sase bolnavi au hotarat ca e momentul sa se boteze in apa, ceea ce a fost un prilej de sarbatoare intr-una din casele din Tinca. Si fiindca unii din cititori m-au intrebat – nu stiu daca din curiozitate, nestiinta sau rautate – daca le impunem acest lucru bolnavilor in schimbul serviciilor pe care le oferim, vreau sa le spun ca niciodata nu am facut si nici macar nu mi-a trecut prin cap asa ceva. Usa noastra a fost deschisa intotdeauna pentru orice preot sau slujitor al bisericii de orice confesiune religioasa ar fi fost, asa explicandu-se si faptul ca preotul din biserica ortodoxa sau Greco-catolica a intrat si a facut slujba ori de cate ori a dorit, la fel si pastorul reformat, baptist sau oricare altul. Din pacate acestia vin mult prea rar de cat ar fi nevoie.

De asemenea, toate slujbele de inmormantare sunt oficiate de preotul din sat respectand legile in vigoare, mai putin o parte din obiceiurile si datinile cu care am fost obisnuiti. Deci, nimeni nu e silit in nici un fel sa adere la vreo religie, nu m-a interesat confesiunea sau nationalitatea nimanui, fiecare e liber sa-si aleaga si sa-si exercite credinta cum doreste, toti fiind ingrijiti la fel indiferent de convingerile sale. In speranta ca veti avea o saptamana placuta, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Lydia, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: