Șapte femei

1

„Când mă gândesc la femeile pe care le-am ales, îmi dau seama că cele mai multe dintre ele au fost remarcabile tocmai din motive care derivă din faptul că erau femei, nu în ciuda acestui fapt, și ceea ce le-a făcut remarcabile nu are nimic de-a face cu comparația cu bărbații. Cu alte cuvinte, realizările lor nu sunt unisex, ci sunt înrădăcinate în identitatea lor feminină. Toate au existat și s-au făcut remarcate în calitate de femei și se deosebesc destul de mult de orice s-ar asemăna cu genul de gândire pe care l-am întâlnit.” (p. 19)

2

„Poate că cel mai bun lucru în legătură cu biografiile este că ele ne permit să ieșim din sfera noastră temporală și ne ajută să privim dincolo de filtrul întunecat al epocii noastre, cu toate punctele lui oarbe și toate distorsionările lui. […]

Perspectiva noastră asupra multor lucruri, şi nu în ultimul rând asupra a ceea ce face o femeie remarcabilă, este profund influenţată de aşteptările noastre culturale. Biblia spune că trebuie să ne smerim şi, citind relatările despre marii bărbaţi şi femei din trecut, noi facem în mod inevitabil acest lucru. Dar prin faptul că ne smerim în acest mod, noi dobândim în mod ironic o măsură mai mare de obiectivitate şi un unghi mult mai potrivit din care să privim lucrurile.” (p. 24)

3

„Pentru a înţelege cine a fost Ioana d’Arc, imaginează-ţi o adolescentă de la țară care intră pe holurile Pentagonului din Washington, DC, și care cere cu insistență să se întâlnească cu secretarul apărării, spunând că Dumnezeu i-a dat un plan prin care să combată terorismul care are drept țintă Statele Unite și aliații săi și că tot ce solicită ea este să i se pună la dispoziție o armată de soldați înarmați. Cei mai mulți oameni ar presupune pe bună dreptate că tânăra este bolnavă mintal sau cel puțin că este extrem de naivă. Ultimul lucru pe care ni l-am imagina ar fi acela că ea a fost într-adevăr trimisă de Dumnezeu și că tot ce a spus este real și că se va împlini întocmai cum a zis. Dar în linii mari cam aceasta era situația cu care se confruntau armata frranceză și figurile politice în 1429, când o fată umilă de la țară, fără școală, în vârstă de șaptesprezece ani, a venit înaintea lor.” (p. 28)

4

„Puțini oameni au influențat lumea așa cum a făcut-o Susanna Wesley. Modul în care i-a învățat pe copiii ei a influențat enorm munca fiului ei John, iar mișcarea metodistă pe care a fondat-o acesta a condus la o trezire care a schimbat lumea și la o mulțime de reforme sociale pe care nu le vom putea cuantifica vreodată. Abolirea comerțului cu sclavi și a sclaviei sunt în fruntea unei liste lungi care include reforma penală, abolirea muncii copiilor în Anglia, legi împotriva cruzimii față de animale și întemeierea a nenumărate societăți și organizații private dedicate îngrijirii săracilor și celor suferinzi. Denominația pe care a fondat-o are astăzi optzeci milioane de membri în întreaga lumje, alături de spitale, colegii și orfelinate metodiste.” (p. 88)

5

„Hannah Moore a fost, fără tăgadă, cea mai influentă femeie a epocii ei. Atunci când Wilberforce a întâlnit-o în 1787, ea era deja o figură cunoscută, o dramaturgă și autoare multipremiată, ale cărei lucrări la acea vreme depășeau vânzările lucrărilor lui Jane Austen cu o pondere de zece la unu, și o femeie de o inteligență și un farmec fără margini, încât toată lumea dorea să se afle în compania ei. Era apropiată de Samuel Johnson, David Garrick, Horace Walpole și orice altă personalitate îndrăzneață de la aea vreme, dar prietenia ei cu Wilberforce a fost cea care a alimengtat colaborările lor împotriva comerțului cu sclavi și a altor rele ale societății. Ei aveau să schimbe lumea cu adevărat.” (p. 90)

6

Sfânta Maria din Paris (1891-1945)

„Potrivit lui Jim Forest, în introducere la scrierile Maicii Maria în engleză, motivul pentru care Maica Maria nu a fost canonizată de Biserica Ortodoxă până în secolul XXI a fost probabil faptul că ea a contestat în mod eroic, fără compromisuri, o ierarhie bisericească care permisese ca Biserica lui Cristos să se osifice prin tradiționalism și să-și abandoneze mărturia sa sfântă și profetică împotriva lumii din jur.” (p. 145)

„La fel cum Dietrich Bonhoeffer a contestat în mod profetic Biserica Luterană din Germania în vremea lui, așa și Maica Maria a contestat Biserica ei Ortodoxă. Amândoi au înțeles că a-L sluji pe Cristos cu toată inima, sufletul, mintea și trupul tău – asta înseamnă să fii Biserica lui Isus Cristos, să fii Mireasa după care El Se va întoarce într-o bună zi.” (p. 146)

7

Corrie ten Boom (1892-1983)

„Citind multe cărți pe care le-a scris Corrie, ești uimit de marea ei modestie – părerea ei că nu era la fel de spirituală ca Betsie, nici atât de răbdătoare ca tatăl ei, nici atât de isteață ca fratele ei, Willem. Dar propria ei poveste este uimitoare: în cea de-a cincea decadă a vieții ei, această curajoasă doamnă nemăritată nu a ezitat să devină capul unei rețele subterane de voluntari olandezi cărora li s-a încredințat viețile vecinilor ei evrei. Ea a dus la îndeplinire angajamentul familiei ei de a ajuta poporul străvechi al lui Dumnezeu – eforturi care au dus la încarcerarea ei într-un lagăr de concentrare și la decesele tatălui, surorii, fratelui și nepotului ei. Acea muncă a fost recunoscută de către Israel în 1968, când au inclus-o pe Corrie ten Boom între „neamurile neprihănite” și au plantat un copac în memoria ei pe Aleea celor Neprihăniți.” (p. 176)

8

„Dacă ai auzit de Rosa Parks, știi că această faimoasă femeie a intrat în cărțile de istorie pentru că a refuzat să își cedeze locul în autobuz. Gestul ei a lansat legendarul boicot al autobuzelor din Montgomery, care a durat timp de un an, și care l-a catapultat pe Martin Luther King Jr. în lumina reflectoarelor şi a demarat mișcarea pentru Drepturile Civile. Datorită avestui motiv, Rosa Parks este considerată drept „Promotoarea Mișcării pentru Drepturile Civile”.” (p. 177)

9

„În timpurile moderne, puțini au avut impactul pe care l-a avut Maica Tereza. Însuși numele ei a reprezentat – și încă reprezintă – sfințenia și compasiunea pentru mulți oameni din jurul lumii. Catolici, protestanți, musulmani, hinduși și atei, toți au respectat-o și au iubit-o. Ea a trăit poruncile date de Cristos: iubește-L p-e Dumnezeu și iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Și ea i-a făcut la propriu pe unii dintre cei mai săraci oameni de pe pământ drept semenii ei.” (p. 206)

10

„În 1979, unul dintre ele mai mari onoruri a fost dăruit Maicii Tereza atunci când i s-a înmânat Premiul Nobel pentru Pace. Ea s-a hotărât să plece la Oslo, în Norvegia, pentru a accepta premiul personal. Dar așa cum îi stătea în obicei, chiar și în această țară extrem de seculară, Maica Tereza nu a ezitat să-și proclame credința în fața adunării de oaspeți bine-îmbrăcați, printre care se afla familia regală a Norvegiei.” (p. 226)

Publicitate