Simplifică: zece practici pentru detoxificarea sufletului
1
“Pot să-ți dau numeroase exemple de prieteni care au renunțat la slujbe profitabile financiar și au acceptat ocupații mai slab remunerate, însă care le aduc satisfacții mai mari. Avem multe astfel de exemple chiar printre membrii personalului nostru la Willow. Acum lucrez alături de un prieten care și-a vândut o casă de dimensiunea unui copac și s-a mutat cu familia într-o casă închiriată din apropierea campusului. A renunțat la o afacere foarte bănoasă pentru a urma cursurile seminarului, și familia lui îl ajută să asculte de șoapta lui Dumnezeu de a urma o carieră ce îl va revitaliza într-o măsură în care slujba lui potentă financiar n-a reușit să-i umple vadra.
Când întâlnesc oameni care sunt împliniți în mod consecvent, descopăr adesea că aceștia sunt satisfăcuți cu ceea ce fac din punct de vedere vocațional. Dumnezeu, în dragostea Lui pentru tine, crea ca slujba ta să te umple cu energie, nu să te epuizeze. Poți să te încrezi în El în această privință: în înțelepciunea Lui, El va lucra la momentul potrivit.” (p. 31-32)
2
“Pentru prima dată, am scris în calendar cinci litere simple care au schimbat totul: A-C-A-S-Ă.
Chiar pe calendarule de serviciu am rezervat pătrățelele a patru seri pentru acasă, ridicând astfel Acasă la același nivel de însemnătate cu oricare altă întâlnire sau însărcinare importantă: ședință cu comitetul, ședință cu bordul, ședință de misiune sau ședință pentru achiziționarea de proprietăți. Când am analizat nouă săptămână de lucru, impactul și puterea unui program sub controlul lui Dumnezeu m-au cucerit numaidecât. Prin scrierea acestui cuvânt simplu de patru ori pe o bucată de hârtie și apoi prin respectarea noului angajament asumat, puteam să schimb pentru totdeauna destinul unei fetițe blonde și al frățiorului ei cu părul cârlionțat.
Astăzi, la mai bine de treizeci de ani de atunci, pot să văd cum acea decizie critică a avut implicații generaționale pentru familia noastră. Timpul petrecut în mijlocul familiei este și astăzi unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru viața mea. Amândoi copiii noștri au acum propria familie în centrul cărora domnește Dumnezeu, iar copiii lor le calcă pe urme încă de la vârsta lor fragedă. Sunt profund recunoscător că Dumnezeu m-a călăuzit să încep acel nou obicei cu mulți ani în urmă.” (p. 47-48)
3
“În opinia mea, sunt mulți creștinii care au experimentat doar o reconciliere spirituală cu Isus, nu și financiară. Altfel nu știu cum să explic de ce mulți credincioși sinceri, serioși și posesori de carduri bancare au o relație atât de chinuită, disfuncțională și persistentă cu banii. Când Cristos te-a răscumpărat, ți-a iertat datoria morală și fărădelegile. Ai fost reconciliat cu El din punct de vedere spiritual. Aceasta este schimbarea interioară cea mai importantă în viața oricărui creștin.
Dar dacă nu ai experimentat și a doua reconciliere – cea financiară, în care puterea lui Dumnezeu distruge puterea banului în viața ta, în care dragostea Lui îți șterge rușinea și vinovăția în legătură cu starea ta și Duhul Sfânt te umple cu puterea de a începe practici financiare cu totul noi – ei bine, prietene, în opinia mea îți lipsește o reconciliere. Nu poți să fii complet eliberat de rușine până când nu ai și a doua răscumpărare.” (p. 73-74)
4
“Iată un semnal de alarmă: o treime din viață ți-o petreci la lucru. Și fiindcă munca îți consumă între opt și zece ore în fiecare zi de lucru a săptămânii, experiența ta la locul de muncă îți va aduce în viață fie o măsură semnificativă de bucurie și împlinire, fie un nivel de nefericire ce va fi greu de contracarat în celelalte ore ale zilei. Cramponarea într-o slujbă care nu-ți place îți complică viața mai mult ca orice. De aceea, un pas important spre simplificarea vieții este să-ți cercetezi viața profesională.” (p. 95)
“Conflictul, frustrarea, deciziile proaste, haosul, ineficiența și mediul toxic din punct de vedere emoțional al unei slujbe neîmplinitoare creează un zbucium interior care îți răpește pacea. Și nu poți să oprești zbuciumul acesta la ușă când pleci la serviciu; el persistă în mădularele tale și se infiltrează în cuvintele și atitudinea ta de după orele de muncă. Soțul tău îl aude, prietenii tăi îl aud, și energia ta mintală este cheltuită în încercarea de a-l amuți, în loc să te bucuri în compania celor dragi sau făcând lucrurile care ar putea să te revitalizeze după muncă. Când la locul tău de muncă domină haosul, viața ta nu este în nici un caz simplificată.” (p. 97)
5
“Poţi să spui multe despre inima inima unui om ascultându-l cum se roagă atunci când este nedreptățit. Rugăciunile tale sunt o fereastră unică spre adevărata stare a sufletului tău. În viață și în moarte, Isus i-a prețuit pe oameni – chiar și pe cei care Îl torturau și Îl ucideau. Înainte să-Și dea ultima suflare, i-a aretat pe soldații care Îl ucideau. Trăim într-o lume plină de răufăcători. Aceștia sunt peste tot. Și eu sunt unul dintre ei. De fapt, sunt un răufăcător în serie. La fel și tu. Este în natura umană să ne punem pe noi înșine înaintea altora – și când facem acest lucru, îi nedreptățim.” (p. 123)
6
“Frica distructivă scade calitatea vieţii noastre. Ea ne înşală să credem, dincolo de orice judecată rezonabilă, că lumea este un loc periculos și amenințător. Ea ne atenuează bucuria și ne privează de mulțumire. Ne face să anticipăm viitorul mai degrabă cu groază decât cu entuziasm.
Frica distructivă trebuie oprită încă de la început, altfel va submina viața la care ne cheamă Dumnezeu. Istoria este plină de bărbați și femei care au spus nu fricii distructive și au schimbat lumea. Dar imaginează-ți ce-ar fi fost dacă ar fi cedat în fața efectelor paralizante ale fricii asupra vieții lor.” (p. 160)
7
“Evaluarea cercului de prieteni este vitală pentru a-ți simplifica lumea relațională. Oricât ți-ar fi de greu, trebuie să faci corecții de traseu în prieteniile tale. Asta nu înseamnă a fi critic sau a condamna pe cineva; înseamnă însă a fi un bun administrator al vieții tale și a înțelege realist influența pe care alții o exercită asupra ta.
Mulți oameni “nebuni” sunt perfect credibili, mai ales când abia ai făcut cunoştinţă cu ei, şi este nevoie de multă perspicacitate ca să vezi adevăratul lor caracter. Solomon enumeră șapte trăsături de caracter ofensatoare la adresa lui Dumnezeu care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi, să ne avertizeze “Pericol!” atunci când le depistăm la un prieten sau la o cunoștință. Lista aceasta este utilă în evaluarea caracterului celor din cercul tău de prieteni:
Șapte lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile… care varsă sânge nevinovat, inima care urzeșțe planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos care spune minciuni și cel ce stârnește certuri între frați. (Proverbe 6:16-19)
Solomon spune că dacă vezi vreuna dintre aceste trăsături la cineva din cercul tău de cunoștințe, ridică garda. Poți să fii amabil cu el, poți să te rogi pentru el sau să-l ajuți cu cele necesare vieții. Invită-l la biserică. Încearcă să-i vorbești despre credința în Cristos. Dar să nu-ți treacă prin cap să-l inviți în cercul tău de prieteni apropiați. De ce? Fiindcă prietenii influențează. Oricât ai fi de puternic, oamenii mândri, necinstiți, răi și conflictuali îți vor influența în rău caracterul, îți vor inhiba dezvoltarea ca persoană și îți vor împiedica creșterea spirituală.” (p. 186-187)
8
“Acum câțiva ani mi-a telefonat cineva care a primit darul spiritual al dărniciei. Ar fi putut să se pensioneze deja de cinci ori și să-și petreacă restul vieții jucând golf, dar a ales să lucreze în continuare din greu și să trăiască mai degrabă modest în raport cu veniturile lui substanțiale cu scopul de a finanța cât mai generos cu putință acțiuni ale Împărăției. Omul acesta și-a luat darul dărniciei în serios. A alergat cursa cea bună pentru cununa care contează.
La telefon, mi-a cerut să ne întâlnim, așa că am programat să luăm masa împreună. M-am temut că i s-a întâmplat ceva rău, dar în timpul mesei mi-a spus:
– Bill, știi că am darul spiritual al dărniciei. Este singurul lucru pe care îl pot face cu adevărat bine.
– Știu foarte bine asta, i-am spus. Cunoșteam câteva lucrări substanțiale în Împărăție care au fost posibile numai pentru că acest om a fost credincios darului său.
– Ai fi putut să te pensionezi deja de mult. Totuși, ai continuat să lucrezi ca să poți dărui în continuare.
– Exact, mi-a răspuns. Dar soția mea crede că sunt nebun. Partenerul meu de afaceri crede că sunt nebun. Contabilul meu crede că sunt nebun. Și avocatul meu crede că sunt nebun. M-ar ajuta foarte mult dacă mi-ai spune că nu sunt nebun!
Am izbucnit în râs:
– Nu numai că nu ești nebun, i-am spus. Ești de fapt înțeleptul care își adună comori în cer. Versetul-moto pentru viața mea spune: “Fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” A investi într-o comoară nepieritoare nu este o nebunie. Oamenii care aleargă într-o cursă diferită îți spun că ești nebun; dar tu ești omul cel mai înțelept pe care îl cunosc și îți aduni comori în cer.” (p. 230-231)
9
“În lumea asta sunt foarte mulți cinici. Ei cred că cinismul este grozav din punct de vedere intelectual, dar dacă te uiți ce se găsește dincolo de suprafață, cinismul este lașitate din punct de vedere intelectual. Nu ai nevoie de curaj să distrugi oameni și idei cu o remarcă sceptică. Nu ai nevoie de creativitate să găsești defecte în orice, în loc să oferi sprijin, încurajare sau idei mai bune. Cinismul nu angajează realitatea; el o desființează cu un dispreț ieftin.
De asemenea, cinismul este contagios. El se insinuează insidios în gândirea și în felul nostru de a vorbi. Este ușor să preluăm atitudinea cinică de la oamenii din jurul nostru. Dar concepția cinică este contrară gândirii lui Cristos. Apostolul Pavel le oferă un antidot celor ce sunt înclinați spre cinism:
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească. (Filipeni 4:8)
Dacă ai alunecat într-un anotimp al cinismului și descoperi că gândești rău despre alții, sau faci glume ieftine și răutăcioase despre ei, smerește-te și fă pașii necesari ca să ieși din acest anotimp.” (p. 264)
10
“Creştinismul în forma lui cea mai autentică îmbrățișează plăcerea, bucuria și distracția care Îl onorează pe Dumnezeu.
Dacă ai intrat în relație cu Dumnezeu – dacă golul dinlăuntrul tău este umplut și ai un grup de prieteni al căror gol interior este de asemenea umplut – poți să te bucuri împreună cu ei. Puține lucruri îmi dau mai multă plăcere decât o masă împreună cu prietenii mei, o petrecere cu ocazia unei zile de naștere sau o celebrare alături de ei. Dar plăcerea pe care ei mi-o aduc e trecătoare. Și nu îmi caut scuze că umblu cu Dumnezeu și că mă bucur de bogăția pe care El mi-o dă.
Dar Biblia este brutal de onestă în legătură cu ceea ce aduce satisfacție adâncă și de durată inimii și sufletului omenesc – și ce nu.” (p. 281)
Romania Evanghelica 