Dumbrava minunată (154)

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„Primul bolnav trimis in aceasta saptamana la Dumbrava este o femeie de 49 de ani, are o poveste trista, cu multa suferinta si momente dramatice. Cand era mai mica a fost violata de tatal ei si parca nu era de ajuns, in aceeasi perioada mama ei a murit lasand-o fara caldura si dragostea de care avea atata nevoie. La 18 ani a fugit de acasa pentru a-si croi calea spre o viata mai buna si mai frumoasa, lipsite de suferinta si lipsurile indurate pana atunci. A locuit o vreme cu un barbat care a decedat in urma cu ceva timp lasandu-i din nou gustul amar al singuratatii si deznadejdii. La scurt timp dupa acest lucru a suferit un atac cerebral si pentruca nu mai putea sa lucreze, neavand casa sau pe cineva care sa-i poarte de grija, a fost trimisa la Dumbrava unde, speram noi, va avea parte de ingrijire si tratament.

Al doilea bolnav, un barbat de 47 de ani a fost internat in spital dupa o lovitura la cap, operat si trimis la Dumbrava. Odata ajuns la noi, a refuzat categoric sa se spele, sa manance ori sa se aseze in pat, manifestandu-si dorinta sa plece. Si fiinca nu vorbea deloc limba romana ci doar maghiara, ne era foarte greu sa ne intelegem, singurul lucru ce l-am priceput era ca nu vrea sa ramana la noi sub nici o forma. Daca ar fi fost sanatos, i-as fi urat drum bun si mi-as fi vazut mai departe de treburi, insa avand in vedere ca se deplasa foarte greu am ales in cele din urma sa sun la primaria de care apartinea pentru a cere informatii despre el, daca are casa ori familie care sa-l ingrijeasca, dar fiind vineri dupa masa nu mi-a raspuns nimeni.

Negasind alta solutie, nu mi-a ramas decat sa-l duc pana in satul lui, cale de vreo 70 de kilometri. Ajuns acolo, la adresa de pe biletul de iesire din spital, intrucat n-avea acte de identitate, am realizat ca locuinta respectiva era o ruina si de nelocuit. Am pasit cu grija inauntru atent sa nu-mi cada tiglele in cap, camera neavand tavan iar unul din pereti fiind daramat. Nu avea curent electric, nici mobilier, doar mizerie si o plancarda veche pe care inca se puteau citi cuvintele “ Traiasca Partidul Comunist Roman”.

N-a fost greu deloc sa-mi dau seama ca nici un om n-ar trebui sa locuiasca acolo dar nici eu si nici vecinii adunati nu l-am putut convinge sa vina la Dumbrava. L-am lasat in pragul “casei” sale sperand ca vecinii ma vor asculta si-i vor contacta pe cei de la primarie cerandu-le sa gaseasca o solutie pentru situatia respectiva. In noaptea aceea m-am trezit de cateva ori ascultand cum ploaia rapaia pe acoperisul casei si de fiecare data ma gandeam la “omul nostru” ramas acasa, expus intemperiilor si riscului de a pieri sub daramaturi. Nu stiu daca in cazul acesta ar fi valabila sintagma: “sa faci bine cu forta”, dar intr-un fel imi pare rau ca n-am facut asa…

Tot in aceste zile, doi grav bolnavi au decedat, fiind inmormantati apoi in cimitirul din Dumbrava, asa ca toti ceilalti, fara multime si fara ceremoniile ce se obisnuiesc la astfel de evenimente. Impreuna cu noi, doar preotul din sat a fost prezent, facandu-si slujba si incredintandu-i pamantului din care au fost luati. Avand in vedere faptul ca uneori vorbind despre cele ce se intampla la Dumbrava as putea fi subiectiv, am rugat-o pe doamna profesoara din Baia Mare care de o saptamana lucreaza ca voluntar printre bolnavi sa ne spuna primele impresii , intr-un mod cat mai obiectiv despre munca dumneaei din aceste zile.

Va redau mai jos cateva randuri pe care ni le-a scris, iar pana saptamana viitoare , fiti binecuvantati si nu uitati sa fiti o binecuvantare.

„Am aflat de Dumbrava, pe FB prin noiembrie 2015 intr-o imprejurare ciudata pentru mine. Nu am auzit pana atunci de Dumbrava si proiectul de aici. M-a impresionat si am vrut sa cunosc despre ce este vorba si am trimis cerere de prietenie persoanei care a postat. Mi-a acceptat cererea. De atunci duminica de duminica am urmarit cu atentie activitatea de aici. Nu-mi venea sa cred ca asa ceva are loc la noi in tara. Interesant ca am simtit ca este adevarat totul si persoana din ,,spate” este foarte sincera si transparenta. Dar cu toate acestea nu-mi venea sa cred, asa ca am hotarat sa ma conving singura. Si ca Toma Necredinciosul am vrut sa ,,pipai” cu mainile mele si sa vad cu ochii mei cum ,, Dumnezeu poarta de grija, ce privilegiu si onoare” este sa ai grija de oamenii nimanui (bolnavi, invalizi, schiopi, retardati etc).

Asa ca am intrebat daca pot veni ca voluntara aici, am primit raspunsul ca da. Am primit concediu asa ca… am pornit la drum. Sunt aici de cateva zile. Nimic nu este dupa cum ma asteptam. Credeam ca va trebui sa ajut la hranire, curatenie, ingrijire. Cand colo am primit sarcina sa stau de vorba cu oamenii cat vreau, ce vreau, cu cine vreau unde vreau, deoarece au nevoie sa ,,socializeze”, sa vada fata noua, ca cineva le acorda atentie. Asa procedez ascult, privesc, pun intrebari, sunt atenta la tot ce se intampla aici. Fiecare zi este speciala, in fiecare zi primesc lectie dupa lectie. O sa va impartasesc cateva din observatiile mele.

Nu o sa folosesc cuvinte biblice; desi suntem o tara crestina, putem sa ne facem cruce unde vrem si cat vrem, daca un credincios vorbeste crestineste imediat este apostrofat ,,pocaitul”. Tare as vrea sa stiu ce intelegeti prin acest cuvant. Bolnavii vorbesc mult aici despre pocaiti, recunosc ca sunt implicati in lucrarea de aici. Spun ca o fac din bunatate deoarece cei mai multi nu au pensie sau este mica, ca nu au acoperis, ca multi sunt imobilizati si fara minte si nimeni nu ar face sigur fara un motiv ascuns. Intreb care ar fi acesta, majoritatea spun ca vor sa-i pocaiasca dar ei nu-si vor lasa credinta in care s-au nascut. Intreb daca sunt fortati sa faca sau li se impune asta. Sustin ca nu, chiar pot sa-si puna icoane sau sa aiba Biblia lor (ortodoxa, reformata), multi au icoane sau cruci se lauda cu credinta lor, iar putinii bolnavi pocaiti parca se rusineaza.

Aici incep sa inteleg cum este Dumnezeu, sa-l vad pe Dumnezeu si bunatatea Lui. Traiesc niste zile binecuvantate cum nu mi-ar oferi nici cele mai bune statiuni. Este greu de inteles daca ai preconceptii. Ma minunez mereu, plang uneori dar si zambesc mult. Realizez cat sunt de bogata si eu n-am stiut. Primesc lectie dupa lectie. Invat mult de la bolnavi, pare greu de crezut.

Asa de mult mi-as dori sa lasam deoparte prejudecatile, sa veniti personal, sa va convingeti singuri de ,,FENOMENUL DE LA DUMBRAVA”, iar daca nu ne ,,inspiram”, macar sa aratam ca ne pasa de acesti oameni mai putin norocosi decat noi. Asa ca fac apel la toti crestinii in special ortodocsi, catolici, reformati etc. deoarece bolnavii doresc sa vorbeasca de religia lor, sa implineasca anumite ritualuri ca spoveditul, sa citeasca (multi nu stiu sa citeasca sau nu vad) din Biblia lor. Au o credinta puternica si se impotrivesc ajutorului spiritual al pocaitilor. Aici sunt bolnavi din toate confesiunile, din diferite medii. Faceti-va putin timp pentru ei vizitati-i, sa le alinati suferinta sa vedeti cata bucurie aduceti si atunci veti intelege cu adevarat cat sunteti de binecuvantati si ca puteti fi o binecuvantare. Acest salut al dl. Pasca nu va mai fi o lozinca sau expresie frumoasa, ci o sa fie simtita in mod real de dvs.

O sa inchei cu o cugetare pe care am primit-o aici de la Constantin un tanar frumos la chip, ochii care zambesc,imobilizat, paralizat partea dreapta, care nu vorbeste, mi-a scris cu mana stanga cu litere de tipar ceva ce m-a pus serios pe ganduri urmatoarele;

,,Nu fiindca lucrurile sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele”.

Va las sa trageti singuri concluziile.”

POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca

POZE: Dumbrava minunată

Despre Viorel Pașca și Dumbrava

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire

România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara

Foreign Policy România, Nr. 44:

viorel-pasca-fp

Lydia, Nr. 36, 2010:

lydia-36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: