Literatura baptistă de limbă română
1
“Anii de înflorire a literaturii baptiste sunt 1920-1938, iar din anul 1939 se vede o rărire a publicităţii făcute cărţilor, şi, în acelaşi timp, o încetinire a apariţiei de noi cărţi. Lucrul acesta se remarcă şi în calitatea hârtiei pentru reviste, care la început era bună, iar mai apoi, în anii următori şi după război (1945), era destul de slabă.” (p. 32)
2
“Liderii încurajau frățietatea că contribuie cu tot ce poate la dezvoltarea literaturii, o dovadă în plus a faptului că nu existau resurse pe măsura nevoilor vremii. Este suficient să amintim că, în anul 1941, n-a mai apărut decât o broșură, Revelionul, scrisă de Alexa Popovici, căci, nu peste mult timp, a urmat desființarea confesiunii baptiste prin decretele antonesciene și n-a mai fost cu putință să apară vreo altă lucrare.” (p. 35-36)
3
“Una dintre Bibliile folosite de credincioşii baptişti a fost Biblia de la Iaşi, tipărită în anul 1874 de către Societatea Biblică Britanică dar, pentru Ardeal, această Biblie a fost tipărită la Budapesta, în anul 1873. Biblia de la Iaşi este tipărită şi la Londra în anul 1920, de către aceeaşi societate. Această Biblie suferă mari modificări, prin scoaterea Noului Testament existent şi înlocuirea lui cu Noul Testament tradus de N. Nitzulescu, profesor la Seminarul (ortodox) Central din București. Așa apare Biblia Nițulescu, tipărită în anii 1905, 1913, 1921, ultima ediție fiind cea mai răspândită.
Credincioșii baptiști au mai folosit și Biblia de Buzău (în chirilică, 5 volume legate).
În anul 1921, apare traducerea Cornilescu, care este și astăzi Biblia îndrăgită și citită de mulți credincioși evanghelici. Această traducere a Bibliei a fost tipărită de multe ori, atât integral, cât și numai Noul Testament. În anul 1923, Farul Mântuirii o face cunoscută poporului baptist, spunând că a apărut Biblia, traducerea Cornilescu, format de buzunar pe hârtie subțire, legată în pânză, la prețul de 80 lei.” (p. 44-45)
4
“Primul Statut identificat în arhivele Uniunii Baptiste din București se referă la baptiștii din Regiunea Ungară și este aprobat de Ministrul Cultelor, în baza legii din anul 1895. Statutul are 7 pagini și este tipărit la „Ateneum”, Arad, în 1905, fiind cenzurat de Prefectura județului Arad. Acest statut a fost citit în ședința extraordinară a Uniunii Baptiștilor Maghiari în Ocea și a fost aprobat în data de 15 septembrie 1905. […]
În anul 1920, apare un nou statut, el fiind impus de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918: Statutul organic al Uniunei Comunităţilor Baptiste Române din România-Mare, Editura Farul Mântuirei, București, Strada Roamnei, nr. 117, anul 1920. Statutul acesta are 14 pagini.” (p. 108)
5
“Adevărul – prima revistă baptistă
Revista Adevărul apare la 1 ianuarie 1900, lunar, ca foaie religioasă redactată de Gheorghe Șimonca, student la Facultatea de Drept. Acesta era ajutat de Gheorghe Crișan, iar revista apărea la Editura Comunității Bisericești Baptiste din Curtici. Despre această revistă mai aflăm că va fi organul confesiunii baptiste… Adevărul nu se ocupă de politică și va fi editat de comunitatea bisericească baptistă din Curtici, ca ediție românească a organului central din Budapesta, «Vestitorul păcii», și va apare odată pe lună.
Adevărul – Revistă editată de Comunitatea Bisericească Baptistă Română din Oradea
Această revistă a apărut în timpul războiului, atunci când Transilvania a fost ocupată de maghiari. Denumirile localităților erau scrise în limba maghiară, iar unele dintre ele erau redate, în paranteză, și în limba română. Articolele erau semnate de păstorii: Gheorghe Șimonca, William Gili, Galic Coloman, Ștefan Țiț, Alexandru Pop, Mihai Vicaș, Nicolae Covaci, L.L. Sezonov și alții.” (p. 144)
6
“Creștinul
Această revistă apare în anul 1912, la Detroit, Michigan. Identitatea editorului de la acea dată este necunoscută, dar în anul 1922, Vasile Prodan apare în calitate de editor, alături de V.W. Jones, editor asociat. […]
Credem că această revistă a fost desființată în anul 1927, atunci când a luat ființă revista Luminătorul, în același oraș, fiind realizată de aceiași oameni. […]
La biblioteca Institutului Teologic Baptist din București se găsesc mai multe reviste din anii 1980-1985, cu titlul Creștinul – The Christian.” (p. 148-149)
7
“Farul Creştin
Apare în anul 1933, la Arad. La sfârşitul anului 1941, aceasta este interzisă de dictatura generalului Antonescu și reapare în anul 1944, pentru ca, în 1948, să fie suspendată definitiv. Cu toate acestea, revista apare din nou, după revoluția din 1989, și este publicată chiar și în prezent. […]
În decursul anilor, Farul Creştin a fost şi “organ al Cultului Creştin Baptist din România”, dar numai pentru scurtă vreme. Din anul 1946, publicaţia apare ca “Revistă a Organizației Tineretului Creștin Baptist din România”, până în 1948, când este suspendată.” (p. 151-152)
Farul Mântuirii
“Revista Cultului Baptist se numea Farul Mântuirii și a apărut la 1 decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian. Această revistă funcționa ca organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România, fiind caracterizată de un bogat conținut. […]
În februarie 1932, adică după 13 ani de la apariţia revistei, pe prima pagină se poate citi: “Farul Mântuirii este în primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că revista uram să-și înceteze activitatea. Cauza principală o constituia acumularea în timp a unor datorii mari, pe care cei mai mulți dintre frații din țară nu le-au achitat.” (p. 154-156)
8
“În anul 1908 a avut loc Congresul de la Buteni, în urma căruia Vasile Berbecar a fost ales ca misionar responsabil cu activitatea în cadrul școlilor duminicale. Lecțiile apăreau regulat, pentru fiecare duminică, în reviste ale baptiștilor, precum Adevărul, Cârmuitorul, Solul Păcii și altele.
După anul 1929, asistăm la o nouă etapă în ceea ce privește publicarea calendarelor pentru școlile duminicale, astfel că acestea apar sub formă de carte, având diverse titluri: Paște mielușeii mei, Calendarul biblic și Călăuza școlilor duminicale, o revistă specială pentru învățători.” (p. 171)
9
“Cântările Sionului constituie o colecţie de cântări duhovniceşti pentru adunările creştine.
Prima carte de cântări a fost tipărită în anul 1985, de către Gheorghe Şimonca, un tânăr care studia la universitate. Ediţia din anul 1907 a fost tipărită la Oradea Marea, Tipografia Nagyvárad.
Ediția din anul 1919 este retipărită cu ajutorul Societății Române de Biblii din Statele Unite ale Americii, în colaborare cu Tipografia “Adevărul” localizată în SUA, la nr. 1147 Rivard Street, Detroit, Michigan.” (p. 198)
“Cântările Evangheliei
Este cartea de cântări a baptiștilor, folosită după anul 1941, când Comitetul Executiv al Uniunii a hotărât schimbarea titlului, din Cântările Sionului în Cântările Evangheliei.
Din Cuvânt înainte al primei ediții înțelegem că Congresul Uniunii a hotărât tipărirea acestei cărți la Arad, în anul 1941.
De fapt, în anul 1941 se tipăresc ambele cărţi: Cântările Sionului, la Oradea, şi Cântările Evangheliei, la Arad.” (p. 195)
10
“Cântările Evangheliei
Pastorul Ieremie Hodoroabă a adunat cântări dintre cele mai vechi, dar şi mai noi, unele care au fost scrise sau culese de Traian Dorz și Nicu Moldovan. Cartea are 671 de cântări și 780 de pagini. A fost tipărită în Franța și a venit gratuit în țară, fiind de mare folos dirijorilor de cor din bisericile baptiste.” (p. 200)
Romania Evanghelica 