Corneliu Vadim Tudor
Ipocrizia de la capul mortului – Dan Ionescu
„Să îl plângi pe Corneliu Vadim Tudor e semn clar că ai nevoie de un control de specialitate. De un psiholog măcar, dacă nu chiar un psihiatru.”
Corneliu Vadim Tudor si poluarea climatului public – Vladimir Tismăneanu
„Decesul său provoacă necesare reflectii despre Romania comunistă si cea post-comunistă, despre manipulările cinice ale sentimentului national, despre xenofobie, despre populismul sovin si despre histrionism.”
Corneliu Vadim Tudor – epitaf pentru un ceauşist – Ioan Stanomir
„O dată cu moartea lui Corneliu Vadim Tudor, se incheie un ciclu istoric, acela al ceauşismului integral în politica românească. Virulent, xenofob şi demagogic, Vadim Tudor a fost, până la capăt, fidel unei viziuni modelate de ideile stalinismului naţional. Primul deceniu post-comunist a fost marcat de amprenta energiei contagioase pe care Vadim Tudor a ştiut să o mobilizeze, spre a da glas resentimentului ca pasiune politică.”
Corneliu Vadim Tudor nu a iubit România – Virgil Iordache
„Corneliu Vadim Tudor a instrumentalizat imaginea României pentru a păstra cât mai mult la putere pe cei care au jefuit-o. Este direct responsabil pentru întârzierea formării unui curent patriotic firesc, al libertății și moderației, al bucuriei de a trăi în țara ta.”
Corneliu Vadim Tudor, un alt gropar al României – Vlad M.
„Politicianul C.V.T. ar fi fost imposibil în lipsa moștenirii lăsate de comunismul ceaușist, acea îmbinare nefericită între socialism falimentar, corupție și steagul național. O creație politică a regimului Iliescu, Corneliu Vadim Tudor a jucat rolul de berbece al PDSR și ulterior al PSD. Activitatea sa politică a reușit să mențină România în subdezvoltare și a perpetuat criza morală instaurată de regimul comunist.”
Vadim Tudor a prelungit duhul necurat al comunismului ceaușist cu 25 de ani. – Adrian Papahagi
„A propagat ura, a dezinformat, a calomniat oameni onești, a caricaturizat credința, cultura și patriotismul. În presă și în politică, a ridicat ștacheta abjecției la cote de neatins. A fost un focar de infecție în viața publică. Fără el, peisajul va fi ceva mai curat.”
De Vadim, numai de bine! – Sorin Bocancea
„CVT a adus şi întreţinut în spaţiul public românesc mitocăniile, injuriile, jignirile. Trist este că a reuşit să pară adesea simpatic şi celor cu scauna la cap, doar pentru că uneori, controlat, îi ataca şi pe cei din gaşca lui Iliescu. […] O vorbă veche spune că „despre morţi, numai de bine!” Subscriu. Bine că ne-a scăpat Dumnezeu de Vadim, de ura şi veninul pe care le răspândea aşa cum respira. Înţeleaptă vechea vorbă.”
Vadim şi prietenii – oglinzi paralele – Marin Sultănoiu
„Uneori ţi se face silă şi te întrebi: de unde, Doamne, atâta lipsă de caracter şi decenţă? Pentru ce atâta făţărnicie bolnăvicioasă? De câteva ore bune, îi auzim tânguindu-se, cu nodul în gât, într-un circuit al televiziunilor, pe câţiva dintre „prietenii” lui CV Tudor. Ascultaţi-i, cât vă ţine stomacul!”
Vadim: zgomotul, furia şi masca – Traian Ungureanu
„După 20 de ani de turbulenţă, oratorie şi vervă calomnioasă, Corneliu Vadim Tudor pare un personaj cunoscut. Un naţionalist sau patriot cum îi plăcea să-şi spună, Corneliu Vadim Tudor a scris, a vorbit şi s-a răfuit tot timpul cu toată lumea şi pe orice subiect. […] Un fost politician infernal a devenit o figură de închiriat în scandaluri mondene, minore şi televizate. Iar asta ne spune că, în esenţă, Vadim Tudor a fost mereu omul unei agitaţii vehemente, adică un mare căutător de recunoaştere şi prin asta un suflet impetuos şi nesigur.”
Moartea lui Vadim Tudor – un studiu despre truisme – Vlad Surdea
„Orice individ capabil să acumuleze o serie se informații, să le memoreze și să le recite fără a fi pus în situația de a contextualiza, a trage concluzii, a emite judecăți de opinie are acum dreptul să fie numit intelectual , să facă parte din sfera culturii. Asta e deosebit de grav. E jignitor pentru adevărații intelectuali ai României, persoane care pentru a fi recunoscute au avut nevoie de mult mai multă muncă și nu au putut alege calea ușoară de-a înființă un partid și a se afișa în posturi exagerate pe micile ecrane. Dar mai mult, e o jignire pentru ținerii care vor să acceadă în rândurile intelectualilor, pentru ei devine o cursă pentru a fi asimilați unei categorii definite de mulți ca fiind reprezentată de Tribun.”
Corneliu VADIM Tudor. EXCREMENTUL Zilei. De ce nu avem motive să-l regretăm. – Dan Andronic
„Evenimentul Zilei = Excrementul Zilei. Așa ne-a „alintat” în revista „România Mare”, Corneliu Vadim Tudor din 1992 încoace. Vadim era adversarul natural al tinerei generații de gazetari care construia „Evenimentul Zilei”. Ne porcăia în fiecare număr, eram țigani, trădători, jidani, imbecili, propunea arestarea și împușcarea noastră fără judecată, iar pe Ion Cristoiu nu-l scotea din „Ardei Umplut”. Erau vremuri în care Ion Cristoiu era foarte gras, iar statul de drept nu exista decât pentru câțiva privilegiați. Corneliu Vadim Tudor a făcut tot timpul parte din ei!”
Corneliu Vadim Tudor nu a murit – Răzvan Chiruță
„Corneliu Vadim Tudor nu a murit, el doar s-a multiplicat în politică, în televiziune, pe mii de conturi de Facebook şi pe bloguri. Aşa că cei care sunt astăzi trişti pot să-şi reţină lacrimile liniştiţi. Spiritul toxic al lui Corneliu Vadim Tudor trăieşte tot mai bine pe scena publică românească.”
„Se spune în aceste zile că Vadim a fost un pamfletar. Cei care trăncănesc asta habar n-au ce-i aia un pamfletar. Vadim a terorizat nu prin verb, ci prin halucinantele născociri despre alții. A intrat cu bocancii în viața personală a altora, a călcat în picioare orice normă de minimă civilizație, a scris lucruri îngrozitoare. Răposata maică-mea îl ura sincer, pentru că scrisese despre mine, negru pe alb, că mai degrabă se c..a maică-mea lîngă un gard decît să mă nască. Cu Stăpînii era însă unsuros, lingușitor pînă la greață. Nu cred să fi fost în istoria presei române un personaj de abjecția lui Vadim.”
PROFIL Corneliu Vadim Tudor, exponentul extremismului si xenofobiei in politica si viata publica – HotNews.ro
„Vadim a calomniat politicieni, ziaristi, oameni de cultura, si intelectuali care indrazneau sa critice orientarea ex-comunistilor grupati la putere in jurul lui Ion Iliescu. […]
Opera poetica a lui Vadim Tudor (nascut in 1949) a fost una considerata mediocra de criticii literari.”
PORTRET. Vadim, campionul extremismului – Romulus Georgescu
„Corneliu Vadim Tudor a fost poet de casă al familiei Ceaușescu, înainte de 1989 și principalul reprezentant al politicii naționaliste și xenofobe, după 1989. […] Vadim Tudor nu i-a atacat doar pe adversari, ci a intrat în conflict și cu o serie de colegi de partid, care l-au părăsit de-a lungul timpului. Printre aceștia, Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu, Anghel Stanciu, Sever Meșca, Dorel Onaca. La despărțire, toți aceștia au fost gratulați cu înjurături și insulte.”
Cum turna Vadim Tudor înainte de 1989 şi ce îi scria lui Nicolae Ceauşescu: Scrisorile din arhiva SECURITĂŢII – Dodo Romniceanu
„Antisemitismul “Tribunului” s-a manifestat virulent şi înainte de 1989. La începutul anilor 80, rabinul Moses Rosen a înaintat chiar şi o plângere Procuraturii militare, acuzându-l de instigare împotriva comunităţii evreieşti. Mai mult, Vadim îşi turna colegii de breaslă incomozi, îi scria lui Nicolae Ceauşescu interminabile osanale şi îi înfiera pe scriitorii disidenţi de la Europa Liberă.”
Enciclopedia Vadim. Odioasele pamflete, porecle şi jigniri pe care le lasă în urmă. „Ăsta seamănă cu un testicul de balenă“ – Cristian Delcea
„În urma sa rămân mii de pagini de invective sau ironii acide aruncate la adresa unor nume grele din viaţa publică a ultimilor 25 de ani.”
Atentie la spirala violentei – Vlad Mixich (2014)
„Violenta verbala manifestata public in Romania se apropie de paroxism. Limba gros insultatoare a lui Vadim Tudor s-a multiplicat intre alte cateva sute de buze care se misca zilnic pe ecranele la care privesc romanii. Apuse sunt vremurile in care o tara intreaga se revolta pentru un inofensiv “mai animalule”.”
Naţionalismul, rrromânismul şi întoarcerea din drum – Mircea Morariu
„Singura valoare de întrebuinţare a mincinosului Tribun de odinioară e aceea de agent al răului, de scandalagiu extremist şi clown nevrotic. […] Prin confuziile întreţinute între patriotism şi naţionalism de scrierile şi apariţiile lui televizate, Vadim a compromis şi subminat ideea de patriotism, transformând netrebnic românismul în RRRROMÂNISM cazon, obez şi expirat.”
Vadim Tudor, aşa cum a fost – Ovidiu Şimonca
„N-a murit o mare conştiinţă. N-a murit un erou al vremurilor noastre. N-a murit un patriot. N-a murit un luptător antisistem. A murit un om care a făcut un mare rău literaturii române.”
De mortuis… – Sever Voinescu
„Ca poet, Corneliu Vadim Tudor a fost un versificator căznit, dar abundent. Poezia lui, deși are dimensiuni considerabile, nu a trecut niciodată de cel mai superficial strat al poeticului și nici măcar acolo nu eclata. […] Vadim Tudor nu a fost ceea ce îndeobște se numește ”un om mare”. Nici ca poet, nici ca politician, nici măcar ca gazetar. A fost un om care a încercat, prin mijloace brutale uneori, să pară mult mai mult decît putea vreodată să fie.”
În loc de omagii deşănţate – Melania Incea
„Corneliu Vadim Tudor care a cultivat ura şi a ridicat calomnia abjectă la rang de discurs public.”
VIDEO Ruşine să-ţi fie, ruşine! – Petre M. Iancu
„Să-ți fie rușine. Ai ocupat un post de general în oştirea coruptă a călăilor culturii româneşti.”
Moluştele – Dan Tăpălagă
„Moartea lui Vadim Tudor ne-a arătat, la fel ca momentul Păunescu, câţi bezmetici trăiesc printre noi.”
Vadim și rescrierea patriotismului – Augustin Ofițeru
„Cat timp vom confunda patriotismul cu Vadim si altii ca el, nu va fi greu pentru ceilalti idioti utili, delatori, minimalizatori si rescriitori de concepte pe simbrie, sa faca jocul papusarilor din umbra.”
Facebook – Teodor Baconschi despre Vadim Tudor
„A batjocorit necontenit rezistența anti-comunistă și ideea europeană, preaslăvind în schimb ”patriotismul” Securității, aberațiile protocroniste și politica izolării României. A întreținut non-stop cultul lui Nicolae Ceaușescu. A susținut teze virulent rasiste, xenofobe și antisemite, cu o violență verbală demnă de cea mai sumbră retorică nazistă. A instigat la ură inter-etnică prin campanii anti-maghiare isterice. A denigrat și insultat în scris și verbal toată elita intelectuală democrată și pro-occidentală a României.” (16.09.2015)
Orice, dar nu respect! – Pah.ro
„Corneliu Vadim Tudor, ca să lămurim acest lucru, este unul dintre oamenii care au făcut cel mai mult rău României în ultimii 25 de ani. El și Ion Iliescu se află în capul unei liste lungi, interminabile, căreia, în fiecare zi i se mai adaugă câte un nume. Nu poți fi, în același timp, și patriot și distrugător al bunului-simț, al civilizației, al limbajului public, al sănătății morale a unui întreg popor. Pur și simplu lucrurile astea sunt incompatibile.
Corneliu Vadim Tudor a fost folosit ca supapă pentru dejecțiile refulate ale societății și a fost protejat ani întregi în fața jsutiției pământene. E o rușine că doar moartea l-a putut opri pe acest personaj să mai împroaște cu rahat în stânga și-n dreapta. În mod normal, într-o țară în care există justiție, iar democrația chiar funcționează, Corneliu Vadim Tudor ar fi fost îngropat de un munte de despăgubiri pe care ar fi trebuit să le plătească victimelor sale încă de la primul număr al imundei publicații România Mare.”
Cum a ajuns o parte din poporul român mai ușor de prostit decât pe vremea lui Ceaușescu – Vlad Mixich
„Trăim o lună halucinantă. Una în care Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi guvernatorul Băncii Naţionale a României îl apreciază public pe cel mai greţos personaj politic din România ultimelor decenii. În care o instituţie academică închide ochii la plagiatul clar ca ziua al unui vicepremier posibil-viitor-premier, Gabriel Oprea, incapabil să articuleze corect limba română. În care bucureştenii, cu un primar general şi jumătate din primarii de sector anchetaţi pentru corupţie, spun într-un sondaj că tot pe hoţi şi pe şpăgari i-ar prefera.”
Aberatia zilei: Iohannis, Vadim sau Ponta? Greu de ales! – Camelia Badea
„Acuzat de extremism si xenofobie, cu peste 100 de procese pe rol pentru calomnie, Corneliu Vadim Tudor a fost inmormantat cu onoruri militare, in ciuda faptului ca fostul presedinte Traian Basescu semnase in urma cu cativa ani decretul pentru retragerea decoratiei „Steaua Romaniei”. 16 preoti au slujit la capataiul sicriului acoperit cu tricolor.”
Vadim şi refugiaţii – Ionuț Iamandi
„Moartea lui Vadim Tudor este o lovitură pentru acest naţionalism cu iz comercial. Din urmă însă pare să vină puternic un alt tip de naţionalism. Un naţionalism corporate, casant, care preferă sentinţele, nu pamfletele. Un naţionalism eficace, care nu merge la lansări de carte ci se share-uieşte direct pe Facebook. Pe locul pe care îl ţinea ocupat naţionalismul lui Vadim Tudor s-ar putea instala acum un naţionalism extremist care deja şi-a făcut platforme din diferite subiecte de actualitate, ci nu din cele istorice.”
Aria şi arta calomniei – Nicolae Manolescu
„Interesul lui Vadim n-a fost niciodată de a combate ideologii ori de a recurge la argumente. El combătea persoane şi făcea procese de intenţie. Sau, pur şi simplu, ameninţa, cum învăţase de la Eugen Barbu. Atacul murdar la persoană a fost arma lui favorită. Le-a pus în cârcă multora situaţii biografice picante, născocite, cel mai adesea, vorbe nerostite sau fapte necomise. Dezvăluirea vieţii intime a adversarilor şi inventarea de amănunte scabroase nici n-a fost, în definitiv, lucrul cel mai rău. Lucrul cel mai rău a fost calomnia, practicată sistematic şi pe scară mare. Cu un singur scop: compromiterea persoanelor şi a ideii înseşi de democraţie.” (România literară, Nr. 39, 25 septembrie – 1 octobrie 2015)
Imaginar lingvistic violent în mentalul românesc – Anul 1990 – Ruxandra Cesereanu
„Cea mai mare violenţă de limbaj din proaspăta Românie postcomunistă a fost aceea impusă programatic de revista România Mare, avîndu-i ca lideri pe scriitorii (repudiaţi de către breaslă) Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor (amândoi foşti susţinători şi profitori ai regimului Ceauşescu). […] Revista apelează nu în ultimul rînd la alte trei registre prin care atinge apogeul defăimării şi batjocurii: putridul, excremenţialul şi sexualul.” (22, nr. 11, 12 – 18 mar. 2002)
Ameninţările populismului – Stelian Tănase
„În 2000, PRM a făcut o performanţă neaşteptată cu un program electoral de natură populistă, sub sloganul ‘Sus patria, jos Mafia!’. […] Iată cîteva teme populiste folosite în campania din anul 2000: ‘conspiraţia împotriva României’, ‘patria în primejdie’. Corneliu Vadim Tudor a lansat frecvent atacuri împotriva clasei politice şi instituţiilor democratice, ameninţînd cu ‘justiţia sumară a celor găsiţi vinovaţi de dezastru’.” (22, nr. 683, 8 – 14 aprilie 2003)
Două portrete – Din istoria postcomunismului românesc – Ion Bogdan Lefter
„Cel puţin de la finele lui 1991, de cînd prima noastră Constituţie postcomunistă a excomunicat din societatea românească extremismul, rasismul, antisemitismul, Corneliu Vadim Tudor încalcă sistematic legea, după cum, la un moment dat, a afirmat explicit pînă şi actualul preşedinte al ţării (şi fost partener politic în legislatura 1992-1996).” (Observator cultural, nr. 171, 03.06 – 09.06.2003)
La o nouă lectură: Grigore Vieru – Alex. Ştefănescu
„Grigore Vieru rămîne un poet foarte talentat, care nu seamănă prin nimic cu ‘aliatul’ său din România, Cornel Vadim Tudor, un autor minor şi grandilocvent, un Rică Venturiano al iubirii de patrie.” (România literară, nr. 38, 24 – 30 septembrie 2003)
România, mereu surprinzătoare – Robert Turcescu
„Cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! Ţara în care există Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu-cîntăreţul, Gheorghe Zamfir-naistul şi nea Beni Sinulescu? Cu aşa oameni de ispravă, e imposibil să te plictiseşti, n-ai cum să adormi şi rămîi treaz, de veghe în lanul de secară, ca un ultim străjer al patriei, al poporului şi al limbii strămoşeşti, adulmecînd mirosul plăcut al răzbunării ce va să vină, cînd, în douăzeci şi patru de ore, toţi hoţii şi nenorociţii care au jefuit ţara vor fi aruncaţi în puşcărie, aşa să ne ajute Dumnezeu, sus patria, jos mafia! Ce n-aţi înţeles? E simplu, România e ţara în care nu contează ce spui, contează cum spui. Dacă te ţin plămînii să rosteşti tare şi înfocat cuvinte mari şi tari despre înaintaşi, limbă strămoşească, unguri cotropitori şi/sau capitalişti veroşi, puşi pe jaf şi corupţi pînă-n măduva oaselor, ai succesul asigurat. Uite, şi de-aia e frumoasă România!” (Dilema veche, Nr. 97, 25 noiembrie – 1 decembrie 2005)
Te(c)stul muzical. Romania mea – Mihnea Blidariu (2007)
„romania mea nu-i romania nationalista
nici romania xenofoba nici romania rasista
corneliu vadim tudor locul tau e la gunoi
nu-n parlamentul celor platiti de cei ca noi
locul tau e linga marele barbat de stat
linga cei cu care ai mintit si ai tradat”
Romania Evanghelica 