O rază de speranță
1
“Ajutoarele financiare şi materiale trimise de instituțiile religioase și organizațiile caritabile din străinătate în România în anii ’70-’80 proveneau din donații particulare, din veniturile proprii ale bisericilor, din colete organizate în cadrul a diferite parohii, din colete popularizate prin intermediul mass-media sau din surse guvernamentale.
Analizând documentele întocmite de fosta Securitate, constatăm că, în intervalul menționat, ajutoarele erau trimise, de regulă, de organizații caritabile evreiești, germane și maghiare sau de organizații caritabile religioase din SUA, Canada, Republica Federală Germania, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda și Marea Britanie aflate sub patronajul Bisericii Catolice, bisericilor neoprotestante sau bisericilor protestante.” (p. 30)
2
“Unul dintre ultimele documente care conțin detalii cu privire la activitatea lui David Troyer a fost întocmit la începutul anului 1988, în contextul vizitei efectuate de acesta și trei colaboratori, în intervalul 7-10 ianuarie. […]
Securitatea mai semnala că David Troyer a vizitat de câteva ori Ambasada SUA, unde a discutat cu James Williamson – secretar I la Secția economică, a fost interesat să intre în contact cu pastorii baptiști Vasile Taloș din București și Geabou Pascu din Alexandria sau cu inginerul Dănuț Mănăstireanu din Iași, toți cunoscuți că au “atitudini anarho-contestatare” și că “îi furnizează listele cu beneficiarii de ajutoare”.” (p. 53)
3
“Până spre sfârșitul anilor ’80, ajutoarele au continuat să ajungă la destinatari, în pofida atitudinii refractare a unor membri ai guvernului, a lucrătorilor Securităţii sau ai Departamentului Cultelor, datorită scăpărilor legislaţiei româneşti (speculate magistral de membrii organizațiilor caritabile străine), intereselor divergente ale instituțiilor comuniste, lipsei unui dialog și a unei colaborări eficiente între acestea și, nu în ultimul rând, corupției diverșilor oficiali români implicați în acest proces.” (p. 82)
4
“1970, iulie 15 – Raport întocmit de Inspectoratul de Securitate al Judeţului Suceava în legătură cu aplicarea ordinului privind atragerea ajutoarelor din străinătate.
[…] Informatorul „Vrânceanu” folosit de Serviciul I în conducerea pe Moldova a cultului penticostal, a apelat prin trimiteri poştale, în baza indicațiilor noastre, la con ducătorii unor centre penticostale din RF a Germaniei și Franța pe care-i cunoscuse anterior. Ca urmare, la sfârșitul lunii iunie 1970, cetățeanul vest-german Braun Hans. A organizat o colectă și a adus în țară cu o autodubă, la domiciliul informatorului, obiecte de îmbrăcăminte evaluate la suma de circa 100.000 lei, care pe baza orientării noaste, au fost predate de informator cu proces-verbal, comisiei județene pentru ajutorarea sinistraților.
Cetățeanul francez André Nicolle, pastorul bisericii penticostale din Paris, comunică la 7 iulie a.c. aceluiași informator că, pe baza solicitării sale, a organizat o colectă și a expediat în România pe adresa comandamentului central de ajutorarea sinistraților de la aeroportul Le Bourget 256 colete în greutate totală de 2.294 kg. […]” (p. 100)
5
“1970, septembrie 19 – Raport întocmit de „Direcţia I” despre măsurile luate în vederea combaterii zvonurilor privind deturnarea destinației ajutoarelor financiare și materiale primite din străinătate
[…] A fost contactat de organele noastre emisarul sectei iehoviste „Grozavu”, care a afirmat că în RF a Germaniei se discută despre faptul că ajutoarele destinate sinistraților din țara noastră sunt folosite în alte scopuri. Cu această ocazie i s-a arătat netemeinicia acestor zvonuri, prezentându-i-se date concrete despre modul cum au fost repartizate ajutoarele. Fiind convins de realitatea faptelor, sus-numitul și-a exprimat intenția ca la întoarcerea sa în RF a Germaniei să combată zvonurile apărute.
Prin măsurile luate s-a reușit să se contracareze acțiunea dușmănoasă desfășurată de Wurmbrand Richard, pastor, fost condamnat, grațiat în 1964, emigrat în RF a Germaniei, care a susținut că ajutoarele destinate populației sinistrate din țara noastră, în loc să ajungă la adevărații destinatari, sunt trimise în Vietnam.
În acest sens, au fost pregătiți doi informatori care au participat la Congresul Alianței Mondiale Baptiste din Tokyo, unde era prezent și sus-numitul, și care au dus o acțiune de demascare a atitudinii lui. În cele din urmă s-a reușit ca Alianța Mondială Baptistă să ajute țara noastră cu o sumă importantă de dolari și diverse obiecte care au sosit pe adresa Crucii Roții și a Uniunii Baptiste din RSR.
În discuțiile purtate recent cu emisarul penticostal Gulyas Ștefan din SUA i s-a întărit convingerea că ajutorul primit din partea unor state și organizații va fi destinat exclusiv sinistraților din RSR. Cu această ocazie, susnumitul a promis că va organiza strângerea de ajutoare pe care le va dona statului. Ca urmare, au sosit în țara noastră 5.000 dolari.” (p. 104-105)
6
“1982, iulie 7 – Notă în care se prezintă atât procedurile de trimitere a ajutoarelor idn străinătate prin Întreprinderea de Comerț Exterior “Comturist” cât și valoarea sau destinația acestora în ultimii ani.
[…] Din anul 1981, unele firme din SUA și Canada ca: “Abaco Travel INC”, “Columbus Travel”, “Blaise Travel” au inițiat o campanie de așa-zisă ajutorarea unor credincioşi baptişti şi penticostali din ţara noastră, trimiţând între 50 şi 100 dolari de persoană pe baza cărora sunt pregătite colete cu alimente de către “Comturist” care apoi sunt expediate destinatarilor.
Practica trimiterii de “ajutoare” prin intermediul Întreprinderii de comerț exterior “Comturist” unor persoane din rândul cultelor și sectelor din țara noastră, are consecințe sociale și politice negative, precum și crearea unei stări de spirit nefavorabil.” (p. 175)
7
“1985, martie 29 – Raport al Direcției I în care se analizează consecințele ajutoarelor materiale și financiare primite din străinătate de cetățenii români.
[…] 5. David Troyer, proprietarul firmei “Amicii Bisericii” din SUA, nu este lucrat prin dosar de urmărire informativă de către Direcţia I aşa cum s-a raportat de către UM 0500. Acesta se află în atenţie, întrucât a fost semnalat că are relaţii cu baptiştii Sfatcu Tudor din Iaşi şi Sezonov Aurora din Brăila, elemente anarhice aflate sub controlul unității noastre. Cu ocazia vizitelor efectuate în țară în perioada 1982-1985, David Troyer a fost lucrat informativ, folosindu-se toate mijloacele muncii și a rezultat că s-a ocupat exclusiv de încheierea de contracte cu firma ICE “Comturist” și vizitarea unor credincioși neoprotestanți, pentru a verifica primirea pachetelor, conform contractelor încheiate cu întreprinderea română.
6. Din datele ce le deţinem de la UM 0500, rezultă că întreprinderile române de resort obțin beneficii importante în valută ca urmare a contractelor încheiate cu diverse firme din străinătate. Astfel, în cursul anului 1984, vama interioară Oradea, a vămuit 70.700 colete expediate unor cetățeni români (28.900 trimise de firma “Palatinus”, 25.400 de firma “Quelle” și 16.400 de firma David Troyer). Pentru aceste colete au fost percepute taxe vamale în valoare de 4.851.000 lei, provenite din schimb valutar, în afara acestora, ICE “Romtrans” percepând 3-7 DM pentru fiecare colet.” (p. 199)
8
“1987, iulie – Notă în care se subliniază necesitatea întăririi “vigilenței” la punctele de trecere a frontierei, deoarece mulți dintre străinii intrați în țară aveau legături cu o serie de instituții din Occident interesate de exacerbarea sentimentelor religioase, cu scopul de a submina regimul comunist.
[…] Despre “Biserica Evanghelică Clandestină” se dețin date că a fost înființată cu scopul de a desfășura acțiuni ostile și de diversiune ideologică împotriva țărilor socialiste. Are o filială și un atelier auto la Viena unde sunt pregătite autovehiculele cu ascunzători special amenajate, destinate pentru introducerea ilegală de material religios în țările socialiste și scoaterea de persoane din aceste țări așa-zis persecutate pentru credință.
Din datele ce le deținem, rezultă că materialele:
– constau în Biblii, broșuri, reviste, ziare, ilustrate, fluturași, pliante, abțibilduri, foi volante, partituri de cântece religioase, calendare, role și casete cu bandă magnetică, discuri, video-casete, filme, diapozitive, numeroase simboluri și podoabe religioase;
– au un pronunțat caracter propagandistic, fiind prezentate în condiții grafice deosebite și colorit atrăgător într-o gamă variată, circa 60% din acestea fiind adresate copiilor și tineretului, pentru stimularea imaginației și îndoctrinarea de timpurie cu concepții mistice, cum sunt broșurile: “Cartea fără cuvinte”, “Biblia povestită copiilor”, “Harpă copiilor”, “Biblia pentru ochișori micuți” etc.;
– sunt editate în limba română, maghiară, germană, rusă și sunt de nuanță neoprotestantă, iehovistă și romano-catolică;
– pentru introducerea ilegală în țară a materialelor se folosesc ascunzători special amenajate în pereții, podelele, plafoanele, banchetele, portbagajele și rezervoarele de combustibil ale autoturismelor, în rulote, microbuze, autocare, autotrenuri TIR, sub mărfuri, pe boghiuri, poduri și sub plăcile demontabile ale vagoanelor, la bordul navelor, în valize și genți cu pereți și fundul dublu, etc.” (p. 222)
9
“1988, aprilie 14 – Notă în care se semnala că reprezentanții organizațiilor caritabile din străinătate veneau în România ca “turiști” și cumpărau produse din magazinele cu vânzare pe valută pentru a le distribui credincioșilor. Documentul prevedea și o serie de măsuri ce puteau fi luate pentru anihilarea fenomenului și urma să fie trimis tuturor inspectoratelor județene de Securitate.
[…] Mai rezultă că fondurile respective provin din colecte care se fac în rândul credincioșilor neoprotestanți din diferite țări occidentale și care contribuie cu anumite sume având în vedere propaganda ostilă desfășurată în străinătate în legătură cu așa-zisa penurie de alimente din România.
A rezultat clar că acest sistem constituie o nouă formă de subminare în exterior a prestigiului țării noastre, de racolare a sentimentelor unor credincioși neoprotestanți din România în scopul cultivării simpatiei față de cercurile occidentale precum cum și pentru obținerea de noi cazuri care să fie folosite în propaganda ostilă și denigratoare.
Pentru contracararea acestor acțiuni ostile s-a acționat cu măsuri diversificate astfel:
– prin inspectorii teritoriali ai Departamentului Cultelor s-a realizat pregătirea contrainformativă a conducătorilor comunităților neoprotestante vizate, pentru a respinge cu demnitate aceste ajutoare. Ca urmare, în mai multe cazuri, emisarii străini au fost refuzați, ceea ce a determinat abandonarea coletelor cu alimente la ușile unor locuințe.” (p. 231)
10
“1989, iulie 7 – Notă în care se menţionează că la un oficiu poștal din București au fost reținute 10.300 de colete expediate din Austria în numele unor persoane fizice din SUA și Canada. Autorii documentului atrăgeau atenția asupra pierderilor pe care le-ar fi suferit România ca urmare a nedistribuirii coletelor.
[…] Dacă s-ar executa distribuirea, țara noastră ar încasa pentru fiecare colet în afara taxelor vamale, în medie, 7 $ în valută şi 67 de lei, adică, per total, 72.100 $ şi 690.100 lei.” (p. 249)