În sfera tăcerii
1
“1948 martie 1. Declarația lui Richard Wurmbrand cu privire la implicarea sa și a pastorului Magne Solheim de la Misiunea Bisericii Norvegiene în activitatea de distribuire a ajutoarelor în regiunile afectate de secetă
[…] Nu este drept ca Misiunea noastră și celelalte organizațiuni cari au ajutat în chip dezinteresat și au salvat zeci de mii de vieți să fie bănuite că au mai urmărit vreun alt scop decât cel umanitar. Dovadă că numai acest scop era urmărit e faptul că Misiunea Noastră nu a ieșit niciodată singură pe teren, să distribuiască ajutoarele decât direct celor în nevoe, cu care ocazie ar fi putut face vreo propagandă politică, ci a predat totul Crucii Roșii care este organizație apolitică și a cărei conducere este în întregime în spiritul noului regim, iar banii predam chiar guvernului, adică Ministerului Cultelor. Orice bănuială este astfel exclusă.
Corespondența cu privire la toate aceste ajutoare o duceam prin Legația Suediei. Exista la început în străinătate atmosfera că se vor face fraude și ajutoarele nu vor fi drept împărțite. Dar noi am făcut tot ce am putut pentru a risipi această atmosferă și ajutoarele aduse sunt dovada că am reușit.
La Predeal am avut o casă de odihnă pentru preoți și pastori debilitați, slabi, tuberculoși. Casa de odihnă a fost înființată de Consiliul Mondial al Bisericilor, care a făcut altele la fel și în alte țări cari au suferit depe urma războiului. În 2 serii de câte 2 săptămâni a odihnit acolo vreo 150 preoți și pastori. Au luat parte cam 20 de preoți ortodocși, vreo 60 de pastori reformați, 20 evanghelici, apoi diaconițe, profesori de teologie, predicatori baptiști, etc. Eu administram casa de odihnă. Se făceau excursii. În fiecare zi erau rugăciuni, meditații biblice, etc.” (p. 114)
2
“1956 noiembrie 22. Notă informativă despre Richard Wurmbrand
[…] Nota se referă la vizita lui WURMBRANDT R.-
Privitor la WURMBRANDTH RICHARDTH care a fost internat la spitalul T.B.C. din Sibiu, sursa semnalează că după a [i]eșit din spital acesta a mai fost pe la Sibiu vizitînd pe baptiști, creștini după evanghelie, și evanghelici lutherani. Despre WURMBRANDTH RICHARD sursa afirmă că la predica ce a fost ținută în biserica evanghelică lutherană a asistat și Episcopul [MÜLLER] FRIDERICH [FRIEDRICH]/ mulţi dintre credincioșii evanghelici lutherani nu-l simpatizează pe WURMBRANDTH R. spunînd că-i evreu și că spune mai multe povești decât să explice biblia. Creștinii după Evanghelie nu-l simpatizează pe același considerent – plus pentru faptul că mergînd WURMBRANDTH la ortodoxi și-a făcut semnul crucii și că sa (sic!) închinat cu plecăciune înaintea altarului și icoanelor mai ales că el este evreu și na (sic!) fost niciodată ortodox sau catolic.-
Fiul lui WURMBRANDTH care este la Sibiu, unde urmează seminarul Lutheran, merge regulat la adunările “Creștinilor după Evanghelie” sași, și spune că vrea să primească botezul acolo. […] (p. 206)
3
“1959 ianuarie 20. Notă cu privire la problemele ce vor fi urmărite prin anchetarea lui Richard Wurmbrand: activitatea din perioada interbelică, “activitatea duşmănoasă dusă sub masca religiei”, “activitatea de spionaj” şi natura relaţiilor cu anumite persoane
[…] VASILESCU ATANASIE din str. Tina nr. 5, a relatat agentului “Serban” că WURMBRAND RICHARD este un mare misionar protestant, care folosindu-se de ideile protestantismului caută să unească toate confesiunile creștine spre a putea opune în felul acesta rezistență mai mare împotriva măsurilor luate de statut.
În acest sens, WURMBRAND RICHARD pînă la arestarea sa în 1948 a menținut o permanentă legătură cu conducătorii confesiunilor protestante din Romînia. (Baptiști, adventiști de ziua a 7-a, penticostali, creștini după evanghelie cu gruparea ilegală “Oastea Domnului”.
După eliberarea sa în anul 1956 [,] WURMBRAND RICHARD nu mai este privit cu încredere de conducătorii acestor confesiuni. Atunci WURMBRAND RICHARD încearcă să-și înfiltreze oamenii lui (elemente urmărite în acțiune informativă de grup) prin care să acapareze conducerea adunărilor acestora și să-i canalizeze spre unire. Astfel, la Creștinii după Evanghelie caută să-l introducă ca predicator pe legionarul DANCIU N., la baptiști pe legionarul BOERU GH., în “Oastea Domnului” pe soția sa SABINA (BINTEA). […]” (p. 228-229)
4
“1964 martie 25. Referat întocmit de căpitanul Iana Aurel, cu propuneri de punere sub supraveghere operativă a Sabinei Wurmbrand pe timp de 15 zile
[…] Organele noastre urmăresc prin dosar de verificare pe linia problemei “Evanghelici lutherani maghiari” pe numita WURMBRAND SABINA, fiind suspectă de săvîrșirea infracțiunii de “Uneltire contra ordinii sociale”.
Din materialele existente pînă în prezent, despre respectiva rezultă următoarele:
– Este soția lui WURMBRAND RICHARD (actualmente condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare), fost predicator evanghelic, care prin activitatea sa urmărea materializarea ideii dușmănoase de “unirea tuturor cultelor și sectelor din R.P.R. – în lupta împotriva comunismului“;
– După arestarea soțului ei (1959) WURMBRAND SABINA a preluat conducerea activității respective, pe care o exercită și în prezent;
– Are multe legături în rîndul sectelor: baptistă, penticostală, evanghelistă, precumși în rîndul altor culte;
– A fost în foarte bune relații cu CARAMAN CONSTANTIN – arestat în iulie 1963 – precum și cu alții din grupul lui;
– A fost contactată de misionarul GULYAS STEFAN în iulie 1963 – fără să se cunoască scopul și conținutul discuțiilor;
– Primește foarte multe vizite la domiciliu (din București și din provincie), făcînd la rîndul ei multe vizite în București; multe din aceste legături nu au putut fi încă identificate prin agentură;
– Există suspiciuni că la domiciliul său organizează adunări religioase clandestine.
Este înconjurată numai de elemente dintre cele mai fanatice și dă dovadă de o prudență deosebită în activitatea sa. […]” (p. 264-265)
5
“1964 august 6. Raportul întocmit de maiorul Vasile Bitire în urma întâlnirii și a discuțiilor purtate cu Richard Wurmbrand în penitenciarul Gherla
[…] Wurmbrand R. a relatat că de la ieșirea sa din detenție și pînă la data întîlnirii a discutat cu peste 400 de credincioși de diferite confesiuni: evanghelici luterani maghiari și germani, penticostali, baptiști, creștini după evanghelie etc. La domiciliul său din strada Olteni no 45 este un adevărat pelerinaj, zilnic vin cîte 30-40 credincioși pe care nu-i poate da afară și cu care trebuie să discute.
Între cei cu care a discutat a menționat pe următorii: episcopul protestant ARVAY din Cluj, Hușan și Dan conducători ai comunității baptiste din Cluj, V. Moisescu, F. Moisescu și Panaitescu de la creștini după evanghelie, Caraman, Ioanid și Răscol de la penticostali[,] Vlad Chișea și Popovici Alexa de la baptiști etc. […]
Referitor la cea de-a doua categorie de probleme susnumitul a arătat că printre protestanți și neoprotestanți sînt mari nemulțumiri în legătură cu lipsa libertăților religioase. În mod concret s-a pus problema botezurilor adică că (sic!) nu li se dă voie să facă botezuri în biserică, că li se fac tot felul de șicane dar că botezuri fac totuli prin case. Pastorii bine pregătiți sînt îndepărtați din posturi – li se ia autorizația fără să li se spună pentru ce – Hușan din Cluj, Rădulescu din Cîmpina, Popovici A. din București, Panaitescu din Ploiești etc. Împuterniciții Departamentului Cultelor se poartă brutal, pun problemele fără tact ceea ce duce la creșterea tensiunii.
Unii credincioși care ocupă posturi mai importante sînt retrogradați sau dați afară din cauza credinței lor etc. […]
În legătură cu restricțiile de ordin religios Wurmbrand Richard a arătat că toți cei cu care a discutat i-au spus că aceste restricții nu sînt impuse de partid sau de guvern, ci de securitate și că securitatea este un organ supra-partid de care se tem cel mai mult credincioșii. […]” (p. 287-288)
6
“1964 august 14. Notă informativă furnizată de sursa “Figaro” cu privire la activitatea foștilor deținuți Caraman Constantin, Gașpar Vasile, Richard Wurmbrand, Preda Grigore, Bunea Ioan, Zait Teodor, Tabolcea Gheorghe, proaspăt eliberați din închisoare
[…] WURMBRAND RICHARD, a dat telegramă de la Gherla că vine acasă. A fost așteptat în gară de un mare număr de sectanți cu flori și mașină mică. Ajuns acasă, la el este un adevărat pelerinaj.
În cinstea lui s-a organizat o masă nu știu de către cine, însă ea a fost servită la soția fostului milițian GHEBEA, care a decedat. Mîncarea a fost gătită de CHIRILOAIA la ea acasă și transportată la GHEBEA de soțul ei fost S.S.I. cu mașina salvării. Cu aceeași mașină au fost transportați și ceilalți invitați printre care CARAMAN, GASPAR, RASCOL, TUDORACHE, etc.
Am fost invitat la WURMBRAND la el acasă prin MARIA CHIRILA. Am însă am refuzat de moment să merg, întrucît ar însemna ca în calitatea mea de reprezentant al unui cult să mă plec în fața unui dușman al regimului.
În afară de aceasta am auzit că ceilalți reprezentanți de culte noi ca POPOVICI, CONSTANTINESCU EMIL și unii predicatori ai noștri, în urma vizitei ce i-au făcut-o lui WURMBRAND au avut o atitudine de plecăciune în fața lui, fapt ce a făcut ca acestuia să-i crească și mai mult prestigiu. […]
CHIRILA MARIA a afirmat față de sursă că WURMBRAND – ajutat de CARAMAN – vrea să facă un fel de reorganizare în viața religioasă din țara noastră, aceasta prin tratative cu organele de stat, iar dacă așa nu este posibil, prin impunerea acestui lucru de către forțe din afară cu care WURMBRAND se laudă că are legătură. Totul se învîrte în jurul problemei de a combate pe orice cale ideile materialiste, comuniste. Ei au planuri mari de a tipări broșuri și alte materiale în acest sens, în țară și în străinătate.” […] (p. 298-299)
7
“1964 noiembrie 16. Referat cu propuneri de aprobare a supravegherii operative a lui Richard Wurmbrand […]
În luna iulie a.c. [1964], s-a eliberat din detenție WURMBRAND RICHARD născut la 24 martie 1909 în București, fiul lui Henric și Amalia, de profesor pastor, în prezent fără ocupație, fost condamnat la 25 ani muncă silnică pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare (a fost agent al siguranței burgheze înfiltrat în mediul cadrelor P.C.R.) domiciliat în București str. Olteni nr. 45, raionul Tudor Vladimirescu.
Agenții “Manoliu Victor” și “Silvestru Adrian” ne-au informat că imediat după punerea în libertate, WURMBRAND [RICHARD] a luat legătura cu alți foști deținuți ca GASPAR VASILE, CARAMAN CONSTANTIN, MOISESCU VASILE și alții, constituind un comitet clandestin pe țară care să organizeze activitatea dușmănoasă a mai multor categorii de sectanți.
Pentru mascarea activității lor dușmănoase, agentura ne informează că WURMBRAND RICHARD și colaboratorii săi pretind că ei acționează pentru a crea o nouă organizație religioasă intitulată “Biserica unită”.” (p. 312)
8
“1965 iulie 20. Raport cu privire la Richard Wurmbrand, la starea sa de sănătate şi la activitatea de după eliberarea din detenţie, finalizat cu propunerea de a se aviza favorabil cererea sa de plecare definitivă din țară împreună cu familia
[…] Pentru a deruta organele de securitate, WURMBRAND RICHARD pleacă dintr-o localitate în alta, stînd cîte puțin, timp însă suficient pentru a răspîndi ideile sale dușmănoase.
În ultimul timp – după ce a plecat din Sanatoriul de la Sinaia – s-a deplasat la Constanța, apoi din nou la Sinaia, iar acum se află la Poiana Țapului. Din străinătate îi sosesc necontenit pachete cu diverse lucruri, prin vînzarea cărora cîștigă și cîte 7-8000 lei lunar, sume din care ajută și pe unii “frați”. Față de turiștii străini duce o activitate de ponegrire a regimului nostru, informîndu-i în mod denaturat asupra realităților din țara noastră.
Încă din anul 1964 WURMBRAND RICHARD a solicitat aprobarea de a emigra cu toată familia definitiv în Israel, cerere ce nu i-a fost aprobată, iar în ultimul timp a început să facă memorii și să ceară audiențe pentru a obține plecarea din țară.
Analizînd posibilitatea luării unor măsuri operative asupra lui WURMBRAND RICHARD, am ajuns la concluzia că pe baza certificatelor pe care le are – din care rezultă că este bolnav de T.B.C. – nu va putea fi arestat și condamnat, iar rămînerea sa pe mai departe în țară nu ne-ar folosi la nimic.” (p. 345)
9
10
“1977 octombrie 28. Nota nr. 0069.021 emisă de Ministerul de Interne
MINISTERUL DE INTERNE
STRICT SECRET
Nr. 0069.021 din 28 octombrie 1977
Ex. nr. 3
NOTA
Recent, medicul GHEORGHIŢĂ NICOLAE, personalitate a cultului baptist din ţara noastră, a efectuat o călătorie turistică în Austria, R.F. Germania, Suedia şi Norvegia.
Fiind instruit şi pregătit contrainformativ de către organele de securitate, GHEORGHIŢĂ NICOLAE, în convorbirile cu diferiţi clerici cu care a intrat în contact în străinătate, a combătut campania de calomnii referitoare la aşa-zisele persecuții și arestări în rîndul cultelor neoprotestante dusă, în principal, de Centrul pentru studierea religiilor și comunismului, din Anglia, și de postul de radio “Europa liberă”. Totodată, a prezentat adevărata situație a credincioșilor baptiști din țara noastră, precum și abaterile de la disciplina de cult și de la legile statului, săvîrșite de TON IOSIF și alte persoane din anturajul său.
În acest context, pe timpul șederii sale în Norvegia, a acordat și un interviu publicat de un cotidian cultic sub titlul, “Un medic baptist din România combate acțiunile anticomuniste”. În acest interviu a evidențiat, în același timp, drepturile și libertățile baptiștilor din țara noastră.
Punctul său de vedere privind libertățile religioase din România a fost susținut și de IARDAR SEIM din Oslo, cercetător în istorie, care și-a făcut studiile în țara noastră. Mai mult, IARDAR SEIM, în unele articole publicate în presa creștină, a demascat “adevărata față” a lui RICHARD WURMBRAND, fost pastor lutheran, emigrat din România, conducător al unei organizații din străinătate ce desfășoară activități ostile țării noastre.
Organele Ministerului de Interne întreprind în continuare măsuri specifice pentru cunoașterea și neutralizarea acțiunilor ostile referitoare la pretinsa lipsă a libertăților religioase din R.S.România.” (p. 456-457)
Romania Evanghelica 