Biografii: Nicolae Moldoveanu

Biografii: Nicolae Moldoveanu – Speranța-Doina Cătană, Editura Dalia, Timișoara, 2006, 112 p.

1

“Dacă Vasile Alecsandri a fost considerat Bardul de la Mircești, iar Mihail Eminescu Luceafărul poeziei românești pentru că au construit o solidă temelie a literaturii române în versuri, mă întreb cum ar trebui calificat Nicolae Moldoveanu a cărui creație a făcut să pulseze mai rapid și mai puternic întreaga spiritualitate creștină, indiferent de denominațiune. Cu atât mai mult, cu cât prestația artistică a acestui mare om al lui Dumnezeu s-a confirmat într-o perioadă istorică extrem de potrivnică, perioada comunistă, datorită căreia Nicolae Moldoveanu a făcut ani grei de închisoare. Dacă ar fi să aleg o metaforă reprezentativă vieții și creației sale, eu aș alcătui o sintagmă definitorie: David al spiritualității românești.

Să fie integrat într-o denominațiune numai pentru că așa ar fi corect din perspectiva unei evidențe civice, este foarte dificil, pentru că omul Nicolae Moldoveanu este fratele nedisimulat al tuturor evanghelicilor. Crescut în biserica ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, pentru care a devenit un mare reprezentant și prieten bun al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu are o casă deschisă ca o biserică pentru prietenii din toate confesiunile creștine. După părerea mea, cântările lui Nicolae Moldoveanu se cântă cel mai mult și mai demult în frățietatea Oastei Domnului, în bisericile penticostale, apoi cele baptiste, fiind cuprins în toate volumele de imnuri creștine ale acestora, apoi la frații creștini după evanghelie și adventiști deopotrivă. El își face din muzică, aripi de har, care să poarte solia Evangheliei.” (p. 7)

2

“Anul 1959 marchează puternic existenţa familiei Moldoveanul, când fratele Nicolae Moldoveanu este arestat pentru activitatea de compoziţie a cântărilor spre slava lui Dumnezeu. Acestea deveniseră o crimă împotriva statului comunist, care propaga ateismul. Una din cele mai grele perioade din viața compozitorului Nicolae Moldoveanu se conturează între anii 1959-1964, când a fost în detenție în penitenciare diferite, pentru crima de a compune cântări spre slava lui Dumnezeu. După propria sa mărturisire acesta a fost prilejul cu care a compus 350 de cântări, pe care le-a învățat pe de rost în celulă, ca să le poată scrie pe note la întoarcerea sa acasă.” (p. 13)

3

“Nicolae Moldoveanu, cel mai prolific compozitor, poet şi scriitor român, remarcabil pentru imnologia națională evanghelică s-a impus în frățietatea creștină contemporană, o dată cu semnarea numeroaselor cântări pe care le-a creat spre slava Domnului. […]

Primul volum de cântări, simbolic intitulat Cântările Harului a fost publicat în 1990 de către Stephanus Druck, Germania. Apărut cu sprijinul unor români aflaţi în străinătate, acest prim volum al Cântărilor Harului cuprinde 700 de cântări compuse și armonizate de către Nicolae Moldoveanu, în diferite perioade ale vieții.” (p. 22)

4

“Una din cele mai răspândite creaţii muzicale cuprinse în acest volum [Cântările Harului, nr. 5] este cântarea Numai harul. Aceasta exprimă încredințarea poetului că orice moment critic al vieții poate fi depășit doar prin Harul dat de Dumnezeu, fără nici un merit personal:

Pe cărarea curăției,
și în lupta spre mai bine
să mă țin, nu pot, ci-ntruna,
numai Harul Tău mă ține.

În construcția muzicală a acestui mesaj aș evidenția specificul românesc gândit de compozitor în mod intenționat, parcă pentru a rosti că, oriunde ai fi în lume, tu, ca fiu născut pe plaiuri mioritice poți avea izbândă în lupta cu păcatul și aici. Nu efortul, nici îndrăzneala sau poziția mai bună îmi ajută spre mântuire, ci Numai harul. Probabil de aceea cele două fraze sub formă de temă și răspuns melodic, în măsura de 2/4, se încheie cu câte o sincopă, inversând în oglindă valorile începutului de frază, ca printr-un soi de ritm șchiop să-mi sugereze instabilitatea umană. Cântarea este gândită în duioasa tonalitate a lui re minor și conține formule melismatice, mulate pe optimi și șaisprezecimi, indicând parcă ușurința alunecării omenești. Refrenul plasat la octava superioară găzduiește esența cântecului: Numai harul, Numai harul, mă păstrează ne-ncetat… Frumusețea de necontestat a compoziției de față a determinat alți mari compozitori, cum ar fi Puiu Caciora de la Arad, să îmbrace într-o armonie modală reliefând specificitatea cântecului, care a devenit celebru.” (p. 31)

5

“Cartea Oxigen duhovnicesc însumează 2105 cugetări ca să fie şi altora spre acelaşi folos spiritual, la trăirea vieţii creştine adevărate spre lauda lui Dumnezeu și la zidirea Bisericii (Trupul) lui Hristos. Cum personalitatea complexă a autorului include şi latura creaţiei muzicale, compozitorul Nicolae Moldoveanu va mai adăuga și în acest volum 111 cântări, concepute pe tema rugăciunii. Acest aspect se transformă într-un argument care impune un profil intelectual cu forță interioară nemaiîntâlnită, ce se exprimă în împletirea intrinsecă a mai multor forme artistice.

Pentru orice analist, separarea domeniilor muzică și poezie devine complicată, pentru că în cazul lui Nicolae Moldoveanu domeniile se întrepătrund și se susțin reciproc. Fiecare mesaj poetic are la bază o cugetare bazată pe un cuvânt scripturistic.” (p. 58-59)

6

Nicolae Moldoveanu: “Cer senin a fost compusă în 30 ianuarie 1960, o zi geroasă, când din celula întunecoasă cu nr. 13 priveam printre scândurile din geam cerul senin. Mă gândeam că raza aceea care se vede îmi arată numai cerul, care era senin în acea zi geroasă, dar acea bucățică de cer era o mare speranță de veșnicie.” (p. 78)

7

Nicolae Moldoveanu: “În condiţiile din închisoare se făceau tot felul de presiuni asupra mea să retractez tot ce am scris, mai ales că nu totul era scris în duhul bisericii ortodoxe; în biserica ortodoxă se învață că mântuirea e prin fapte bune. Biblia însă ne învață că suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, arătat în Hristos Domnul, nu prin faptele noastre bune, căci noi suntem păcătoși din fire și nu puteam face faptele bune cerute de Domnul, decât ca o consecință a predării noastre totale, a mântuirii prin har, a schimbării vieții prin Duhul Sfânt.” (p. 80)

8

Daniela Moldoveanu: “Cel mai mult mă impresionează cât timp petrece în rugăciune și cum se pocăiește de fiecare gând sau greșeală făcută. În rugăciune își are el sursa de răbdare, de dragoste și de toate virtuțile pe care trebuie să le aibă un creștin.

Pot să spun că dacă ar fi să dau o înfățișare unui sfânt, acela ar fi tatăl meu. El este punctul meu de echilibru în vârtejul amețitor al vieții. Dovada că se poate trăi curat într-o lume murdară.” (p. 92-93)

9

Iosif Lazăr: “L-am vizitat de sute de ori pe fratele, cântările primite din partea Domnului de dânsul devenindu-mi o necesitate, o comoară chiar.

Cu fiecare vizită copiam alte cântări, așa că în decembrie 1989 aveam copiate 9 volume a câte 400 de cântări fiecare (atâtea erau scrise atunci).

Aceste cântări ne-au legat atât de mult încât s-a realizat o legătură frățească minunată între noi, cu toată diferența de vârstă existentă.” (p. 104)

10

Emima Stan: “Nicolae Moldoveanu va rămâne un nume de referinţă în muzica creştină românească, nu numai prin valoarea muzicală a creației sale, ci mai ales, prin natura acestor cântări care poartă marca inspirației divine și a unei legături organice cu Domul nostru Isus.

Suntem un popor binecuvântat de Domnul și prin apartenența acestui mare creator la națiunea noastră.” (p. 106)

Publicitate