Anul confesional 2007

NOTĂ: Articolul a apărut în confesional@ 1-2 [ianuarie-februarie 2008].

Pentru evanghelicii din România, anul 2007 a fost un an greu, istoric şi lung. Înainte de a prezenta pe larg caracteristicile anului confesional 2007 (un an al scandalurilor, al scrisorilor deschise, al blogurilor şi al ratărilor), aş vrea mai întîi să enumăr cîteva evenimente şi fenomene importante din spaţiul confesional neo-protestant.

Anul Pătrăţosului – Cel mai important fenomen al anului l-a constituit blogul La pătrăţosu al lui Marius Cruceru. Lansat în 19 octombrie 2006, blogul a început să fie dinamic începînd cu martie 2007, şi a dominat blogosfera WordPress (lb. română) în cea de a a doua parte a anului. În 20 noiembrie Ion Iliescu (care-şi lansase blogul în 15 noiembrie) şi Marius Cruceru conduceau în Topul blogurilor WordPress (lb. română) şi în Topul postărilor. În prezent blogul Pătrăţosului a ajuns la aproape 600.000 de accesări.

Fratele Niculiţă Moldoveanu cîntă cu îngerii!!! – Aşa îşi intitula Pătrăţosu postarea care anunţa decesul lui Nicolae Moldoveanu (1922-2007), binecunoscut compozitor creştin ale cărui piese de profundă spiritualitate sînt cîntate în biserici şi în casele creştinilor din diferite confesiuni. Cu această ocazie, pe blog au fost amintite versurile:

“Şi din toate cîte-n rai
Le găteşti Tu pentru mine,
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
Cît mi-e dor, Doamne, cît mi-e dor de Tine!”

Secvenţe de la înmormîntarea din 14 iulie de la Sibiu sînt disponibile pe un blog dedicat lui Nicolae Moldoveanu:

http://www.nicolaemoldoveanu.blogspot.com

D’ale Congresului – Cel de-al 34-lea Congres al baptiştilor din România a avut loc în 17-18 mai la Cluj-Napoca. Marius Cruceru a furnizat primul, în spaţiul public, informaţii despre Congresul de anul acesta, cu ţîriita la început, dar apoi transformîndu-se într-un şuvoi o dată cu postarea (în 32 de puncte!) Ce s-a întîmplat la Congres? Părerea mea… din 2 iulie. Conform articolului-proces verbal prezentat de revista Creştinul azi, Congresul a urmărit trei importante obiective: 1) armonizarea Statului de organizare şi funcţionare a Cultului Baptist cu proaspăt adoptata lege a cultelor şi cu realităţile prezentului; 2) descărcarea de gestiune a vechii conduceri a Uniunii Baptiste 3) alegerea şi validarea noii conduceri a Uniunii Baptiste pentru următorii patru ani. Iată punctul meu de vedere pe care l-am exprimat în articolul “D’ale Congresului” din confesional@ estivală: Se observă clar că “armonizarea”, “descărcarea” şi “validarea” nu au de a face cu chestiunile de ordin MORAL semnalate de Iosif Ţon, Paul Negruţ, Marius Cruceru şi Alin Cristea. Desigur, fiecare în alt fel…

Dosariada – În societatea românească Dosariada a devenit o chestiune mediatică de prim rang în 2006. În spaţiul confesional neo-protestant Dosariada a devenit subiect major în 2007. Încă din a doua parte a anului 2006, pe lista de discuţii Masa Rotundă, Iosif Ţon dăduse semnale că urmează aşa ceva şi în subcultura evanghelică. La începutul anului 2007, Marius Cruceru anunţa apariţia articolului său Despre Dumnezeu numai de bine. Exerciţiu de trăire în adevăr – ACESTA AR FI PUTUT DEVENI, DIN PUNCT DE VEDERE MORAL, CEL MAI IMPORTANT DOCUMENT AL EVANGHELICILOR DIN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ. Dacă ar fi fost susţinut de o perioadă consistentă de neimplicare în politica confesională. Acest document ar fi putut reda demnitatea baptiştilor… Din păcate, neastîmpăratul pastor bihorean (şi fascinant blogger) nu a ales calea aceasta. Dosariada a căpătat mediatizare o dată cu apariţia cărţii Pigmei şi uriaşi de Daniel Mitrofan, prima carte care conţine documente care certifică colaborarea unor lideri baptişti cu Securitatea, dar, din nefericire, autorul nu păstrează destulă distanţă (afectivă) faţă de aceste secvenţe ale istoriei baptiştilor din România, demersul său istoriografic părînd a fi subordonat unei abordări patetice şi neatingîndu-şi scopul declarat: “restituirea adevărului istoric”. Mai mult, în aceste zile, pe blogul lui, autorul cărţii îşi discreditează singur demersurile de pînă acum prin formule inoportune şi neprofesionaliste, precum: “După apariţia mai multor articole [pe Agora Christi – nota mea], graniţa dinspre virtual înspre băncile bisericilor nu a fost nicidecum trecută, ci, mai mult, întărită cu sârmă ghimpată şi câini lup dresaţi ca să patruleze şi să muşte pe oricine ar încerca să treacă graniţa ca să motiveze membrii bisericilor pentru a se atinge de acest tabu.” Contribuţia penticostalilor la Dosariadă constă în două documente importante, care vor fi prezentate la Scrisori deschise.

Alte evenimente – Vizitele unor personalităţi (Darrell Bock la Arad, Tony Anthony în Transilvania, Pitt Popovici în România), Conferinţa BIG-Metanoia (Sinaia), Conferinţa Peniel (Turda), Conferinţa Tineretului Creştin (Sibiu), Congresul Tinerilor Adventişti (Cluj), Festivalul ProMisiune (Mediaş), Festivalul 100% pentru Hristos (Constanţa), Colocviul Dumitru Cornilescu (Oradea), Şcoala de vară Perichoresis (Universitatea Emanuel din Oradea), Şcoala de vară Jubilate, Tabăra de jurnalistică (Păltiniş), Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice.

Probabil că Vladimir Pustan ar putea fi numit predicatorul anului, Silviu Tatu scriitorul anului (Dumnezeu a vorbit prin profeţi la Editura Metanoia şi Profetismul israelit în documentele biblice: între fals şi autentic la Editura Casa Cărţii), Philip Yancey scriitorul tradus în 2007 (Dezămăgit de Dumnezeu şi ultima carte despre rugăciune la Editura Kerigma, după ce în 2006 apăruseră alte patru cărţi la 3 edituri), editura anului: Casa Cărţii din Oradea, care a publicat, printre altele Atlas de istorie biblică şi Istoria gândirii creştine), biserica anului 2007: Metanoia (Arad), revista anului: Paşi (Baia Mare), site-ul anului: www.resursecrestine.ro, care a ajuns pe locul 2 la categoria Spiritualitate – contor Trafic [30.000 de vizitatori în februarie 2007 – 100.000 vizitatori în februarie 2008], interviul anului: interviul acordat de Dănuţ Mănăstireanu în vară lui Andrei Ivan, cel mai important document despre evanghelicii din România din perioada postdecembristă, publicat în 14 episoade pe blogul Persona al cunoscutului teolog ieşean.

Anul confesional 2007

Pentru evanghelicii din România, anul 2007 a fost un an greu, istoric şi lung. A fost cel mai greu an din perioada post-comunistă. Consecinţele scandalurilor din 2007 se resimt, dar, mai ales, se resimte o criză de identitate şi solidaritate. A fost un an istoric cel puţin pentru că, după aproape 60 de ani, a apărut o nouă Lege a Cultelor şi confesiunile au putut să-şi definitiveze Statutul de funcţionare. A fost un an lung deoarece, precum secolul XIX e privit ca fiind cel mai lung secol (de la Revoluţia franceză din 1789 pînă la Primul Război Mondial), iar secolul XX ca secolul scurt (termen avansat de Eric Hobsbaum în Epoca extremelor, secolul încheindu-se cu căderea comunismului), pentru evanghelicii români anul 2007 începe în 2006 şi se prelungeşte pînă în 2008. Pentru perspectiva istorică evenimentele sînt mai importante decît cronologia.

Anul scandalurilor

Climatul belicos a fost anticipat (şi pus în evidenţă) de către Grupul de discuţii Masa Rotundă (7 august 2006 – 8 februarie 2007), unde s-au discutat multe chestiuni interesante (3864 de mesaje în 6 luni, peste 700 de membri), dar şi s-au putut face estimări despre ce urmează în anul 2007 în spaţiul confesional: subiectul deconspirării, Congresul baptist, relaţiile din biserici şi dintre biserici etc.

Totuşi, la începutul anului a căzut, neanunţat, scandalul plagiatului. Rectorul Universităţii Emanuel din Oradea era acuzat de “un grup de baptişti” că ar fi plagiat în cursul de Etică. A fost încă un prilej cu care baptiştii români s-au divizat (nu neapărat în ceea ce priveşte credibilitatea unei astfel de ipoteze, cît din punct de vedere ideologic, în pro- şi contra-Negruţ).

Un alt ziar orădean (decît cel în care a apărut acuzaţia) îl citează: “Am mers personal în California, la domnul Scott Rae, căruia i-am cerut iertare pentru această regretabilă eroare, explicându-i situaţia. Mi-a spus că înţelege situaţia şi acceptă scuzele mele, asigurându-mă de întregul său sprijin pentru publicarea traducerii cărţii sale în limba română şi, mai mult, că va face tot posibilul să vină la lansarea cărţii sale în România.”

Însă explicaţiile pe care le-a dat pe Internet (Paul Negruţ nefiind nicidecum un adept al Internetului) au generat scrisoarea deschisă din partea lui Dănuţ Mănăstireanu în care îl critică dur.

Scandalul Cruceru-Tuţac a fost generat de Marius Cruceru pe blogul lui, întreţinut nepermis de mult , devenind cel mai dizgraţios episod din istoria baptiştilor din perioada postdecembristă.

Din răspunsul lui Nelu Tuţac, secretar general al Uniunii Baptiste: “Fratele Viktor Hamm, reprezentantul Asociaţiei “Billy Graham” a hotărât să mă aleagă pe mine ca “chairman” al Festivalului. De ce tocmai pe mine,cel mai ticălos dintre pastorii baptişti? Nu ştiu, poate este harul Domnului. S-a făcut de asemenea un comitet de supraveghere spirituală din care fac parte fraţii: Paul Negruţ, Otniel Bunaciu, Riviş Tipei, Ioan Moldovan şi Virgil Achihai. Mă gândesc că ai auzit de aceşti robi ai Domnului. Mă simt nevrednic să fiu în compania acestor oameni, eu, cel mai mare mincinos din Cultul Baptist (parcă aşa mă calificai!!!). S-a format un comitet regional pentru organizarea festivalului din care fac parte colegii noştri : Viorel Iuga, Petru Bulica, Samuel Tuţac,Gigel Olariu, Cătălin Covaci, Dumitru Moţ,Nelu Filip, Dorel Rus… Ai auzit cumva de aceşti oameni? Mă întreb cum de nu le este ruşine să stea alături de mine?”

Scandalul Mitrofan-Dugulescu / Ţon a fost iniţiat şi întreţinut de autorul cărţii “Pigmei şi uriaşi” şi a avut apogeul chiar la trecerea dintre ani. Petru Dugulescu a murit în 3 ianuarie 2008. Însă înainte de Petru Dugulescu, tirul lui Daniel Mitrofan, pe blogul lui, a fost evident pe Iosif Ţon.

Un alt scandal al “anului lung” 2007 încă se desfăşoară în perioada în care scriu aceste rînduri. Grupul Agora Christi a avut subiectul deconspirării pe luna februarie pe blogul grupului. Din nefericire, lăsîndu-se cuprinşi de patima poziţionării rapide ideologice, oameni inteligenţi au ajuns să scrie lucruri iraţionale despre acest demers decent (ba chiar cineva a susţinut că toţi aceştia – Rotundu, Persona şi Agora – “sunt angajaţi de cineva, sunt finanţaţi de cineva, de un grup care are intenţia să promoveze în viitor un program de tip ecumenic evanghelic, de preluare a puterii, prin fărămiţare, de către unii “lideri” deja pregătiţi, antrenaţi şi aruncaţi în focurile bătăliei acum”).

Scandalurile penticostalilor se subînţeleg cu uşurinţă din cele ce urmează la Scrisori deschise.

Anul scrisorilor deschise

Anul 2007 poate fi lesne ţinut minte ca anul scrisorilor deschise şi doar dacă îl delimităm între scrisoarea deschisă adresată de Dănuţ Mănăstireanu lui Paul Negruţ şi postarea aceluiaşi Dănuţ Mănăstireanu pe blogul său din 21 februarie 2008 Derutele deconspirarii – pamflet stresat de sezon, la adresa “părăţoşilor”, care poate fi (şi trebuie) citită ca o scrisoare deschisă adresată lui Marius Cruceru.

Dar în 2 septembrie 2006 Comunitatea Regională Penticostală Constanţa a adresat Congresului Cultului Penticostal (Timişoara, 27 octombrie) o “Rezoluţie privind deconspirarea celor care au colaborat cu Securitatea”. Această dată pare mult mai potrivită pentru a delimita anul confesional 2007 (din perspectiva scrisorilor deschise), mai ales că spre sfîrşitul anului, în 14 noiembrie 2007, apare o “Scrisoare deschisă adresată Cultului Penticostal”, semnată iniţial de 17 pastori penticostali, dar care ajunsese, se pare, la începutul anului 2008, la aproape 40 de semnături.

Totuşi, e benefic a purcede demersul chiar cu scrisoarea lui Iosif Ţon adresată lui Paul Negruţ (care nu a răspuns), apoi, după 10 zile, unui grup de pastori, apoi Iosif Ţon i-a solicitat lui Daniel Brânzei să o transmită pe lista de discuţii Roboam. Cu aceeaşi scrisoare Iosif Ţon a iniţiat grupul de discuţii Masa Rotundă: “Ce aş dori eu să spun cultului baptist din România”, pe care o încheia astfel: “…unde se va decide dacă vom câştiga sau nu războiul spiritual din România este să predicăm o învăţătură care să producă oameni de caracter, oameni noi, oameni morali, oameni după chipul Domnului Isus. Dacă falimentăm în acest domeniu, putem câştiga oricâte ale lupte: vom pierde războiul!”

Într-un alt document, “Eu şi securitatea”, Iosif Ţon îşi recunoştea colaborarea cu Securitatea, încheind astfel: “După ce am luptat atâţia ani pentru libertatea Bisericilor noastre şi pentru cauza Evangheliei în România sub comunism, întreaga Românie va constata totuşi că numele noastre vor apare pe lista celor care au fost cândva informatori ai securităţii. Vor fi mulţi pastori în situaţia aceasta ciudată. Ceea ce scriu este tocmai un ajutor pentru a se înţelege de ce se va produce această aparentă contradicţie. Situaţia este simplă: Cândva am fost frânţi şi am cedat. Dar tot acolo, Dumnezeu ne-a iertat şi ne-a ridicat la luptă pentru cauza Lui. Dacă veţi putea privi cele două aspecte împreună, va dispare orice contradicţie sau confuzie.”

Acest document a fost folosit de către publicaţii şi bloggeri în toamna anului următor pentru a atrage atenţia asupra colaborării lui Iosif Ţon (şi a altor pastori baptişti) cu Securitatea.

Iată, aşadar, o cronologie a scrisorilor deschise (şi a altor iniţiative de acest gen) din spaţiul neo-protestant:

- August 2006: “Ce aş dori eu să spun cultului baptist din România” – Iosif Ţon (apoi “Eu şi securitatea” pe lista de discuţii Masa Rotundă – Octombrie 2006)

- Septembrie 2006: “Rezoluţie privind deconspirarea celor care au colaborat cu Securitatea” – Comunitatea Regională Penticostală Constanţa către Congresul Cultului Penticostal

2007

- Ianuarie: Raportul Tinerilor Români Americani pe anul 2007 – “Către bisericile române”, un patetic apel public, în care se precizează: “Problemele, cu care se confrunta tineretul roman din America sunt aceliasi, legate de cunoasterea (sau mai putin cunoasterea) a limbii romane si dorinta noastra, ca o parte din programele bisericilor, sa fie prezentate si in limba engleza. Noi precizam, ca datorita lipsei de predici in limba engleza, tineretul „roman” din Statele Unite si Canada, se simte: izolat, neglijat si inlaturat. In final, acesti tinerii se pierd, din lipsa de hrana spirituala adecvata.” – pe blogul Tinerii Români Americani

- Februarie (sau Ianuarie): Ioan Pop popularizează pe Internet acuzaţia de plagiat (cursul de etică) la adresa lui Paul Negruţ (În Februarie 2007 Informaţia de Vest publică articolul “Acuzat de plagiat”)

- Martie: Răspuns domnului Ioan Pop din partea lui Paul Negruţ publicat pe blogul lui Marius Cruceru (!)

- Martie: Scrisoare deschisă adresată de Dănuţ Mănăstireanu lui Paul Negruţ

- Martie: Scrisoare deschisă (pe lista de discuţii Confesionala) adresată de Alin Cristea către Alexandru Iacob, iniţiatorul proiectului Santinela

- August: CONŞTIINŢA MEA PROTESTEAZĂ, o postare cu care cineva îşi lansează blogul “PENTICOSTALUL”, un protest public faţă de hotărîrea Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal intitulată “Principii şi direcţii pentru întărirea disciplinei şi climatului duhovnicesc în biserici” din 8-9 august 2007

- Octombrie: Răspunsul pastorului Ionel Tuţac! pe blogul lui Marius Cruceru (!), care îl acuzase în public de minciună.

- Octombrie: Vladimir Pustan postează pe site-ul Cireşarii un editorial intitulat Scrisoare către domnul Ţon

- Octombrie: Vladimir Pustan postează pe site-ul Cireşarii un editorial intitulat A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon

- Octombrie: Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon, reacţie publicată pe blogul ui Marius Cruceru (!), în care apar următoarele: “Interviul fratelui Iosif Ţon de la BBC aduce în faţa noastră o formă de pocăinţă triumfalistă, îmbrăcată în haină de victimă, care are menirea de a-i face pe cei care propovăduiesc pocăinţa biblică să se simtă vinovaţi, iar pe cei care au fost informatori ai securităţii să se simtă martiri îndreptăţiţi să primească admiraţia fraţilor.”

- Octombrie: Iosif Ţon răspunde… pe blogul lui Marius Cruceru (!) Postarea a avut circa 200 de comentarii, ajungînd în 2008 la peste 250, fiind pe locul 2 în 2007 în ceea ce priveşte numărul de comentarii

- Noiembrie: Comentariul lui Alin Cristea la reacţia lui Paul Negruţ, afişată pe blogul lui Marius Cruceru, faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon, reacţie difuzată în al doilea an al Dosariadei, toamna, în al 20-lea an al rectoratului lui Vasile Talpoş (nume conspirativ “Profesorul” ), nu mult după scandalul Cruceru-Tuţac, la cîteva săptămîni după ce Doru Popa şi-a anunţat candidatura la primăria Aradului, pe vremea cînd Ioan Bunaciu încearcă, pe blogul Dezvăluiri, al lui Daniel Brânzei, să clarifice ce s-a întîmplat la Seminar în anii ’70 – articolul cu acest titlu a fost trimis pe lista de discuţii Confesionala. Precizare Marius Cruceru (29 decembrie 2007): “A propos de primarul Aradului. L-am întrebat. Nu şi-a depus candidatura.”

- Noiembrie: Scrisoare deschisă către Conferinţa Naţională – Daniel Mitrofan către baptiştii din România pe blogul lui Marius Cruceru (!). Postarea a avut aproape 300 de comentarii, cele mai multe la o postare din 2007

- Noiembrie: Scrisoare deschisă adresată Cultului Penticostal, semnată de 17 pastori penticostali

- Decembrie: Ce este de făcut? – postare a lui Daniel Mitrofan pe blogul lui, unde propune un text cu litere mari, pe care să-l semneze cine vrea, de genul: “NOI BAPTIŞTII, PRIN PASTORI, FRAŢI DIN CONDUCEREA UNIUNII BAPTISTE, FRAŢI DIN CONDUCEREA COMUNITĂŢILOR BAPTISTE, FRAŢI DIN CONDUCEREA BISERICILOR, FRAŢI MEMBRI, AM PĂCĂTUIT ŞI AM COLABORAT CU SISTEMUL COMUNIST ATEU, AM CONTRIBUIT LA ÎNROBIREA BISERICILOR, AM CONTRIBUIT LA OPRIMAREA CREDINCIOŞILOR BAPTIŞTI […].”

- Ianuarie 2008: Problema colaborării. Ce este de făcut? – postare a lui Emanuel Sârbu pe blogul lui, în care apar următoarele propuneri: “Mergând pe principiul “purtaţi-vă poverile unii altora”, vă cer tuturor să vă gândiţi, la modul cel mai serios, ce credeţi că trebuie făcut în această situaţie. Cum aţi proceda Dvs. dacă aţi fi preşedintele cultului, astfel încât decizia pe care o luaţi să ducă la vindecare, reabilitare, împăcare? Toate comentariile voastre vor fi adunate, printate, îndosariate şi înaintate de mine, personal, pe cheltuiala mea, preşedintelui cultului Uniunii Baptiste.”

- Ianuarie 2008: Apel către pastori, cu care Vasile Taloş îşi încheie postarea “VIZIONARI AI LUI HRISTOS !”, unde apar următoarele: “Îndemn dar, pe acei pastori sau lideri care au o viziune clară a misiunii lor în biserică şi în lume, să ia iniţiativa şi să invite la colaborare în rugăciune, evanghelizare, slujire şi misiune, alţi pastori şi alte biserici, şi astfel, să se formeze cercuri misionare la nivel naţional (CMN). […] Nu aşteptaţi schimbarea şi revigorarea spirituală de la programe instituţionale!”

- Februarie 2008: Derutele deconspirarii – pamflet stresat de sezon (pe blogul Persona)

Anul blogurilor

“Privită din afară ‘blogosfera pare preocuparea unor persoane care îşi caută ocupaţie’, opinam cu ceva timp în urmă. Acum, ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ regret aprecierile pe care le-am făcut.”

Iată cum îşi începea Ion Iliescu aventura de blogger, recunoscînd faptul că nu a fost în cunoştinţă de cauză cînd a făcut respectiva afirmaţie despre bloggeri. Dă-le, Doamne, multor pastori şi enoriaşi mintea de pe urmă a lui Ion Iliescu!

A fost, evident, anul blogurilor. Şi pentru evanghelici.

În newsletterul medi@ 2-3 (februarie-martie 2007) prezentam 8 bloguri evanghelice. Cineva mi-a semnalat atunci, pe o listă de discuţii, că ar mai fi cel puţin încă două. Aşa că am început să mai caut. În vară prezentam o listă cu 60 de bloguri, acum lista a ajuns la peste 200. Dintre acestea, 150 au fost lansate în 2007 şi 22 în ianuarie 2008.

Începînd din noiembrie, bloggerii evanghelici au atras atenţia prin prezenţa lor în Topul WordPress (lb. română), cam 7-9 bloguri (şi tot atîtea postări) în cele 100 de poziţii, dar au existat momente de vîrf cînd senzaţia era că bloggerii evanghelici domină WordPressul: 4 postări în Top 10 – 24 noiembrie, 11.30; 2 decembrie, 13.00; 13 ianuarie, 09.00.

Cele mai multe postări (15) ajunse în Top 100 le-am observat în 7 ianuarie, 21.45, iar a doua zi, 8 ianuarie, 15.15, 16 bloguri erau prezente în Topul blogurilor. Probabil situaţia s-a datorat contextului decesului lui Petru Dugulescu – în 4 ianuarie, 17.40, primele 4 postări în blogosfera wordpress (lb. română) anunţau că a murit cunoscutul pastor baptist şi politician.

Totuşi, a existat un alt moment de referinţă, în ceea ce priveşte vizibilitatea bloggerilor evanghelici, în 18 ianuarie, cînd primele 3 locuri din Topul blogurilor erau ocupate de evanghelici. Redau mai jos postarea de pe blogul meu din ziua respectivă despre cei trei:

Bloggerii evanghelici domină WordPress-ul

Vineri, 18 ianuarie 2008, 16.00

1. La Pătrăţosu

Deja celebrul Pătrăţos rezistă pe podium de mai bine de jumătate de an, chiar dacă pe acolo au trecut Ion Iliescu, Dragoş Bucurenci, Vlad Craioveanu, Gramo (!) sau Mihai Eminescu (!).

Marius Cruceru e pastor al Bisericii Baptiste “Sfînta Treime” din Aleşd (jud. Bihor), conf. univ. la Universitatea Emanuel din Oradea şi face parte din Consiliul Uniunii Baptiste din România. Este doctor în litere (Augustin, un amator – Studiu asupra terminologiei filozofico-teologice de influenţă grecească în tratatele tîrzii ale lui Augustin, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006)

2. Persona

Un om frumos al evanghelicilor, Dănuţ Mănăstireanu are doctoratul în teologie (Ph. D.) la London School of Theology – Brunel University, 2005, din 1999 fiind Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International, din 2005 predă ca Adjunct Faculty un curs de Formare spirituală într-un program de masterat la Eastern University din St. Davids, Penn, SUA.

Preşedintele Societăţii Academice a Românilor Evanghelici, Dănuţ Mănăstireanu este unul dintre iniţiatorii grupului Agora Christi, grup de intelectuali evanghelici preocupaţi de ceea ce se întîmplă în spaţiul public al României europene, intenţionînd să reflecte critic din perspectivă teologică asupra evenimentelor societăţii.

3. Vasile Alexandru Taloş

Pastor baptist la Biserica Baptistă Buna Vestire din Bucureşti, Vasile Taloş a fost preşedintele Uniunii Baptiste în perioada 1991-1999 şi preşedinte al comisiei de redactare a Statutului Cultului Baptist (aprobat în 16 ianuarie 2008 de către Guvernul României). În prezent finalizează disertaţia “Biserica în Spiritul Apostolic”.

Vasile Taloş a făcut parte din Comitetul Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), care a depus în 1977 Programul de revendicări, semnat de 27 de persoane, la registratura conducătorului de atunci al ţării, Nicolae Ceauşescu – pentru prima oară un grup atît de mare de pastori expunea direct persecuţiile la care erau supuse bisericile baptiste. De asemenea, Vasile Taloş a întocmit memoriul din decembrie ’89 adresat lui Ceauşescu şi semnat de Congresul Cultului Baptist, memoriu care a fost depus la Consiliul de Stat al R. S. România pe data de 13 decembrie 1989.

Într-o altă postare din 20 ianuarie 2008, făceam următoarele precizări (2 paragrafe):

Acum aproape un an, Iosif Ţon, “patriarhul baptiştilor români”, încheia un experiment care, prin amploarea lui, atrăgea atenţia evanghelicilor români asupra noilor forme de comunicare: grupul de discuţii Masa Rotundă. A urmat Anul Pătrăţosului, jurnalul zilnic al neastîmpăratului pastor-conferenţiar-blogger devenind binecunoscut atît în mediul evanghelic cît şi în rîndul tinerilor WP din Second Life.

Un alt treilea fenomen senzaţional – lansarea, în 15 ianuarie, a blogului pastorului Vasile Taloş, preşedinte al Uniunii Baptiste în perioada 1991-1999 – contribuie decisiv la reducerea numărului evanghelicilor care luau mai puţin în seamă spaţiul virtual. A devenit evident că pe Internet se discută lucruri importante (chiar dacă nu de puţine ori în mod dizgraţios). Iar fenomenul blogurilor evanghelice a căpătat amploare mult mai mare decît au intenţionat iniţiatorii lor.

Premieră pe piaţa românească, volumul New Media (autor: Dorina Guţu) oferă date despre bloguri – 70 milioane (iar la fiecare două secunde apar trei noi bloguri); 37% în japoneză, 36% în engleză, 8% în chineză) – atît din lume cît şi din ţara noastră, cum sînt ele folosite (naşterea blogosferei politice româneşti) şi ce impact pot să aibă cîteodată.

Iată două exemple:

- Cînd unei persoane i s-a refuzat repararea computerului la scurt timp de la achiziţionare, aceasta a criticat pe blogul personal modul în care compania a răspuns solicitării sale. Reacţiile altor bloggeri au apărut imediat, scandalul din blogosferă ajungînd în mass media tradiţionale. Forţată de împrejurări, compania a anunţat schimbarea strategiei de comunicare prin stabilirea unor relaţii online directe cu clienţii şi, mai mult, a înfiinţat un departament special pentru monitorizarea comentariilor de pe bloguri, nu numai a articolelor din presa tradiţională. A fost primul caz în care o mare companie a resimţit impactul covîrşitor pe care îl pot avea blogurile.

- Cînd soţia unui angajat al unei companii (cel mai mare studio de jocuri video din lume) a adusc critici, pe blogul ei, la adresa companiei, a programului de lucru prelungit, a orelor de lucru suplimentare neplătite şi a imposibilităţii de a avea concediu, studioul a angajat-o în instanţă, însă a pierdut procesul şi a trebuit să plătească daune de peste 15 milioane de dolari. Şi compania a trebuit să-şi schimbe politicile de personal.

Păstrînd proporţiile, e de reţinut faptul că în 2007 reacţiile unor comentatori la anunţul făcut pe blogul Pătrăţosului despre lansarea seriei de prelegeri John Bunyan a dus la anularea evenimentului (la care fusese invitat rectorul Seminarului Teologic Princeton) şi la un următorul comunicat:

“Conducerea Comunităţii Baptiste de Oradea nu este de acord cu invitarea teologului Iain Torrance la Universitatea Emanuel din Oradea din cauza poziţiilor teologice ale acestuia aflate în clar dezacord cu crezul nostru. Cerem de urgenţă conducerii Universităţii Emanuel să refuze în termeni categorici oferta prof. Iain Torrance.”

Anul ratărilor

Deşi Pătrăţosu a avut vizibilitate maximă în 2007, a ratat folosirea acestei vizibilităţi în folosul comunităţii evanghelice din România. Modul în care a lăsat comentarii isterice, incompetente şi rău-intenţionate ale unor vizitatori pe blogul lui, în numele unei aşa-zise libertăţi de expresie, a condus la subminarea coagulării unui grup de reflecţie (precum intenţionează, de exemplu, Agora Christi). Mai mult, prin exagerarea unor chestiuni în detrimentul altora, dar mai ales prin iniţierea şi întreţinerea unor scandaluri, Pătrăţosu şi-a avut anul, toptanul (sute de postări şi mii de comentari), dar şi nu colanul.

Universitatea Emanuel din Oradea a ratat, cum aminteam, lansarea seriei de prelegeri John Bunyan. Instituţia orădeană e şi deţinătoarea unui record “artistic”: Facultatea de teologie are ca decan un profesor de muzică, secretar la fel, iar şef de catedră doctorul în litere cu blog pătrăţos, în condiţiile în care există peste 50 români evanghelici cu doctorat în teologie.

Tot în Oradea, Biserica Baptistă Providenţa a ratat “un nou început” după perioada de criză prin care a trecut. Spre deosebire de cazul Metanoia din Arad, care a reuşit să-şi facă auzită vocea în Arad şi în spaţiul confesional evanghelic romînesc, cazul Providenţa – organism eclesial care acum cîţiva ani atrăgea atenţia prin alternativa cu adevărat urbană pe care o propunea sub directa îndrumare a pastorului Emil Bartoş, fost decan al Facultăţii de teologie a Universităţii Emanuel – reprezintă deja o binecunoscută încremenire în proiect tipic românească şi o întoarcere, comodă, la stilul tuturor bisericilor evanghelice din Oradea şi din majoritatea zonelor urbane aglomerate cu ţărăşeni ale ţării: semiurban, discontinuu şi patetic.

Masa Rotundă a ratat să fie primul spaţiu de dezbatere autentică al evanghelicilor din România. Santinela, un proiect ambiţios şi necesar, şi-a ratat evoluţia normală, putînd fi adăugat celorlalte eşecuri de-a lungul anilor pe care le experimentează spaţiul confesional în ceea ce priveşte media evanghelică, căreia i se poate aplica, cu uşurinţă, eticheta deja amintită: semiurbană, discontinuă şi patetică. Ştirile Baptiste, o iniţiativă a noii conduceri a Uniunii Baptiste, şi-a ratat oportunitatea de schimbare de ton a liderilor baptişti în relaţia cu baptiştii din teritoriu.

Concluzii şi perspective

Toate cele scrise mai sus argumentează criza identitară şi de solidaritate în care se găsesc la ora actuală evanghelicii din România. De asemenea, indică spre o idee pe care o susţin de ani buni: în contextul românesc majoritar ortodox, evanghelicii nu pot să aibă un glas public decît împreună.

Din nefericire, numeroasele fărîmiţări confesionale (cauzate, nu de puţine ori, de orgolii personale, dar şi de lipsă de luciditate şi discernămînt) sînt tot mai multe, mai ales în contextul anilor de libertate de expresie (şi de capitalism sălbatic).

Anul 2008 aduce cel puţin trei evenimente de marcă pentru spaţiul confesional evanghelic din România: evanghelizări cu Josh McDowell, Andrew Palau, Franklin Graham.

Împreună cu dorinţa fierbinte ca mulţi oameni din neamul meu românesc să cunoască harul lui Dumnezeu, cu ocazia acestor evenimente, îmi exprim şi îngrijorarea că aceste evenimente nu vor contribui esenţial la solidarizarea evanghelicilor români şi dobîndirea unui autentic sentiment confesional. Dimpotrivă, s-ar putea ca aceste evenimente să fie ŞI pretexte pentru anumiţi lideri confesionali de a-şi cîştiga capital politic, în condiţiile în care este evident că se caută tot mai multă vizibilitate, ca şi cum aceasta ar genera autoritate (care, de fapt, se cîştigă prin slujire).

Mă tem că aceste evenimente vor alimenta sindromul triumfalist care se manifestă deseori în spaţiul confesional neo-protestant şi vor distrage atenţia de la chestiuni esenţiale care frămîntă în prezent mentalul colectiv: deconspirarea, criza de identitate, lipsa de solidaritate confesională, incompetenţa spirituală a “managerilor confesionali”, neimplicarea socială, clivajul generaţional.

La toate acestea se mai adaugă dublarea conflictelor în proiecţie virtuală, folosirea unui ton belicos şi creşterea alarmantă a gradului de suspiciune cu care sînt întîmpinate diferite proiecte.

Îndemnul lui Pavel rămîne valabil şi pentru noi:

Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie!

3 Răspunsuri la “Anul confesional 2007” r r

  1. Turul blogurilor (aprilie 2008) « România Evanghelică spune:

    [...] aşa cum am menţionat în Anul confesional 2007, a existat un alt moment de referinţă, în ceea ce priveşte vizibilitatea bloggerilor [...]

  2. Tinerii Romani Americani spune:

    Iubiti frati romani! Va rugam s-a cititi :

    “Raportul Tinerilor Romani Americani pe anul 2008″.

    Stimati frati!!. S-au implinit doi ani de la formarea acestei miscari crestine, care si-a propus ca obiectiv: salvarea tinerilor romani din Statelele Unite si Canada. Datorita interesului mare pe care-l vedem in fratii nostri romani, prin sutele de scrisori primite cu privire la aceasta lucrare, ne simtim obligati sa va dam raportul progresului nostru pe anul 2008. Pentru cei care cititi pentru prima data articolele legate de: “Drama Tinerilor Romani din America”, am vrea sa va spunem:…..

    Va rugam sa intrati la adresa de mai jos si s-a cititi in continuare articolul: Va multumim.

    http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/2009/01/raportul-tinerilor-romani-americani-pe.html
    or: http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/

  3. Iarna fierbinte (1) – 11.11 « România Evanghelică spune:

    [...] unul care am depus eforturi în acest sens, vezi Anul confesional 2007 și Anul confesional 2008, dar și alte articole precum Cum se scrie Istoria baptiştilor în [...]

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 105 other followers

%d bloggers like this: