“Dumnezeu îi caută pe oameni, le dăruiește un nume nou și îi cheamă să joace niște roluri mult mai importante. Ghedeon se ascundea într-o fântână secată când Dumnezeu i S-a adresat ca unui viteaz. Petru nu avea o imagine prea bună despre sine, însă Isus l-a numit “Stâncă”. Amicii lui Iacov şi Ioan îi considerau pe aceştia nişte căpoşi, Isus însă i-a numit Fiii Tunetului. Acesta este un moment critic în viața oricărui tânăr, trebuie să auzim cine suntem cu adevărat, să primim o validare autentică, astfel încât (…) să putem rupe celelalte scenarii mai vechi care ne-au fost înmânate.” (p. 76)
Voi insista, ca și în alte cazuri (Marius Cruceru, Florin Ianovici), pe RESPONSABILITATEA liderilor evanghelici de a folosi cu seriozitate instrumentele publice de propagare a IDEILOR și relațiilor creștine.
„Fratele Niculiţă Moldoveanu provine din Oastea Domnului. Nu mai era parte de o vreme din Oaste de motive în primul rînd de dînsul ştiute şi care nu merită comentate, dar cîntecele lui sînt împregnate de melosul autentic românesc, cu miresme de folclor şi expresii muzicale care reprezintă aproape toate zonele ţării. Din vers în vers apar cuvinte ca „icoanele mele cu salbe de crini”, „candela aprisă”, „altarul” care se potrivesc atît de natural în tabloul spiritual descris de cele cîteva zeci de mii de cîntece. Dacă n-a scris el versurile, le-a ilustrat pe cele ale lui Traian Dorz şi ale altor ostaşi numiţi sau anonimi. Nu l-au deranjat candelele, icoanele şi altarele. Le-a zidit în propriul suflet.”
„Cazul Cristian Ionescu, ca și Cazul Iosif Țon, a demonstrat AMPLU statura de piticanie pe care o exhibă starurile confesionale locale și regionale într-o situație publică care implică dezbatere și dialog cu preopinenți incomozi.”
„Folosirea conceptului de liberali trebuie făcută în același timp cu conștientizarea faptului că există nuanțe pe care liberalismului le-a căpătat de-a lungul anilor (la fel cum, în cultura religioasă, nu se folosește doar termenul penticostali, ci și cel de neopenticostali / carismatici și cel de neocarismatici / Al treilea val – vezi: Penticostalii și carismaticii).”
„Biblia și Tradiția nu conțin elemente certe care să ateste culoarea politică a lui Dumnezeu. Unii au considerat, după capul lor, că Isus a fost mare revoluționar comunist, alții sunt convinși până în străfundul inimii că Dumnezeu n-are cum fi decât de dreapta, liberal pur-sânge. El însă a refuzat să se pronunțe tranșant în această chestiune.”
„Deriziunea ieftină, batjocorirea conducând la anularea valorilor și lașitatea morală – iată cei trei piloni pe care stă înapoierea României. Îi vedem pretutindeni de mulți ani. Dar temelia lor s-a pus și se pune în școală și în universitate – prin impostură.”
Miercuri – 13 iulie 2016, Cinemax, 21.55 Hotel Rwanda – Premiul Publicului la Festivalul de la Toronto, nom. Globul de Aur
Dramă, SUA-Anglia-Italia-Africa de Sud, 2004
Regia: Terry George
Cu: Don Cheadle – nom. Oscar, nom. Globul de Aur
1 premiu BAFTA
[3] nom. Oscar
[3] nom. Globul de Aur
Sinopsis: „În mijlocul tulburărilor care cuprinseseră teritoriul Rwandei, un bărbat a promis să-şi apere familia – şi a sfârşit prin a fi un adevărat erou, salvând peste 1200 de oameni. Hotel Rwanda este o poveste adevărată, al cărei erou este Paul Rusesabagina (Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care îşi foloseşte curajul şi viclenia pentru a adăposti peste o mie de refugiaţi, ameninţaţi cu moartea. În timp ce restul lumii ignora situaţia, Paul şi-a deschis inima şi a dovedit că până şi un singur om poate schimba ceva. […]
Conflictul din Rwanda anilor ‘90 a marcat unul dintre cele mai sângeroase capitole ale istoriei africane recente. Acest genocid a fost cu atât mai tragic din cauza faptului că aproape întreaga lume a ales să ignore conflictul şi suferinţa poporului rwandez. În timp ce rapoarte ocazionale despre „luptele tribale” din Rwanda erau transmise de agenţiile internaţionale, oribilul conflict, în loc să provoace indignarea internaţională, părea a fi clasat drept un alt „incident din lumea a treia”, nedem de atenţie.
În curs de 100 de zile, peste un milion de oameni au fost ucişi în Rwanda. Străzile capitalei Kigali erau pline de sânge, dar nimeni n-a venit să-i ajute pe supravieţuitori. Nu a existat nici o intervenţie internaţională în Rwanda, nici forţe de expediţie, nici o coaliţie a celor puternici. Comunitatea internaţională n-a ajutat Rwanda. Extremiştii Hutu din această ţară i-au masacrat pe vecinii lor Tutsi şi pe fraţii lor Hutu care au încercat să li se opună, iar celelalte ţări au ales să nu se amestece.”
Iulia Blaga: “Şansa lui Terry George şi motorul filmului au stat în întâlnirea lui cu Paul Rusesabagina, managerul Hotelului Mille Collines din Kigali, cel care a reuşit un lucru aproape imposibil – să salveze 1.268 de oameni, pe care i-a găzduit în hotel. Povestea lui Rusesabagina (căruia Don Cheadle îi dă o aură de sfânt disperat, tragic şi dârz) e atît de cinematografică, pe cât e de imposibilă. Terry George face în aşa fel încât spaţiul să se restrângă disperat în jurul hotelului, dându-ne impresia că Mille Collines şi mia de deznădăjduiţi dinăuntru sunt înconjuraţi de o primejdie imensă, mondială. Nimeni şi nimic nu-i ajută, în afara lucrurilor pe care le au în ei – cum ar fi iubirea şi speranţa. Terry George susţine că n-a vrut să dea filmului o tentă documentară, ci să-l construiască în jurul unui personaj. Dar chiar dacă e pregnant prin interpretarea lui Don Cheadle şi prin imaginea realmente impresionantă a acestui erou modern, „Hotel Rwanda” are acroşeul dur al unui fragment de realitate.” (România liberă, 15 aprilie 2005)
Roger Ebert: When „Hotel Rwanda” premiered at Toronto 2004, some reviews criticized the film for focusing on Paul and the colonel, and making little effort to „depict” the genocide as a whole. But director Terry George and writer Keir Pearson have made exactly the correct decision. A film cannot be about a million murders, but it can be about how a few people respond. Paul, as it happens, is a real person, and Col. Oliver is based on one, and „Hotel Rwanda” is about what they really did. The story took shape after Pearson visited Rwanda and heard of a group of people who were saved from massacre.”
…Trebuie să fii înduhovnicit, nu doar înțelepțit, ca să mai crezi în om și în binele social după experiența netrebniciei, neghiobiei și ticăloșiei propriei specii, pe care politica ți-o administrează generos.
„Pe de-o parte m-am speriat, pe de altă parte m-am amuzat văzînd cu ochii mei lotul celor care decideau ce are de făcut România în aceste vremuri complicate. Așadar, figurile politice care aveau de analizat situația politică europeană post-Brexit și aveau de hotărît ce face România erau: Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Liviu Dragnea, Daniel Constantin și Valeriu Steriu. O asemenea adunare de mediocri provinciali nu putea alcătui nimeni mai bine decît întîmplătoarea voință a poporului român! Figuri șterse, fără nici o relevanță, lipsiți complet de voce în Europa, lipsiți de experiența Europei, incapabili de a influența măcar cu un milimetru o decizie continentală. Pe harta politică a Europei, oricît de detaliată ar fi, pur și simplu nu există nici unul dintre aceste nume. Nici măcar unul! Plini de ei cînd vorbesc la camerele românești, toți acești lideri politici, în frunte cu Klaus Iohannis înseamnă zero, zero absolut, în Europa. Ei bine, pe mîna lor este România. M-am speriat, desigur, dîndu-mi seama că România este, practic, necondusă într-o vreme în care toate lumea are nevoie de leadership ca de aer.”
C.S. Lewis became her second husband after her permanent relocation to England in 1956. She died from metastatic carcinoma involving the bones in 1960.
The relationship that developed between Davidman and Lewis has been featured in a television BBC film, a stage play, and a theatrical film named Shadowlands. Lewis published A Grief Observed under a pseudonym in 1961, from notebooks he kept after his wife’s death revealing his immense grief and a period of questioning God.
„În limba engleză am găsit pînă acum doar un loc în care Liviu Olah este prezentat, în cadrul unui articol, dintr-un buletin al comunităţii Tinshill Free Church, despre trezirea de la Oradea din anii ’70:
“For three years before the revival began in the 2nd Baptist church of Oradea in 1974 a small group of five pastors met on Mondays, for prayer. Josef Tson and Vasile Talos, both of whom stood courageously against the regime, were in this group. According to Vasile this prayer meeting explains all the amazing events that followed.””
În nouă situații din Vechiul Testament, Domnul a “completat” numele EU SUNT pentru a-Şi revela mai bine natura Sa divină şi lucrarea Sa plină de har faţă de poporul Său:
Iehova-Iire: Domnul va purta de grijă (Gen. 22:14)
