Din istoria blogosferei evanghelice – 8 iulie

2008 – Dănuț Mănăstireanu: Amintiri cu Liviu Olah

„O a treia caracteristică, şi cea mai cunoscută, a slujirii lui Olah la Oradea a fost evanghelizarea. Mesajele evanghelistice ale lui Olah erau simple, dar pline de pasiune evanghelică, asemănătoare, cel puţin în spirit, celor ale lui Billy Graham. Adeseori, cântările de cor, mai ales cele de cor bărbătesc, jucau un rol esenţial în finalul serviciilor de evanghelizare, în momentul chemării la pocăinţă- Mărturisesc că m-am simţit întotdeauna incomod în aceste momente, în care aveam senzaţia clară a manipulării psihologice. Sunt sigur că nu era ceva intenţionat din partea lui Olah (în definitiv era o metoda folosită de mai toţi evangheliştii din lume) dar asta nu mă făcea să mă simt mult mai bine. În trei ani de activitate pastorală, mii de oameni au răspuns pozitiv la chemarea la pocăinţă rostită de Liviu Olah în cadrul multelor servicii de evanghelizare la care a predicat, în Oradea, ca şi în alte locuri din ţară. Unele dintre aceste botezuri erau oficiate în aer liber, în ape curgătoare, ceea ce nu se mai întâmplase în România de la venirea comuniştilor la putere. Aceasta i-a atras imediat lui Olah antipatia autorităţilor.”

2010 – Dionis Bodiu: Etică absolută sau mici jocuri de gleznă – Crimes and misdemeanors (1989)

„Visez la o adunare în care să putem, de dragul adevărului, să punem deoparte aparenţele şi să lăsăm adevărul să respire. Să nu ne spoim felul în care arătăm, să nu ne ascundem slăbiciunile, să nu încercăm să părem ca nişte creştini ci mai degrabă să fim oameni care Îl dorim pe Dumnezeu prezent în fiecare aspect al vieţilor noastre … e prea mult oare? Să nu mai caracterizăm pocăinţa unei femei după îmbrăcămintea ei ( aceasta îşi are rostul ei dar nu este barometru al pocăinţei ), a unor fraţi după formulările pompoase din rugăciuni, după poziţiile de mărire sau după numărul de prezenţe la amvon ( “locul sfânt”, cum îi zic unii ) … vom creşte noi chiar într-atât? Dar oare vom vrea noi aşa ceva în adunările noastre?”

2012 – Marius Corduneanu: Între Dumnezeu și Cezar

„Într-un moment în care politica nu mai are subtilităţi, zone de penumbre, teritorii comune prin care se poate iniţia dialogul, atunci când minciuna e promovată drept adevăr, atunci când albul e arătat ca fiind negru şi negrul ca fiind alb, atunci când hoţia e artificiul indispensabil al cuceririi şi exercitării puterii, ei bine, în astfel de timpuri inactivitatea, neluarea de poziţie, indolenţa, refugiul în false mesianisme spiritualizante echivalează cu o acceptare a răului şi minciunii ca norme sociale.”

2015 – Alexandru Nădăban: Puterea ipocriziei

„Puterea ipocriziei nu se pierde-n zare printr-o declarație autoritară ca un demon exorcizat. Ea trebuie slăbită gradat, continu, serios.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: