Din istoria blogosferei evanghelice – 7 iulie

2007 – Marius Cruceru: Şi mai tulburător

„…un document absolut înfiorător care ne arată că cei care au dat note la securitate nu le-au dat cu timiditate şi forţaţi de la spate să scrie şi următorul rînd, ci le-au scris cu acribie şi entuziasm.

Ştiam că este rău, dar nici chiar aşa de rău…. Aceeaşi senzaţie am avut-o şi cînd am descoperit notele date de tatăl meu. Mă aşteptam la rău, dar nici chiar aşa de rău. Mă aşteptam să fie note scoase cu cleştele din pană, dar nu şi recomandări făcute gratuit celor în cauză.”

2008 – Alin Cristea: Reţeaua România Evanghelică

„Avînd în vedere anchilozarea societăţii româneşti (“încremenită în proiect”) şi a mediului evanghelic ghetoizat, cele mai mari speranţe mi le pun în iniţiativele individuale, derulate conform unor motivaţii serioase, puternice, nobile, dar şi în abilitatea unor evanghelici de a-şi integra proiectele iniţiate în reţele de colaborare care să slujească, în spirit cristic, cît mai multor evanghelici şi români care se întîmplă să descopere acest segment confesional al societăţii româneşti.”

2009 – Ravi Zacharias (7)

“Este imperios necesar ca un creștin să învețe să facă diferența, în ce privește propria sa credință, între opinie și convingere. Opinia este o simplă preferință dintr-un șir de opțiuni. Cineva poate prefera o culoare sau alta, un stil sau altul. Convingerea, pe de altă parte, este înrădăcinată în conștiință și nu poate fi schimbată fără a schimba și ceea ce definește persoana care o susține. Într-o cultură pluralistă, o opinie nu trebuie apărată cu tot atâta pasiune ca o convingere. Și orice convingere trebuie susținută pe baza învățăturii clare și obligatorii a Scripturii. Odată ce aceste diferențe devin clare pentru creștin, ele sunt urmate de o importantă consecință logică: fiecare convingere trebuie însoțită de dragoste.”

Ravi Zacharias, Izbăvește-ne de rău. Restaurarea sufletului într-o cultură ce se dezintegrează, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2007

2011 – Emanuel Conţac: De ce au capotat evanghelicii români la testul relaţiei cu statul comunist? Răspunde Dietrich Bonhoeffer

„Când este atât de preocupat de moralitatea sau spiritualitatea privată, când privilegiază moralismul şi introspecţia, omul evanghelic devine cor curvum in se, „o inimă întoarsă înspre sine”. Această percepţie îi paralizează mişcările înspre societate, îi baricadează ieşirile şi îl ţine prizonier într-un ghetou sufocant în care oamenii ajung să se calce unii pe alţii pe bombeu şi să-şi consume energiile morale şi spirituale acuzându-se reciproc de câte şi mai câte (reale sau inventate): liberalism / talibanism, modernism / anacronism, deviaţii intelectualiste / antiintelectualism retrograd etc.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: