Iată, ei stau la ușă și bat

iata-ei-stau-la-usa

Iată, ei stau la ușă și bat – Michael Licona, Editura Casa Cărții, Oradea, 2016, 128 p.

1

“Iată, în continuare, câteva concepții teologice susținute de martorii lui Iehova care se deosebesc de teologia creștină ortodoxă. [Dogmele fundamentale îmbrăţişate de toate confesiunile creştine, n.tr.]

1. Isus. Inițial, a fost creat de Dumnezeu sub forma arhanghelului Mihail. Mihail a căpătat ulterior un trup uman și a primit numele Isus. Prin urmare, Isus nu este Dumnezeu.

2. Duhul Sfânt. Nu este considerat persoană, ci forța lui Dumnezeu.

3. Cerul. Casa lui Dumnezeu. Marea majoritate a credincioșilor nu își vor petrece veșnicia alături de Dumnezeu în cer, ci alături de Isus, pe Pământul înnoit.

Adormirea sufletului. Credincioșii nu ajung alături de Cristos imediat după moarte, ci rămân într-o stare de adormire până la a Doua Sa Venire.” (p. 16)

2

“În conversaţiile cu martorii, este foarte uşor să fii distras de la firul principal al discuţiei şi să te trezești trecând de la una la alta. Cele mai multe dintre aceste subiecte sunt minore, așa că de ce să le alocăm prea mult timp? Chiar contează dacă îmi voi petrece veșnicia cu Isus în cer sau pe Pământul înnoit? Nu te îndepărta de singurul aspect care contează cu adevărat: divinitatea lui Cristos. Astfel, veți menține discuția focalizată pe cel mai însemnat lucru care îi desparte pe martorii lui Iehova de creștini. Charles T. Russel, cel care a înființat Turnul de Veghe, a spus odată, în contextul credinței omului în divinitatea lui Isus: “De această chestiune ține mântuirea noastră.” Russel credea că de poziția pe care o adoptăm față de divinitatea lui Isus depinde însăși mântuirea noastră. Din păcate pentru Russel, după cum vom vedea, el se afla de partea greșită a baricadei.” (p. 19)

3

Coloseni 1:15

“Termenul “întâi-născut” poate fi folosit în accepție cronologică (pentru a desemna primul născut sau prima creatură) sau în accepție pozițională (cu referire la cel care deține onoarea și drepturile de întâi-născut [Ps. 89:7; Ier. 31:9]). Suntem privilegiați că Pavel explică ce înţelege prin “întâi-născut” în versetele ulterioare celui citat. Dacă Pavel avea în vedere sensul cronologic al termenului (cu referire la ordinea creației), ar fi spus “după el au fost create toate lucrurile”. În schimb, Pavel afirmă că Isus este Creatorul universului, Susținătorul universului, Capul Bisericii, Domnul înviat și, în consecință, Stăpân peste toate lucrurile. Toate acestea se referă doar la sensul pozițional, nu la cel cronologic.” (p. 32-33)

4

“Iată câteva dintre argumentele folosite de martorii lui Iehova:

I. “Cuvântul «Treime/Trinitate» nu se găsește în Biblie.”

La fel stau lucrurile și cu titulatura “martorii lui Iehova” sau cu termenul “teologie”. Treime/Trinitate este un termen folosit pentru a descrie Dumnezeirea, o singură esență în trei persoane. Miza nu e numele pe care i-l dăm, ci dacă este o învățătură ce se regăsește în Scriptură.

II. “Conceptul de «Treime/Trinitate» are origini păgâne, anterioare lui Isus.”

Şi relatare despre potop există la religiile păgâne. E acesta un argument că originea acestei relatări este păgână? Chiar dacă ideea de Trinitate/Treime este anterioară creștinismului, nu se poate conchide că creștinismul l-ar fi copiat de la religiile păgâne. Întrebarea este: “Afirmă Biblia că Isus este Dumnezeu?” Răspunsul este un “da” răspicat, după cum vom vedea în capitolul următor.

III. “Dacă Isus este Dumnezeu, atunci Și-a adresat Sie Însuși rugăciunea din Ioan 17.”

Isus nu Şi-a adresat rugăciunea Sieși. El S-a adresat Tatălui, o altă persoană a Dumnezeirii, căruia I Se supune. Dacă privim Dumnezeirea (Treimea/Trinitatea) ca fiind un fel de echipă (vezi punctul 5 de mai sus), nu vor exista contradicții. Țineți minte că diferența se manifestă în statut, nu în esență.” (p. 37-38)

5

“Am văzut că nu există motive întemeiate pentru a traduce Ioan 1:1 prin “Cuvântul era un dumnezeu”, așa cum procedează TLN [Traducerea lumii noi]. Dar am examinat motive temeinice pentru a traduce “Cuvântul era Dumnezeu”, cu menţiunea că Ioan pretinde că Isus, cu nimic mai prejos decât Dumnezeu, deținea dumnezeirea. În fine, am constatat că toți părinții timpurii ai Bisericii, care s-au oprit asupra versetului și care au scris în greacă, interpretează fără echivoc Ioan 1:1 cu sensul “Cuvântul era Dumnezeu”, și nu există printre părinții Bisericii vreunul care să fi înțeles altceva. Pentru toate aceste considerente, traducerea obișnuită, “Cuvântul era Dumnezeu”, este cea corectă. Astfel, este mai presus de orice îndoială că Ioan 1:1 vorbește despre Isus despre Dumnezeu. Știu că această secțiune despre Ioan 1:1 a fost destul de tehnică. Recitiți-o de mai multe ori cu atenție, căci va fi de mult folos în discutarea acestui verset cu martorii lui Iehova.” (p. 54-55)

6

“Când studiaţi temeinic Biblia, niște reguli simple pot fi de mare ajutor.

– Studiați cuvântul. Căutați definiția într-o lucrare de referință pentru a afla cum era folosit în Antichitate.

– Studiați versetul. Odată ce cunoașteți sensul/sensurile, ce spune versetul?

– Studiați capitolul. După ce ați stabilit ce vrea să spună versetul, analizați felul în care se potrivește în contextul general al capitolului. Sunt versete care pot avea mai multe sensuri diferite. În multe cazuri, contextul e cel care determină sensul corect.

– Studiați Biblia. După cum am văzut în cazul versetului din Apocalipsa 3:14, uneori nici capitolul nu lămurește ce voia autorul să spună într-un anumit verset sau printr-un anume cuvânt. În astfel de situații, cercetați dacă același autor mai abordează altundeva în scrierile sale acel subiect. De pildă, Ioan, autorul Apocalipsei, vorbește mult despre divinitatea lui Cristos (Ioan 1:1; 20:28; 1 Ioan 5:20; Apoc. 22:6,16; pasaje ce fac referire la Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul). Cărțile lui Ioan atestă că el credea că Isus este Dumnezeu. În lumina acestor afirmații, ideea că Apocalipsa 3:14 ar susține că Dumnezeu L-a creat pe Isus este nefondată.” (p. 66-67)

7

“Credinţele mormone sunt fundamental diferite de creștinismul biblic. Acest aspect a fost aprofundat în alte scrieri. Prin urmare, scopul cărții de față nu va fi să evidențieze diferențele dintre doctrina creștină și cea mormonă, ci mai degrabă să răspundă la întrebarea: “Este mormonismul adevărat?” Iată, totuși, câteva dintre cele mai bizare doctrine mormone:

1. Dumnezeu. Odinioară om întocmai ca noi, a progresat până ce a ajuns să fie Dumnezeu. El este doar unul dintre mai mulți zei.

2. Omul. Are capacitatea să progreseze și să devină dumnezeu, la fel ca Iahve.

3. Căsătoria. În prezent, poligamia nu mai este susținută, deși mai demult era încurajată.

4. Isus. Este fiul lui Dumnezeu, dar nu este parte din Dumnezeire. Mormonii nu cred în Sfânta Treime.” (p. 72-73)

8

“Când întrebi un mormon dacă el crede în Biblie, îţi răspunde cu versetul 8 din Articolele de credinţă, care spune:

Noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, în măsura în care este tradusă corect; noi credem de asemenea, că și Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.

Mormonii vor spune că ei cred în Bibliei “în măsura în care este tradusă corect”. Majoritatea creștinilor vor fi de acord cu această afirmație. Ceea ce mormonii nu vor spune, decât dacă îi întrebi, este că ei nu cred că Biblia a fost tradusă corect, ci că a fost denaturată de-a lungul anilor.” (p. 77)

9

“Manuscrisele ebraice și grecești de care dispunem în prezent ne permit să avem traduceri fidele ale Bibliei. Astfel, chiar și după standardele mormone, putem fi pe deplin încredințați că ceea ce avem este Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, am constatat că istoria seculară a confirmat acuratețea Bibliei, astfel că știm cu certitudine că multe dintre evenimentele consemnate în această carte s-au petrecut cu adevărat. Din păcate, mormonii nu pot să aibă astfel de certitudini în ce privește Cartea lui Mormon. La întrebarea dacă evenimentele respective au avut loc, arheologia și istoria seculară n-au ce răspunde. Iar această tăcere nu este doar incomodă pentru specialiștii mormoni în arheologie, ci este o mărturie împotriva mormonismului, în condițiile în care nu s-a găsit nici urmă de vestigii într-un loc în care ar trebui să existe relicve cu nemiluita – pe dealul Cumorah. Totuși, oricât de păguboasă ar fi această carență, cea mai dificilă provocare a mormonismului are de-a face cu una dintre cărțile lor sfinte, Cartea lui Avraam.” (p. 97-98)

10

“Misionarii mormoni care-ţi vor bate la uşă vor fi uimiţi dacă vei menţiona problemele Cărții lui Avraam. Unii dintre ei nici măcar nu au cunoștință de această problemă. Alții au idee că există unele “probleme”, însă nu sunt conștienți de gravitatea acestora. Nici specialiștii mormoni n-au izbutit să dea o explicație acestei inadvertențe.” (p. 102)

“Problema Cărții lui Avraam este călcâiul lui Ahile al mormonismului.” (p. 108)


%d blogeri au apreciat asta: